5,961 matches
-
pilele dar și șpaga merge bine"; "șpaga rezolvă tot" (ejobs.ro); "șpaga este cuvîntul cheie care rezolvă toate problemele în România" (sictir.org). Termenul nu are restricții cantitative, folosindu-se atît pentru sumele mici, cît și pentru cele foarte mari - "Locotenent de poliție - judecat pentru șpaga de peste 13.500 de dolari" (abuzuri.hypermart) - și pentru diverse tipuri de interacțiuni sociale: " Să ne plătim oficial, cu chitanță, șpaga la doctor, șpaga de bac sau de licență, șpaga de angajare, șpaga de loc
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
țării. Ce fel de justiție oarbă o fi asta, în care soții se înțeleg din priviri, la bucătărie, asupra verdictelor ce trebuie date, nu e cazul să spun... Mă înspăimântă și cea mai recentă provocare a lui Vadim: trădat de locotenenți, părăsit de tot mai mulți fideli cărora n-a putut să le satisfacă pretențiile, cu o voce din ce în ce mai stinsă, el a înșfăcat cu disperare chestiunea Basarabiei și e la doar câteva zile distanță de a ne băga într-o belea
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
vor continua. JURNALUL NAȚIONAL numără, sec, pierderile acestui partid de la alegerile din 2000 încoace, la categoria parlamentari: 15 deputați și un senator. Pe de altă parte, în același ziar, Marius Tucă nu crede că plecarea din partid a doi dintre locotenenții lui C.V. Tudor, Ilie Neacșu și Sever Meșca, va duce la ruperea partidului, cum afirmă alți analiști. Totuși Tucă e și el de părere că dezvăluirile celor care îl părăsesc pe "tribun" l-ar putea înfățișa mai bine pe liderul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
la locul crimei, în aplauzele cîtorva dintre foștii săi deținuți, la vremea decorării, parlamentari PNȚCD. Halal președinte, halal guvernare, halal consilieri! De altfel tot destinul postrevoluționar al acestui Ciolpan este o imensă porcărie. Dacă revoluția la prins la gradul de locotenent major (deși comuniștii fuseseră singurii beneficiari ai excesului său de zel), în anul 1990 (guvern Petre Roman) a fost înaintat la gradul de căpitan, iar în 1995 (guvern Nicolae Văcăroiu) la cel de maior (vezi p. 129). Să ne mai
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
este dl Gh. Onișoru, președinte al CNSAS (la propunerea liberalilor și, se pare, la sugestia unei cunoscute poete). CNSAS a comunicat poetului Ion Gheorghe dosarul personal. În dosar, apare, în legătură cu o anchetă de Securitate, numele dlui Ristea Priboi, pe atunci locotenent în instituția cu pricina. Dl Priboi se arăta alarmat de pesimismul unor pagini din România literară. Întrebat cum se face că CNSAS una spune, alta fumează, încercînd a-l scoate basma curată pe cititorul revistei noastre, dl Onișoru a declarat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
pauză, probabil ca să-și pună gândurile în ordine. - Știu, reluă el, înseninat, intima dumneavoastră, Ama, colegii mei și cu mine, suntem foarte reali, pe când dumneavoastră nu sunteți. - Cam așa ceva, a răspuns domnul Carol. Adăugă după o mică pauză: Vedeți, domnule locotenent, fiindcă nu există realitate absolută, fiecare are dreptul să-și imagineze propria realitate sau irealitate, a celuilalt și, în general, a lucrurilor. Dar trebuie să te aștepți la ceea ce, mai devreme sau mai târziu, în acest dialog - sau interogatoriu, e
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
la ceea ce, mai devreme sau mai târziu, în acest dialog - sau interogatoriu, e mai potrivit - dintre dumneavoastră și mine, referința supremă a oamenilor care-și vorbesc, realul se naște - și se instalează confuzia totală. Aici am ajuns, la înghesuială, domnule locotenent! Domnul Carol nu se-ndoia defel, spânul făcea parte dintre aceia care își făceau iluzii crezând că singura realitate care există este lumina și cine o vede altfel, cu siguranță că este rău sau nebun. Domnul Carol știa mai cu
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
amănunt fără nici o importanță. Nu demult eram la fel de real ca dumneavoastră și colegii dumneavoastră, încă mai eram, să zicem, eu însumi. Acum sunt și nu sunt eu însumi, sunt aproape real și aproape ireal, înțelegeți ce vreau să spun, domnule locotenent. Era purul adevăr, poate exprimat și explicat prost, dar spânul n-a făcut nici cel mai mic efort ca să-l ia ca atare. S-a ridicat brusc și a ieșit scărpinân-du-se nervos în creștetul lucios al capului. Atunci ceilalți jandarmi
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Închiși cu o singură jucărie (1961), Această față a lunii (1962), Ultimele seri cu Teresa (1965), Obscura poveste a verișoarei Montse (1970), Dacă îți spun că am căzut (1973), Mă voi întoarce într-o zi (1982), Ronda del Guinardo (1984), Locotenentul Bravo (1987), Amantul bilingv (1990), Vraja Shanghaiului (1993), Cozi de șopârlă (2001), este situat, în cadrul unei anchete realizate de ziarul "El País" printre criticii literari, pe locul trei în literatura spaniolă contemporană, după Eduardo Mendoza și Juan Benet. Deținător a
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
propriul imaginar: așa ceva nu ține de epoca noastră. - Ca să revenim la Tigru de hârtie, cred că un rol central îl are aici căutarea tatălui. Există detalii autobiografice în unele secvențe ale narațiunii, de exemplu în călătoria lui Martin pe urmele locotenentului R.? - Sunt multe trăsături cvasi-autobiografice în secvențele relative la anii ’60-’70, la episoadele din istoria „maoiștilor" francezi, eu fiind pe atunci unul dintre conducătorii lor: cea mai mare parte a poveștilor din carte sunt derivate din întâmplări reale, la
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
în secvențele relative la anii ’60-’70, la episoadele din istoria „maoiștilor" francezi, eu fiind pe atunci unul dintre conducătorii lor: cea mai mare parte a poveștilor din carte sunt derivate din întâmplări reale, la care am participat. Cât despre locotenentul mort în Indochina, are într-adevăr legătura cu tatăl meu, care s-a angajat în armata „francezilor liberi" în al doilea război mondial, iar un frate mai mic al mamei a fost omorât în circumstanțele pe care le amintesc, la
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
de ordine sau între ei. În fine, de curînd un post francez de televiziune reproducea cîteva declarații din Le Monde despre felul în care, în timpul războiului din Algeria, bineștiutul om politic francez de extremă dreapta, Jean-Marie Le Pen, pe atunci locotenent, îi tortura pe algerienii de la care voia să smulgă informații. Ce legătură este, îndefinitiv, între toate acestea? Una simplă: e vorba de aceeași combinație între violența (fizică ori verbală) și extremismul ideologic. E ciudat (și totuși!) să constați cît de
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
său de „grăjdar schimbul doi”: e ceva legat de cur. Ce?, temătorul narator n-are să afle niciodată, dintr-un refuz de ultim moment de a privi goliciunile mîndrului Bombea. Care Bombea, deținător al unui formidabil șezut, pornește cu galoane de locotenent pe calea gloriei de cavalerist. Glorie care nici vorbă să se prindă de eroul-narator, în război declarat cu călăria; după 10 luni de rînit la cai și corespondențe la ziarul regiunii militare, e detașat ca ziarist la Cluj. Aici descoperă
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
dumneavoastră există sintezele acestor doi poli în perceperea lumii, pornind de la o experiență de viață. ALA: Nu am vorbit niciodată despre război. Este prea putred. Prea atroce. Nu poți vorbi despre război, poți vorbi doar despre lucrurile colaterale. Știți, eram locotenent și căpitanul mă însoțea și în postura de ideolog al revoluției. Am rămas foarte buni prieteni, dar nu am vorbit niciodată despre război. Numai cînd era pe moarte, răpus de un cancer, a început să povestească. Dar cînd soția sa
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
cartier general! Am să te chem la Curtea Marțială! Vei fi Împușcat ca un câine! E o rușine să mai porți uniformă! La zid, la zid! Credeam că a Înnebunit popa. O șterg. Dascălul se ia după mine: -Bine, domnule locotenent, cum Îți veni? -Dar ce-am făcut? -Ăsta nu e popă, domnule. -Cum? -Ăsta e domnul profesor Iorga. S-a Îmbrăcat așa de frica nemților. Camaradul meu surâdea nostimei amintiri: -Și cine crezi că făcea pe dascălul? -Făgețel? -Ai ghicit
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
o plajă, dintre un român și o rusoaică venită să caute mormîntul tatălui ei mort în război, și, dincolo de toate, asta tocmai în perioada în care începuse "ruperea cu rușii" ?... Drept care cineastul e chemat pe Rahovei, la Securitate, unde un locotenent major care mînca slănină cu ceapă pe o "Scînteie", îi spune, molfăind: "Cum îți permiți să spui că au murit soldați sovietici pentru eliberarea României? Noi ne-am eliberat singuri. Te pomenești că ești omul lor"... "Omul lor" chiar fusese
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
cu un telefon de la Radu Tudoran. Și nici măcar nu eram prieteni... Ne știam din scris, - eu admirându-i proza, bărbată. }in minte că îl tachinam mereu pe chestia basarabencei, Ludmila, parcă, din Un port la răsărit. Când cei doi amanți, locotenentul și ea, stau în pat, dimineața, după o noapte năpraznică de amor, și când fata, somnoroasă încă și ciufulită, mormăie, printre căscături, replica celebră: Dar noi doi nici n-am făcut cănăștință..." De zeci și zeci de ori repetată de
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
păstrată în corespondența lui Cicero, pe care Decimus Brutus, unul din complotiști, le-a trimis-o lui Iunius Brutus și lui Cassius în ziua de 17 martie; Decimus Brutus relatează o discuție pe care a avut-o cu unul din locotenenții lui Caesar, Hirtius: acesta îl avertizase că populația capitalei și armata erau în efervescență, foarte iritate de actul de la idele lui martie pe care-l socoteau criminal și de neiertat; în consecință, Decimus Brutus consideră că participanții la conjurație trebuie
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
profesorii de tortură? unde/ preoții cu pistoale sub sutană? unde/ sînt cei care ne-au ronțăit cotoarele cărților?/ ei există se plimbă instalați în mașini luxoase/ și învață alfabetul democrației pătat/ de grăsime a icrelor ei există/ pe unde trec locotenenții morții suavii/ degetul exterminatului la Canal/ îi arată dar mulțimea privește veselă/ în timp ce așteaptă distribuirea adevărului” (Banală). De ce n-ar putea fi înscrisă poezia de patrie într-un registru vaticinar-sumbru? „Stau pe țărm și privesc prin ceață/ nici un SOS/ aud
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
C. Mihăilescu: „Personaj fabulos, dandy scandalos în toate, pederast notoriu, încurcat uneori în fraude mondene și financiare, campion al modei și saloanelor bucureștene, Claymoor a fost Vocea Elitei românești în preajma „anilor nebuni”, cronicarul monden en titre. (...) Dansa nebunește (inclusiv cu locotenenții de cavalerie, după cum notau malițios ziarele din opoziție), era ultracosmopolit (...), practica echitația la Șosea (y compris ceea ce el numea «le flirtage equestre»), era membru al mai multor cluburi selecte și, mă rog, tot tacîmul - cafenele, restaurante de lux, croaziere, vara
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
convins pe principele Carol să renunțe la abdicare; dacă șeful conservatorilor s-ar fi lăsat orbit de orgolii și ambiții personale, ar fi luat act de abdicarea principelui și s-ar fi bucurat să se afle în fruntea statului în calitate de locotenent domnesc. Dar, Lascăr Catargi a gândit în termenii imperativului național și a asigurat prin gestul său stabilitatea internă și continuarea procesului de "integrare europeană" a țării. ăuritorii unirii de la 1919 au acționat în convergență; inimicițiile politice și personale au dispărut
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
și bolnăvicioasă, cu o Jessie hrănită cu cîte o parte luată din porția lui și a lui Joseph. Abia dacă luă seama la cei doi polițiști pe care îi recunoscu pe cheiul de îmbarcare. Le adresă un zîmbet vag. Evident, locotenentul Lewis îi trimisese acolo, pentru orice eventualitate, iar Lewis își făcea meseria în mod corect, nu te puteai supăra pe el. Cu doar un sfert de oră înainte de plecarea navei, o limuzină lungă opri în fața clădirii vămii, iar Mac Gill
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
cele două persoane rămase, Little John și Mac Gill, plecau unul alături de altul, pășind cu pas egal spre automobilul care îi aștepta. Mac Gill deschise portiera și îi făcu loc celuilalt să urce. Nu trebuia să acționezi prea repede, ca locotenentul Lewis. Nu trebuia să alergi spre adevărurile pe care doreai să le descoperi, ci, pur și simplu, să te lași impregnat de adevăr. Iată de ce Maigret se îndrepta, cu mîinile în buzunare, spre un cartier pe care nu-l cunoștea
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
o încăpere imensă cu birouri metalice, cu lămpi albăstrui, unde lucrau vreo o sută de angajați și angajate. Cineva îl întrebă ce dorea. - Nimic, răspunse liniștit, scuturîndu-și pipa de tocul pantofului și făcînd cale-ntoarsă. Așa, ca să vadă și el! Oare locotenentul Lewis ar fi înțeles asta? Și acum mergea din nou pe stradă, se oprea în fața unui bar, ezita, apoi dădea din umeri. De ce nu? Nu i-ar fi prins rău, în acele momente, iar el nu plîngea ca Ronald Dexter
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
patru deoparte. Gata de orice. În mîna lăsată în jos ținea bastonul. Și cu ce pasiune, care-i răzbătea în voce, cu ce grijă subită Ciubik s-a repezit imediat la mine și la gaborul care mă înșfăcase: stop, stop, locotenente!... Ciub nu le putea permite nici să mă salte, nici să mă tragă deoparte, nici nu se putea gîndi la una ca asta, eram prada lui. El, după cum am aflat mai tîrziu, se pregătea să mai înregistreze cu mine cel
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]