161 matches
-
fondul fără formă ne ține în loc de aproape două secole. Fondul de care avem trebuință astăzi este o societate civilă. O democrație a indivizilor și grupurilor care să controleze democrația statului. În locul ei sau pe necoagularea ei, s-a înălțat valul localist, izolaționist al extremei drepte. Nu există aproape nici o responsabilitate individuală și nici o reacție spontană. Solidaritatea este exclusiv de tip mafiot. Economia este de tip subteran. Politica este acaparată de grupuri de interese. Forma nouă a statului român continuă a fi
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
să vă prezint/ acest obiect de inventar/ - o corabie, o simplă corabie/ ce picotește/ cu ancora proptită în eternitate// Din părți egale adie indiferența” (Bună seară, Doamnă Moarte). În felul acesta tema provinciei se topește într-o perspectivă fără suport localist, precum o decolare în eter. Ion Beldeanu: Realitatea are chipul t\u, Ed. Dacia, 2002, 132 pag.
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
de mingi. * Septentrion literar (nr. 4-5, 2003) de la Cernăuți este o publicație interesantă și echilibrată pe care o scot, în condiții deloc ușoare, cîțiva scriitori români din Bucovina aflată sub administrație ucrainiană. Ne bucură lipsa exceselor, mai ales naționaliste ori localiste, date fiind dificultățile de afirmare a identității noastre în fostele provincii Bucovina de Nord și Basarabia. Le rămînem îndatorați colegilor noștri dacă ne vor trimite în continuare revista. * Dl Agopian se preface - vulpoi bătrîn! - că n-a înțeles răspunsul Cronicarului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
cu o limpede geometrie a valorilor. Întrebările secolului 20 Am văzut pe canalul Digi 24 o emisiune de semnalat: Digipedia, realizată de Emil Hurezeanu, aflat în formă maximă, ca mai totdeauna când abordează subiecte de anvergură și iese din mâzga localistă. Subiectul: cine l-a ucis pe Stalin? Întâi, a fost difuzat un film documentar realizat de britanici, care încerca să răspundă la această întrebare răscolitoare, creând o tensiune ca în romanele Agathei Christie: evident, atâția oameni din preajma dictatorului aveau motivația
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
o țară mare. Și totuși premiul Nobel nu a ocolit-o. Rebreanu nu e inferior lui Reymont, dar romanul Țăranii al ultimului și nu Ion al celui dintîi a luat Nobelul. Adevărata cauză constă în sabotarea permanentă de către ideologiile minoratului localist a examenului de majorat, cu efecte directe și profunde asupra mentalității scriitorilor și asupra operelor lor. Nu prezența în sine a notei specifice e de vină. Ce poate fi mai specific decît romanul japonez? Sau decît romanele lui Joseph Roth
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
Ea cum se vede? Încă și mai dificil de răspuns. Îmi pot imagina tot soiul de scenarii. O supraviețuire destul de amărâtă, de sărăcăcioasă și de izolată. O pierdere deplină a identității într-o universalitate apăsătoare. O abilă "descurcare" individualistă și localistă. Un joc regionalist cu amăgiri îndemânatice (pontic, central-european, balcano-levantin, estic?). Probabil încă vreo jumătate de duzină de opțiuni. Stagnarea momentană ("momentană" de peste 10 ani!!) pare tocmai un fel de evitare a oricărui scenariu de acest fel, pare o dorință de
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
ca Albert Camus, ca Garcia Marquez. Cum este în muzică George Enescu, de pildă, în comparație cu ceilalți compozitori români. Creația lui literară, fie că era vorba despre volumele de poezie, de proză, de romane, de teatru „suna” altfel, nu suna deloc localist, avea un timbru european, avea o dimensiune europeană. De altfel în prezentarea lui Ștefan Dumitrescu Ana Blandiana sesizase, intuise adevărul acesta, când scriitorul avea doar 21 de ani, când afirmase că : „Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
pasul înapoi pe care criticul îl face de la început în fața subiectului său: „Cartea de față își propune să ofere, indirect, portretul psihologic, moral și estetic al scriitorului. Ea investighează, pe de o parte, mecanismele literare prin care un autor provincial, localist, nostalgic al unei lumi pierdute, neacomodat la valorile civilizației moderne, a reușit să fie, vreme de câteva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste, un stilist de o frapantă originalitate, admirat și imitat ad nauseam. Pe de altă parte, studiul încearcă
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
a lui Beethoven, deoarece, printr-o mai bună cunoaștere reciprocă, se creează premisele înfrățirii oamenilor de pretutindeni, a solidarității rasei umane. Nevoia de comunicare cu lumea Iată însă că, pentru o cultură ca aceea a noastră, marcată de puternice tendințe localiste, de timiditate și stângăcie în ceea ce privește comunicarea cu lumea, noile facilități își croiesc cu greu drumul. Poșta electronică și internetul îi inhibă încă pe mulți intelectuali (în contrast cu telefonul mobil, la care oamenii s-au adaptat mai ușor, deoarece acesta răspunde unor
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
Nu ne gândim la fervori culturale în Pașcani - de acest oraș vorbim acum -, am fi utopici. Ce ni se arată ochiului privind Casa de cultură - municipală, desigur -, pe frontispiciul căreia e numele lui Mihail Sadoveanu, personalitate-simbol pentru pășcăneanul cu orgolii localiste? În dreapta imobilului cu arhitectură proletcultistă, mai precis, în interiorul său, o crâșmă și un magazin "mixt", în stânga hardughiei, o berărie, ca să nu-i zicem tot crâșmă, la demisol, niște birouri pentru lucrări cadastrale, la etaj, unde, cândva, era o bibliotecă cu
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
evenimentele de la Lepanto, unele din best-seller-urile ultimilor ani purtînd titlu Mamă, vin turcii!" Pe bună dreptate Nu sunt, din păcate, prea multe lucruri de citit în numărul 7-8 al revistei craiovene Scrisul românesc, în afara câtorva articole destul de conformiste sau - vai - localiste. Mă gândesc, de pildă, la editorialul cu iz de fișă de dicționar dedicat de Florea Firan lui Ion D. Sîrbu (din care totuși se cuvine reținută cel puțin bogata fototecă pusă la dispoziție de soția autorului Jurnalului unui jurnalist fără
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
identitate. Care sunt, în prezentul românesc, fenomenele de afirmare a identității de grup și spațiile ecologice sau sociale care le generează? Sunt oamenii mai atașați de comunitatea locală sau de regiunea în care trăiesc? În ce raporturi se află loialitățile localiste față de cele ocupaționale? Sunt regionalizările efective din viața social-culturală a țării centrate mai mult pe identități sau pe probleme locale? La astfel de întrebări încerc să răspund în continuare, folosind ca bază informații empirice de sondaj. Tradiționalism identitartc "Tradiționalism identitar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cifrate din Joc secund respecta algoritmul brevetat de Genette pentru manieriștii din Pleiada franceză!) Cu dovezi documentare, "increatul" redevine, dintr-o abstracție filozofică, o aservită mască mortuară a lui Zelea Codreanu. Revelația e zguduitoare și explică în bună măsură filonul localist al poeticii barbiene. De dragul adevărului estetic, Manolescu e tranșant în sugestii: Dacă cele două poezii tipărite în Falanga legionară, Tindă și 1940, poetul le-ar fi putut justifica mai apoi ca ocazionale, fără valoare literară, articolul intitulat Chesat, cu un
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
la spiritul nonviolent al lui Gandhi, ceea ce i-a adus și porecla respectivă. Contradicții? Să le recunoaștem, întrucît "mandarinul" a fost un om cu trăsături și impulsuri iregulare, dificil de armonizat, aristocratic și socialist, mistic și militant politic, internaționalist și localist. Din cauza acestei elasticități, a acestui balans al intelectului între extreme a avut parte nu numai de o nefixare a imaginii sale în epocă, dar și de cumplita prigoană a regimului comunist: Cu onestitate, Nicolae Coande adnotează dualitatea concepțiilor lui Pandrea
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
buzoienipentru literatura română. Totuși, nu cred că o asemenea dificultate e chiar descurajantă pentru un cititor interesat (mai mult: pentru un critic literar cu antenele cât de cât sensibile). Titlul îmi place. Are exact dozajul necesar combinației de arhaicitate simultan localistă și transcontinentală pe care-o realizează poezia lui Ion Gheorghe. În plus, amintește și de sutrele indiene, și de cele, orientate ideologic tot spre stânga, ale lui Allen Ginsberg. (Dintr-o scurtă notă cu pretenții de prefață aflăm că volumul
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
dacă este să fim riguroși, nimic-nimic-nimic. Sunt mai multe probleme de metodologie pe care aș prefera să le discut aici. Prima dintre ele ține de precaritatea critică, adică interpretativă, a intervențiilor celor mai mulți dintre participanți (a căror dispersie geografică e cam localistă pentru un simpozion, totuși, național). Spectacolul e, culmea, de-a dreptul trist. Lipsiți de o viziune personală asupra lui Budai-Deleanu, aceștia par să aibă oroare de scenariile construite pe argumente, sau măcar pe presupoziții, lăsându-se purtați în schimb de
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
În aceste condiții - având în vedere și vârsta autoarei - e imposibil să speri într-o „reinventare” estetică. E vorba, mai degrabă, de reorientarea în direcția unor poncife pe care stânga occidentală le-a îmbrățișat de mai multă vreme. Programul politic localist a fost înlocuit de agenda globalismului. Și André Brink, și Breyten Breytenbach, tovarășii ei de idealuri, au devenit, din acest motiv, prizonierii unui militantism sterp și datat, care îi condamnă la marginalitate după decenii de centralitate. Este și aceasta o
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
rațiunea civică „Platon urmărea să descopere secretul cunoașterii regale a politicii, a artei de a guverna oamenii.” Arta guvernării cetății este, în viziunea lui Platon, corespondentul terestru al efortului Creatorului. Polis-ul este pentru el, în plan concret-istoric, acel Univers localist menit să reconfigureze fizionomia divină a Ideii. Însă, la fel ca orice copie, cetatea nu poate fi perfectă. Ea aspiră repetat către perfecțiunea arhetipală. „Învățații spun, (...) că Cerul și Pământul, zeii și oamenii trăiesc în unire, prietenie, armonie, înțelepciune și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
problemele locale în contextul mai larg al societății globale (ibidem, p. 447). Sociabilități contrastante și moduri de influență Liderii „locali” și „cosmopoliți” diferă în mod semnificativ în ceea ce privește raportul pe care îl au cu orașul lor de reședință. Cel mai adesea, localiștii s-au născut acolo unde locuiesc și au legături foarte puternice cu zona lor de origine; cu greu își pot imagina să trăiască în alte locuri. Dimpotrivă, cosmopoliții sunt mai mobili. Ei își consideră localitatea de reședință nimic mai mult
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
greu își pot imagina să trăiască în alte locuri. Dimpotrivă, cosmopoliții sunt mai mobili. Ei își consideră localitatea de reședință nimic mai mult decât o chestiune de conveniență. Formele de sociabilitate ale unora și ale altora prezintă un contrast marcat. Localiștii caută contactul cu cât mai mulți oameni posibil, într-o manieră puțin selectivă; pentru ei, este clar că „numărul contează”. Sunt foarte sensibili la funcția instrumentală a contactelor; în ochii lor, acestea constituie o resursă potențială și, cu cât sunt
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai selectivi în relațiile lor. Și ei sunt foarte conștienți de valoarea relațiilor, dar, în general, sunt de părere că tipul de persoane pe care le cunosc este mai important decât numărul lor. Din acest punct de vedere, notează Merton, „localiștii sunt cantitativiști” în vreme ce cosmopoliții sunt calitativiști, (ibidem, p. 451). Cele două categorii de lideri (localiștii și cosmopoliții) sunt mai angajați în viața asociativă decât media concetățenilor lor. Spre deosebire de localiști, cosmopoliții pun un mai mare preț pe canalele organizaționale decât pe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
general, sunt de părere că tipul de persoane pe care le cunosc este mai important decât numărul lor. Din acest punct de vedere, notează Merton, „localiștii sunt cantitativiști” în vreme ce cosmopoliții sunt calitativiști, (ibidem, p. 451). Cele două categorii de lideri (localiștii și cosmopoliții) sunt mai angajați în viața asociativă decât media concetățenilor lor. Spre deosebire de localiști, cosmopoliții pun un mai mare preț pe canalele organizaționale decât pe contactele personale în exercitarea influenței lor. Localiștii și cosmopoliții nu aderă la aceleași tipuri de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ibidem, p. 451). Cele două categorii de lideri (localiștii și cosmopoliții) sunt mai angajați în viața asociativă decât media concetățenilor lor. Spre deosebire de localiști, cosmopoliții pun un mai mare preț pe canalele organizaționale decât pe contactele personale în exercitarea influenței lor. Localiștii și cosmopoliții nu aderă la aceleași tipuri de asocieri. Localiștii aderă mai degrabă la asocieri a căror rațiune este facilitarea de contacte (Rotary Club, Lions’Club, Kiwanis), pe când cosmopoliții tind să se afilieze unor asociaeri centrate pe exercitarea unei activități
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cosmopoliții) sunt mai angajați în viața asociativă decât media concetățenilor lor. Spre deosebire de localiști, cosmopoliții pun un mai mare preț pe canalele organizaționale decât pe contactele personale în exercitarea influenței lor. Localiștii și cosmopoliții nu aderă la aceleași tipuri de asocieri. Localiștii aderă mai degrabă la asocieri a căror rațiune este facilitarea de contacte (Rotary Club, Lions’Club, Kiwanis), pe când cosmopoliții tind să se afilieze unor asociaeri centrate pe exercitarea unei activități care solicită punerea în aplicare a unei calificări deosebite: asociații
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Club, Lions’Club, Kiwanis), pe când cosmopoliții tind să se afilieze unor asociaeri centrate pe exercitarea unei activități care solicită punerea în aplicare a unei calificări deosebite: asociații profesionale, societăți savante etc. Un contrast analog apare și în exercitarea mandatelor publice. Localiștii ocupă cu prioritate posturi „politice”, pot fi obținute grație relațiilor, în vreme ce cosmopoliții se orientează cu predilecție spre participarea la comisii specializate, în cadrul cărora trebuie să facă dovada calităților cerute de o expertiză specifică: organisme care gestionează probleme legate de sănătate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]