83 matches
-
explodează pentru că sper că se va redesena organic din schije și din ruine. Nu pot decât să sper, pentru că demență citadina mă țintuiește locului într-o fascinație tâmpa. Când am vreme pornesc să-i descopăr tranșeele, hogeacurile, ascunzișurile umbroase și locantele cu sclipici. Încet, încet, Bucureștiul reînvață să trăiască bine, să-și îngăduie fantezii culinare și ceasuri de loisir, muzici colorate, întâmplări cu lume bună, show-uri pestrițe, plimbări de dimineață sau de seară și delicatese culturale. Încet, încet, bucureștenii reînvață
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
Jos pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul vechi Nu mai rămîne aproape nimic pe cadranul de pe care și-a luat zborul cucul demultului doar timpul ticsit de sine însuși monoton ca o locantă plină de fum de țigară de mirosuri stătute doar amprenta mișcării căci mișcarea s-a făcut nevăzută cum un borfaș de la locul faptei doar imaginea care geme icnește ca un motor paradit și nu se-ndură a se preface-n
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
se constituie în actul de naștere al „Salvării“ timișorene. Un simplu fapt divers al iernii anului 1885: în fața vestitei cafenele „Împăratul turcesc“ din cartierul Fabric, un trecător alunecă pe gheața depusă pe podul de peste un braț al Begheiului din vecinătatea locantei și, căzând în apă, se îneacă sub privirile celor prezenți. Gazetele de a doua zi subliniază faptul că, în lipsa uneltelor necesare pentru salvare, mulțimea privitorilor fusese pusă în imposibilitate de a acorda ajutorul cuvenit. Cazul face vâlvă în păturile caritative
Agenda2003-32-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281352_a_282681]
-
Gentilomii de mahala, publicată în volum, în 1861. E o recuperare prețioasă (reluată, acum, în ediția din 1998) care e totdeauna prestigiul unui editor. Cu unele reale calități, O cantatrită de ulița reînvie, înfiorat, dragostea naratorului pentru o cîntăreață de locanta. Cînd îi mărturisește sentimentele, cîntăreața îl refuză. E readusa în scenă la Livorno, unde se îmbarca pe un vapor pentru a pleca în America. Aici, i se destăinuie naratorului că nu era demnă de iubirea lui datorită trecutului ei tulbure
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Cumpătu, cereai, de-o viață, taximetristului să te ducă la cele cîteva vilisoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geantă, faci, cum altfel! o promenada de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbita) în care intrau, pentru cumpărături frugale, doamnele și domnii pictați de Aman? Le mai găsim doar în
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
Știri Talciocul Urban se reîntoarce după un an de pauză de maternitate, timp în care copilul-talcioc s-a împrietenit cu copilul-biologic al mamei talciocului. Strigam adunarea talciocarilor care nu ne-au uitat și care se vor aduna într-o nouă locanta, la Casa Mărgărit, și vor talciocari pentru o cauză nobilă: să îl ajute pe Bibi să trăiască. Sâmbătă, 12 noiembrie, incepand cu ora 12 până spre seară, talciocarii de meserie, dar și cei sensibilizați de povestea lui Bibi, sunt așteptați
Talcioc Urban de toamna pentru Bibi [Corola-blog/BlogPost/96996_a_98288]
-
scândură în spatele barului și pe care o vedea sau o auzea destul de rar, când gazetele încetau să mai foșnească, iar Invalidul se ridica cu greu, proptindu-și mutelca de la capătul piciorului de lemn în podea, și-ncepea să șontâcăie prin locantă. I se păru ciudat că încă nu venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe scaunul greu de lemn, înalt și-ncăpător ca o strană de biserică, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mărire de sâni și un implant de buze înseamnă a fi o provincială fără șansă de a accede în noul regat al mutanților de Dorobanți. Disperarea e nouă, dar metodele sunt vechi. Deși progresiști până-n vârful unghiilor, probabil că prizonierii locantelor din zona de fițe maxime a Capitalei ar fi oripilați să constate că sunt urmașii direcți ai cultului nazist pentru frumusețe. Sunt celebre demersurile cinematografice ale lui Leni Riefenstahl întru glorificarea trupului uman. Documentarele ei din preajma Olimpiadei din 1936, de la
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
Sunt câteva puncte de vedere în legătură cu Crăciunul Pe unele le trecem sub tăcere: unul Este de ordin strict social, un altul ar fi indiferența, terțul Privește exclusiv comerțul, punctul de vedere gălăgios (Locantele-s deschise până la miezul nopții), Al patrulea e cel copilăros, - care nu e punctul de vedere Al copilului, cel pentru care lumânarea e-un astru,-n timp ce îngerașul aurit Cu aripile-ntinse în vârf, nu-i o podoabă, Fiind
T.S. ELIOT - Pomul de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/5029_a_6354]
-
povești de Horia Pană și Aurora Nicolau. Este un volum fără pretenții la prima vedere, care adună „cărți de meniuri și cărți de vinuri, anunțuri, poze și alte socotințe”, legate toate de existența a două localuri din Bucureștiul de astăzi: Locanta Jariștea și, mai nou, Bistro Jariștea. Dar aceste texte și imagini fotografice, peste care am fi tentați să trecem fără să le luăm în seamă, spunînd că sunt de importanță cu totul secundară, sfârșesc prin a compune un document prețios
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4557_a_5882]
-
fost centre în care au iradiat forme de manifestare ale Dadaismului. Într-un veritabil portret suprarealist, cu exces de generozitate, aceste orașe sunt înfățișate ca având o viață perfect autosuficientă: „Aveau locuri de adunare (bibliotecile), centre de planificare revoluționară (cafenelele), locante de centrare (sau descentrare) trupească (bordelurile), grupuri de studenți hămesiți din provincie (universitățile), genii (o selecție aleatorie), mass-media (tipografii, ziare, telegraf), opțiune de a-și muta trupurile prin spațiu mai repede decât s-ar fi putut ele mișca prin propria
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
doamna I.M. Clau, un soi de matroană a închipuirilor, care-l asigură că suferă de „pipoită” sau, și mai grav, de „pipoză” (p. 60). Tratat cum se cuvine, cu ajutorul unei teribile mașini de tocat, Clovny dispare pentru totdeauna. Nici proprietara locantei n-are o soartă mai bună. Ea cade victimă unei revărsări de dejecții deasupra căreia se va înălța, ca un salut, o pipă curioasă (pp. 67-68). Acesta este, rezumat pe cât se poate, scenariul primei părți a volumului Iuliei Militaru, Marea
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
comentatorii operei lui Caragiale? Finalul burlesc al schiței adaugă elemente suplimentare de natură să omologheze această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de capturare a temutului terorist internațional, ocuparea strategică a căilor de acces înlăuntrul și în afara locantei, dublată de gesticulația excesivă și dialogul prăpăstios al protagoniștilor întâmplării virează subit într-un anticlimax comic de efect irezistibil: apariția lui Boris Sarafoff nu este decât o farsă pe care le-o joacă tânărul magistrat care se deghizează în bulgar
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
destinul în cea mai prosperă societate? Și de n ori mai mulți turiști pavând largile noastre autostrăzi, excelent asfaltatele drumuri naționale, pitoreștile cărări, tainicile poteci cu bancnote foșnind de zerouri? Vor dezerta plaja de la Copacabana și Saint-Tropez, perspectiva din Nissa, locantele tailandeze, susurul izvoarelor hawaiene pentru un locșor pe cearceaf, la Vama Veche? Vor aduce la domiciliu, la Rotterdam, Sidney, Boston, doldora de inubliabile amintiri, o trișcă, un caval, ulcele și - de ce nu? - câte un bucium, achiziționat în greutatea lui în
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
în locul sediului Jockey-Club este actuala Casă de Cultură a Studenților, numită la început « Casă Tineretului ». Fantomă fostului “palat sturzesc” din anii 1850 începe să se arate prin întrebuințare și în nouă clădire. Că și în trecut, parterul este folosit pentru « locante » (Belfast, Dublin Pub), etajul având întrebuințări multiple. Între acestea se numără și organizarea de petreceri și cursuri festive. Cea mai cunoscută petrecere care a avut loc în fosta casă a bardului Beldiman a fost aniversarea din 24 octombrie 1876 a
Amintirea Jockey-Club [Corola-blog/BlogPost/95077_a_96369]
-
în localuri personaje interesante, care meritau, fără îndoială, creionate. Și mai apoi fixate în compoziții, linii și culoare. Nu se poate nega faptul că multe din picturile care au devenit celebre s-au născut în atmosferă atât de specifică a locantelor. De la Edgar Degas la Pablo Picasso, la pictorii interbelici și contemporani, romani și de aiurea, băutorii de absint sau de bere, de vin sau de spirtoase, au intrat în panoplia figurilor memorabile. Oameni trudiți care își îneacă în băutură necazurile
ARTIŞTII ŞI BOEMA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384601_a_385930]
-
carte. Știu de cine ! În câțiva ani va rivaliza, neîndoielnic, cu cele mai tari grădini publice. Românești. Din când în când, aud povești, mai mult sau mai puțin scandaloase. Aud de pretențiile unui protopop, de pacă ar fi patron de locantă ! Dar și despre oamenii primitori, plini de umor, pe care nu are cine-i pune la treabă. Căci știu să muncească ! După ce au construit România prin toate orașele patriei, în comunism, aproape pe gratis, au împânzit cele patru zări ale
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
până când, prin micuța localitate, umbrele abatelui și ale servitoarei și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie felurite zvonuri, care de care mai incitante pentru mințile avide de senzațional ale trecătorilor prin locanta sa. Și ca să vedeți până unde poate merge ingratitudinea masculină când se Întâlnește ea, la drum de seară, cu un interes bine chibzuit: domnul În cauză n-o iartă nici măcar pe cea de la care lasă să se Înțeleagă că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nicăieri într-un spațiu cu destinație exclusivă. Aburii cafelei se amestecau cu fumul gros de țigară De fapt, localurile publice cu denumirea de „Cafenea” dispăruseră în primii ani ai „puterii populare” pentru că aveau o...rezonanță burgheză și de aceea noua locantă, deschisă pe strada „Ștefan cel Mare”, avea o firmă mixtă pe care scria „Cafea - Dulciuri”. Ceea ce atrăgea însă atenția publicului era un panou de reclamă care prezenta un cap de negru buzat, cu fes roșu, și o ceașcă de cafea
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
lichioruri (iar cu timpul gama s-a diversificat, lărgindu-se de la whisky românesc, până la...coniac albanez „Skanderbeg” - cu sticla învelită în împletitură de paie), cănile de cafea se umpleau adeseori cu astfel de licori. În aparență, se consuma numai cafea... Locanta, care la început a fost un spațiu elitist în care se întâlneau intelectualii urbei (era frecventat, cu precădere, de artiști), a devenit cu timpul un loc de întâlnire pentru liceeni (loc în care se putea brava în public cu țigara
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
gură și în care se aranjau ceaiurile dansante de la final de săptămână) s-a transformat treptat într-o „bombă”, în care se aduna pegra târgului, se făcea schimb de valută și se procurau țigări străine. De la cafea, la „nechezol” Succesul locantei, în care cu greu reușeai să ocupi un loc la una din mesele cu picior, a fost asigurat, după jumătatea anilor ’70, de lipsa din rețeaua comercială oficială a cafelei. Cafeaua naturală a dispărut din magazine fiind înlocuită cu un
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
din rețeaua comercială oficială a cafelei. Cafeaua naturală a dispărut din magazine fiind înlocuită cu un surogat care a ajuns să conțină până la 80% năut sau ovăz, numită ironic (de la ovăzul, nutreț pentru cai) „nechezol”. Cum făceau cei care deserveau locanta, numai ei știau, dar reușeau să ofere consumatorilor o băutură care mai aducea cât de cât a cafea. „La Varicea” a rezistat ca local public până în anul 1982, când s-a trecut la demolarea totală a zonei, dispărând din peisajul
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
anii 70 era cofetăria Albina. Aici venea Nichita, venea Păunescu, veneau mulți, cu precădere poeți, literați, venea Tăzlăoanu cu nevasta Margot care se înrudeau, spuneau ei, cu Octavian Goga. Poate că ar merita o discuție mult mai amplă despre aceste locante, care au amprentat puternic lumea artistică a vremii. Prin anii 77 spre exemplu, după cutremur, am întâlnit un prieten despre care știiam că era candidat la Institutul de arte plastice de câțiva ani și m-a invitat la Cercul de
INTERVIU CU MAESTRUL PANDURU, UN OM CU HAR, CUPRINS DE AURA SFANTA A PASTELUI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348023_a_349352]
-
pe Iuliana Marciuc, iar ca invitată principala pe una din doamnele cu care Bucureștiul (și țara) se mândresc pentru că, oriunde se află, aduce un farmec împrejurului. E vorba de Kera Călita (doamna Lăură Nicolau) - artista în artele culinare, proprietara unei locante și a unui bistrou numite la fel, Jariștea - dupa locul de baștină al soțului ei, Nicolau. Kera Călita, personaj carismatic, este îndrăgostită de teatru și de artiști, dar și ei de ea, după principiul: „Mai Ioane, dragi țî-s fetele? -Îhî
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]
-
pălării (peste 300) - pălării personalizate, făcute anume pentru recepțiile sau evenimentele actoricești sau măcar premierele Teatrului Național. Mai posedă o bogată colecție de evantaie de toate mărimile și culorile, și încă o colecție de bijuterii scumpe, scumpe, expuse pe pereții locantei, pentru care, actrițele și femeile mondene din București și din țară, vin că muștele după miere. Rafinate, fanteziste, veritabile, fel de fel de mărgele, cercei, pandantive, brățări și inele, vorba lui conu' Iancu, în cartea cu același titlu: „Inele, cercei
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]