77 matches
-
să se întreacă pe sine în a o descânta, pentru că de această dată era și el dornic să se omenească alături de prietenii lui... Când masa era în toi, Măriuța i-a făcut atenți: Mâncați pe săturate, dar mai lăsați un locușor și pentru niște plăcinte, care ți se topesc în gură de bune ce-s. Nu duce grija asta, gospodino, că știm noi să ne luptăm cu așa un dușman - a răspuns Pâcu în numele tuturor. După ce s-au ospătat pe așezatelea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o voce moale, m-a întrebat: „De ce rupi florile? Dumnezeu le-a dat ca să-ți bucure ochii, nu să le rupi.” „Apoi eu le duc acasă, le pun într-o oală cu apă și le așez în cel mai frumos locușor din casă.” - i-am răspuns eu. „Chiar dacă faci așa, până la urmă florile tot mor și tot la gunoi ajung” - mi-a spus zâna, privindu-mă cu ochi cam aspri. Acum mă-ți crede, nu mă-ți crede, dar zâna m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se contractă la loc. nouă în al treilea loc: devii nervos, apoi disperat, plutești de foarte multă vreme pe o bucată de craniu, marea din jur e liniștită și plină de grăsime, marea din jur nu are insule, nu are locușoare unde să poți simți tare sub talpă, grăsimea galbenă este bula lui bichat, desprinsă de pe craniul pe care plutești tu, cobori de pe zigomaticul fragil al bărcii tale de ocazie, unde ai întins vestuța ta de pluș kaki între două așchii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mănăstirea Hâncu. Era în ajunul sărbătoririi hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru a fi odihniți pentru a doua zi. Puțin mai departe de mine, două femei se sfătuiau. Vocea uneia dintre ele îmi păru foarte cunoscută. Ridicasem capul ca să le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea de acord cu el. Se pregăti moș Parfene de dus la târg și, a doua zi dimineață, porni să-și cumpere o pufoaică nouă. Se îmbrăcă în cea veche, că nu avea altceva mai bun, și își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gata să se înece. Exista un loc tabu în gospodăria familiei: podul magaziei cu lemne. Copiii nu se apropiau nici măcar de ușa acesteia. Unele din istorioarele Bicii povesteau că acolo își are casa Baba-Cloanța, vrăjitoarea din poveste. Luana epuizase orice locușor în care se putea ascunde. Ema și Dan îi cunoșteau toate vizuinile. În timp ce alerga nebunește se întreba: Unde nu mi-a trecut prin cap să mă pitesc vreodată?" Deschise portița de la grădină și văzu magazia. Se opri o secundă, respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acesta este fără doar și poate un fariseu, mult mai periculos decât unul care acționează pe față, în văzul tuturor, cărând după el dezaprobări și umilințe, având și el de fapt același scop, dorința de a se cățăra către un locușor mai călduț și mai dulce. Nu pot să accept impostura sub nici o formă, mă. Când vorbea Alexe cerceta cu migală odaia, buza de jos, de câte ori rostea vocala "o" gura lui se transforma într-o jumătate de pătrat, atunci i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate comenta pe larg, însuflețită, zglobie, spre stupoarea celor doi adolescenți care o urmăreau sceptici, convinși că acea toană maternă nu putea fi de durată. Moda pentru tineri începu să o frământe nemaipomenit, știa că e un punct nevralgic, un locușor prin care s-ar putea infiltra spre sufletele lor cu ușurință, de aceea consulta acum cu fervoare jurnalele de modă, vizita magazinele de fond plastic, nu prea știa ce să facă, un timp a oscilat, spiritul ei clasic, anchilozat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și pricepere, după necesități. Își folosea toate armele și numai rareori, manevrele sale nu erau încununate de succes. Tu ce mai faci? o întrebă femeia, te mulțumești cu locușorul acela comod dintr-un birou obscur? Întrebarea era pusă cu un asemenea ton încât cerea fără doar și poate o negare și Carmina îi răspunse: Nu... eu așa zic. Atâta timp cât mai am resurse și un dram de tărie o să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te-ai plânge, mă. Casă ți s-a pus la dispoziție de cum ai picat în târg. Asta-i o chestie puțin cam greu de crezut, orice ai spune, nu se rezolvă bătând din palme, ci așteptând mult timp... Pe urmă locușorul acela călduț de la biblioteca unității... Două minuni deodată sunt prea mult ca la mijloc să fie doar întâmplarea. Locușorul de la bibliotecă... e drept, intervenise Ovidiu prin cine știe ce suspuși. El îi spusese de mai multe ori, atunci când ea se hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chestie puțin cam greu de crezut, orice ai spune, nu se rezolvă bătând din palme, ci așteptând mult timp... Pe urmă locușorul acela călduț de la biblioteca unității... Două minuni deodată sunt prea mult ca la mijloc să fie doar întâmplarea. Locușorul de la bibliotecă... e drept, intervenise Ovidiu prin cine știe ce suspuși. El îi spusese de mai multe ori, atunci când ea se hotărâse să urmeze filologia, că va munci în van, că n-o să aibă nici un folos de pe urma chinului său. Avusese într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care mi-ai vorbit tu ! E mai frumoasă și e în cer. Ce să caut eu în mare ?! Și, fiindcă veni vorba, cum poate cineva să trăiască în mare ?! Într-o grădină din cer e altceva. Vreau să cumpăr un locușor acolo. Cât de mic ar fi, dar să fiu și eu cu Fratele nostru care s-a lăsat omorât numai ca să fim toți împreună cu el. Să am și eu locușorul meu ! Și ce să-i dau tatălui lui, regele ?! Regii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o grădină din cer e altceva. Vreau să cumpăr un locușor acolo. Cât de mic ar fi, dar să fiu și eu cu Fratele nostru care s-a lăsat omorât numai ca să fim toți împreună cu el. Să am și eu locușorul meu ! Și ce să-i dau tatălui lui, regele ?! Regii vor aur, or, eu de unde să iau ?! Se uita la mine. Deschisese gura ca și când ar fi vrut să spună ceva. I se mișcau buzele, dar nici un sunet nu ieșea. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
le poate da.... Și de câte ori nu a fost decât el singur, drumul, cel care mi-a alinat suferințele.... Ah! Drumul la bunica. Parfumul său, culorile sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în ograda în care a crescut, a trăit, simțit atâtea, incepand la vârsta cea mai fragedă, până a plecat și s-a descurcat atât de bine în lume, ajungând atât departe și sus - mai sus. Aș fi vrut ca fiecare locușor din curte să-l fac să vorbească despre ea, să-mi povestească, dacă ea nu-mi mai spune...Oricum, daca înainte îmi bătea că nu știam de ce, atunci în acel moment eram atât de conștient că toate aceste gânduri, ca
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
de neam, credințe, valori, ceea ce de altfel reprezintă și esența inspirărilor reciproce. De aceia, lansarea se va face pe un ‘pod’ nesuspendat al celor două localități - Ungheni... Prefața - SĂRACUL...LA INIMĂ "Mi-am adunat gândurile albe, în cel mai luminat locușor al minții mele, pentru o misiune specială. Voi încerca să exprim cât de măreață și profundă este poezia, prietenului meu Valerian Mihoc. Cât de frumos este să citești o poiezie de a lui, ca apoi să nu te mai poți
PREZENTARE DE CARTE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363004_a_364333]
-
deja cunoșteam de acum orașul și cum merg treburile pe aici. Deci m-am revăzut din nou în Torino ca și prima dată, la Agenția de ocuparea forței de muncă, cu referințe foarte bune de această dată și cu un locușor cald, unde să stau, până voi găsi o altă familie care să mă angajeze și să mă găzduiască. Modul cum eu am îngrijit de mama acelei familii de italieni, i-au determinat să mă găzduiască gratis până îmi voi găsi
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
luat de vânt, pentru că nu am deloc răbdare cu copiii, cândva mă bătuse gândul să înfiez și eu unul, ca doctorul de care vorbeam, poate că, dacă nu ne-ar fi evacuat, dacă nu ne-ar fi mutat păgânii din locușorul nostru ... Cine știe? La necaz nu-ți trebuie copii. Ia să fi știut doctorul că nu multă vreme după aceea îi va muri soția, i-ar fi trebuit? Mai ales că și-a adus apoi o alta în casă, cum
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
ce am acaparat, nu vom lua nimic cu noi în mormânt... Aceste gânduri m-au urmărit astăzi la fiecare...pas. Poate de aceea am simțit o tristețe apăsătoare în adâncul ființei mele și poate de aceea mi-am căutat un locușor unde să-mi ” răcoresc sufletul”... Singurul ”refugiu” pe care l-am descoperit astăzi, In această zi însorită de Mai, a fost o bancă în... Cimitir. Acest loc aduce la mulți dintre noi un fel de... frică și reținere; așa simt
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
din aceiași plămădeală caldă de pâine. Un ochi doar stă de veghe ! Este martorul stării de pietate și de evlavie sfântă. Zi de duminică; să o însoțim pe artistă la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena. Avem și noi un locușor de taină acolo. După cuminecare, îi însoțim gândul Constanței: ,, Duhul Sfânt coborând parcă peste trupul meu, m-am dus să-mi clătesc ochii în apa strălucitoare a Dunării. Sublimă precum culoarea de pe cer, ea își scălda valurile cu câte o
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
Dixit!... (MARIN IFRIM) -------------------------------- ** mix = proză + poezi e VALERIAN MIHOC/ MARIA BURLACU (Constanța - Ungheni): SĂRACUL...LA INIMĂ/ SOLOMIA (versuri, A5 clapetat, 96 de pagini, carte în oglindă, ilustrațiile și coperta: ION PANDURU) Mi-am adunat gândurile albe, în cel mai luminat locușor al minții mele, pentru o misiune specială. Voi încerca să exprim cât de măreață și profundă este poezia, prietenului meu Valerian Mihoc. Cât de frumos este să citești o poezie de a lui, ca apoi să nu te mai poți
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366026_a_367355]
-
tare”, Acum ne vom opri puțin Și pe la domnișoare... De la doișpe ani în sus, Rimelul e deja în geanta... Fusta-I „lungă” după fund, Burtă se vede apetisanta... Decolteul, la buric Își termina „anchiorul”, Iar acolo un cercel Își are locușorul... La mare, plajă ne arată Costume, cât mai micuțe... Anul ăsta vor purta „Tampon cu breteluțe”... Unghiile-au „asigurare” Precum safe-ul de la banca... Un kilogram de „pietre rare” Pe ele se încarca... Viorelele sunt „o floare”... Copiii sunt „din
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
tremure. Așa trup alb și cu forme atât de atrăgătoare nu văzuse până atunci. Simți că i se usucă gura. Nu știa ce să facă. A început să o sărute de la tălpi și până la frunte. Nu i-a scăpat nici un locușor. Nici nu a apucat să-și dea pantalonii până la genunchi că un țipăt ascuțit i-a sfredelit timpanul. - Nu! Nu! Nu se poate, nu ești normal! Doamne apăra și păzește! Până să-și revină el, pe jumătate goală, pe jumătate
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
deja cunoșteam de acum orașul și cum merg treburile pe acolo. Deci m-am văzut din nou în Torino ca și prima dată, la Agenția de ocuparea forței de muncă, cu referințe foarte bune de această dată și cu un locușor cald unde să stau până voi găsi o altă familie care să mă angajeze. Norocul mi-a surâs din nou. După două zile m-au chemat la agenție pentru un nou colocviu, cu o altă familie și uite așa am
CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369420_a_370749]
-
fața mofluză și nici nu strâmbăm niciodată din buză. Te așezi (nu te prăbușești) pe scaun la masă că doar nu ai venit ostenit de la coasă. Le vei găsi, să le folosești, deși nu-i foarte ușor tacâmurile, fiecare la locușorul lor. Trebuie să folosești cuțitul și furculița fără să-ți murdărești vreodată rochița. Niciodată să nu uiți când te așezi la masă (deoarece așa e corect) să pui șervețelul la piept fiindcă, vă spun drept, eu nu am văzut vreo
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]