1,902 matches
-
era cam așa și nu așa (...)" (finalul la Povestea lui Stan Pățitul). în folosirile "serioase", imprecizia poate privi gradul de specificare (cantitativă sau calitativă) a unui conținut reprezentat (cam o sută, cam mult), sau poate indica gradul de adevăr atribuit de locutor enunțului (a cam băut - cu sensul "s-ar părea că a băut"); în fine, poate marca pur și simplu gradul de angajare limitată a locutorului în actul său de limbaj, formulat - adesea din rațiuni de politețe - cu rezervă, într-o
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
conținut reprezentat (cam o sută, cam mult), sau poate indica gradul de adevăr atribuit de locutor enunțului (a cam băut - cu sensul "s-ar părea că a băut"); în fine, poate marca pur și simplu gradul de angajare limitată a locutorului în actul său de limbaj, formulat - adesea din rațiuni de politețe - cu rezervă, într-o manieră atenuată ("ai cam greșit"; "cam ce ai vrea?"). Oricum, cazurile enumerate presupun o perspectivă și o apreciere subiectivă, inevitabilă în tot ceea ce ține (cel
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
prin imitare, pe care vorbitorul nu o poate evita în copilărie, dar nici mai tîrziu: 'modelele'- pozitive sau negative - oferite de ambianța lingvistică de fiecare zi acționează insidios, sprijinite de frecvența lor în comunicarea socială, influențînd modul, de exprimare al locutorului. Astfel se propagă deprinderile de pronunțare și cele gramaticale, ca și preferințele lexicale, atît cele 'corecte', cît și cele 'incorecte'. (Uzul lingvistic social a înregistrat în ultimul deceniu numeroase exemple de extindere excesivă a unor forme de exprimare ca rezultat
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
modelului, iar exercitarea influenței lui asupra limbii utilizate la un moment dat prin impunerea unor anumite modalități de exprimare depinde de frecvența cu care modelul se regăsește în comunicarea socială sau/și de autoritatea de care se bucură categoria de locutori care îl reprezintă. În societatea românească, statutul de model lingvistic (în condițiile de comunicare depășind nivelul familiar) a revenit, pînă nu de mult, limbii literare. Ca variantă �cultivată și destoinică", cum o caracteriza promotorul ei, I. Heliade-Rădulescu, limba literară a
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
superior. În etapa actuală de evoluție a societății românești, factorul preponderent în propagarea unor modalități de exprimare este reprezentat de frecvența lor în comunicarea publică, de ponderea pe care o au în componența ambianței lingvistice care învăluie (și agresează) pe locutor. Vocea cea mai puternică în condițiile sociale actuale este cea reprezentată de mass-media în multiplele ei ipostaze. Prin creația proprie (dar și în calitate de transmițător al variatului discurs care caracterizează viața societății actuale), mass-media se constituie, în virtutea condițiilor obiective, ca principal
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
analizată în termeni pragmatici, ca un tip de conversație dirijată, care dozează amestecul de politețe pozitivă și negativă. Volumul Margaretei Manu Magda conține o analiză subtilă a dialogului în dialog - procedeu foarte prezent în oralitatea populară - în funcție de competența comunicativă a locutorilor, de gradul lor de cultură, de implicarea afectivă, și mai ales - element adesea neglijat - de rolul argumentativ (autenticitate, convingere etc.) al replicilor citate. Se atrage atenția asupra reproducerii aproximative care simulează autenticitatea, asupra formelor de filtrare și distorsionare a replicii
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
producîndu-se astfel o convingătoare demonstrație de pragmatică interculturală. Din materialul anchetelor lingvistice apar argumente pentru o comparație româno-germană ("Limba română, față de germană, se remarcă prin prezența în enunț a unui număr mare de cuvinte care exprimă o provocare adresată de către locutor partenerului de dialog", 114) este vorba de vocative, interjecții, mai ales de particulele măi, bă, bre etc.; la germani, în inițierea dialogului se folosește verbul mai mult decît interjecția, e mai puternică performativitatea explicită, se manifestă "distanța și reținerea față de
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
cei trei sau patru autori eu mi-aș fi avut locul (uno di quale fosse lei) nu mă mai ademenea peste măsură. În ce privește "revelația" nepăsării celor doi mari prieteni florentini față de poezia mea, ei aveau perfectă dreptate! Vine, cum zice locutorul popular, vine "poetul lui pește" pe Arno, cu niscaiva poeme pe care și le tradusese singur (într-o limbă învățată la București), și are tupeul să le arate unor personalități de seamă ale liricii italiene - una din cele mai considerabile
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
mai explicită, eventual prin completarea cu elementul indefinit absent ("un an și ceva") sau e indicată grafic, prin subliniere, prin scriere cu caractere cursive etc. în același text, nu e totdeauna clar indicată reproducerea replicilor, a discursului direct, nici măcar cînd locutorii alternează: "A venit acasă și a zis, dragă, plecăm pe vas. Cum plecăm pe vas? Uite așa, m-am săturat". Folosirea virgulei pentru a izola replica reprodusă de verbul de declarație - "a zis, dragă, plecăm" e, în scrierea românească standard
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
vise: de articulare logică și de raționalizare a unor experiențe psihologice confuze, vagi, care rămîn oricum incontrolabile. Reflexul textual al acestei situații e reprezentat de un stil abrupt, de folosirea unor termeni vagi, de încercările de reformulare, produse de insatisfacția locutorului față de propria relatare; narațiunea, dominată de timpul prezent, pune pe același plan acțiunile, renunțînd la ierarhizarea lor. într-un alt articol, un autor îl cita pe Valéry, cu afirmația provocatoare că povestirea visului e o povestire ca oricare alta, care
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
vise: de articulare logică și de raționalizare a unor experiențe psihologice confuze, vagi, care rămîn oricum incontrolabile. Reflexul textual al acestei situații e reprezentat de un stil abrupt, de folosirea unor termeni vagi, de încercările de reformulare, produse de insatisfacția locutorului față de propria relatare; narațiunea, dominată de timpul prezent, pune pe același plan acțiunile, renunțînd la ierarhizarea lor. într-un alt articol, un autor îl cita pe Valéry, cu afirmația provocatoare că povestirea visului e o povestire ca oricare alta, care
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
BANCOREX a fost împușcat" ("Academia Cațavencu" = AC 41, 1999, 4); "Mulți dintre cederisti vor fi ajuns poate la această concluzie" (EZ 14.06.2000). Exemplele jurnalistice actuale confirmă diferențele dintre valorile prezumtivului în diferite tipuri de enunțuri: de supoziție a locutorului - "M. V. (...) acum o fi radiată de prin toate hîrtiile și agendele de telefon" (EZ 2.06.2000) -, de relatare a opiniilor altora, cu marcarea unei distanțe, în construcții concesive sau adversative - "O fi vorba, așa cum zic ziarele voiculesciene, de un
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
altcineva mai bun...". Sînt contexte în care actul promisiunii este complet imposibil: așa cum apare în teoriile clasice ale actelor de limbaj, acesta e o autoangajare care presupune plasarea în viitor a acțiunii, caracterul deziderabil pentru interlocutor și mai ales posibilitatea locutorului de a o aduce la îndeplinire. În română, verbul a promite, împrumut cult din latină (promittere), cu sensurile moderne ale verbului francez promettre, are strict acest sens - "a-și lua obligația de a face ceva" (DEX), fiind sinonim cu a
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
să corespundă expresiei franceze "ŕ toute ŕ l'heure", italienești "a tra poco" ș.a.m.d. În situațiile în care sînt folosite acestea, e mai probabil să întîlnim în română nu formule de salut, ci cel mult informații asupra mișcărilor locutorului: un coleg care iese din birou, un membru al familiei care iese 5 minute din casă ca să cumpere ziarul e de așteptat că va spune "vin imediat", "ies puțin", "mă întorc în 5 minute" - dar nu va folosi o formulă
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
ale celor două cuvinte este cea adverbială, cu sens restrictiv ("cel mult", "cel puțin"), cînd sînt plasate în vecinătatea unei indicații cantitative: maximum doi metri, trei minute minimum. Dicționarele mai consemnează și substantivele feminine maximă și minimă (cu sensuri specializate). Locutorii au deci de operat cu adjectivele maxim și minim, cu substantivele maximum și minimum, maxim și minim, maximă și minimă și cu adverbele maximum și minimum, toate înregistrate ca atare în DOOM2. Dicționarul normativ fixează, mai clar decît dicționarele explicative
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
informații evocate în dialog. Alte expresii, asemănătoare, prevăd și posibilitatea unei lecturi pozitiv-admirative: "ai încremeni/ai rămîne paf dacă ți-aș spune...". În cel mai rău caz, echivalentul românesc al formulei englezești ar trebui să modalizeze enunțul, formulîndu-l din perspectiva locutorului: "nu (prea) cred că ai vrea să știi...". Așa cum circulă în prezent, formula nu vrei să știi are, mi se pare, un mare defect: utilizează forme verbale care în română produc în mod normal alte implicații decît cele dorite de
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
fi atent la felurile de a spune ale spunerii. Este o atenție acordată semnificantului. Pentru a caracteriza o parte a secolului al XX-lea, folosesc expresia emanciparea semnificantului. Cu alte cuvinte, după cum a exprimat-o și Mallarmé în felul său, locutorul nu-și îndreaptă atenția cu precădere înspre lucru, ci mai degrabă înspre enunțul însuși. Care este materia enunțului? - Semnificantul. Atunci când Proust spune "era Veneția", avem a face cu o denominație. Nu există un lucru "Veneția" dacă nu există denominația "Veneția
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
care apare mersic (pe site-uri despre creșterea copiilor, între sfaturi cosmetice și culinare) par într-adevăr să indice o conversație predominant feminină: "mersic fetele" (121.ro/forum), "mercic, fetelor!" (forum.supereva.ro). Se știe însă că în internet identitatea locutorilor nu este perfect controlabilă; pentru a stabili frecvențele unor termeni în funcție de sex ar fi necesară o cercetare sociolingvistică serioasă, pe un eșantion reprezentativ de vorbitori. În al doilea rînd, transformarea lui mersi confirmă poziția oarecum instabilă pe care cuvîntul de
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă, din volumul Vară buimacă (1967), se plasează la această cotă valorică înaltă, impresionând înainte de toate prin perfecta echilibrare, într-un sens funcțional, a componentelor prozastice. Descripțiile scurte și pregnante, dialogul impregnat de individualitatea locutorului, de felul său de a fi (exprimat prin modul de a vorbi), acumularea de tensiune dramatică și descărcarea ei în "scurtcircuitul" produs prin moartea bătrânei: toate acestea indică o remarcabilă stăpânire de către autor a mijloacelor compoziționale. Construcția unei nuvele este
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
o compoziție care descrie un peisaj din natură și în alt mod va fi citită o compoziție care constată desfășurarea unei activități școlare, respectiv procesul verbal. Pentru reușita acestei ultime etape este imperios necesară adeziunea afectivă și participarea sinceră a locutorului la conținutul comunicării. 7. Discutarea compozițiilor este etapa care încununează rezultatele finale ale procesului compozițional, deoarece ea urmărește pas cu pas realizarea obiectivelor operaționale. Realizarea acestei ultime etape creează premisele înlăturării unor greșeli și a prevenirii acestora. Considerăm că este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dar din cauza stilului prețios se încurcă în cele din urmă în propria ei retorică, agasându-l sau amuzându-l pe cititor (în funcție de starea de spirit a acestuia): „Ca un minotaur care se învinge, poetul trece prin schiță învățături către un locutor - eul, embrion în stare oximoronică, pe care îl comunică - excomunică pe fond mistic.“ Vasăzică, un poet care târcolește după soartă este un embrion în stare oximoronică. Așa o fi. Dar ce legătură are asta cu poezia? Jocul de -a poezia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu decorativă, și care l-a impus, în anii '60, în rândul celor mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă, din volumul Vară buimacă (1967), se plasează la această cotă valorică înaltă. Descripțiile scurte și pregnante, dialogul impregnat de individualitatea locutorului, de felul său de a fi (exprimat prin felul de a vorbi), acumularea de tensiune dramatică și descărcarea ei în "scurtcircuitul" produs prin moartea bătrânei: toate acestea indică o remarcabilă stăpânire de către autor a mijloacelor compoziționale. Construcția unei nuvele este
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
a termenului puști și a diminutivelor sale la o anumită tranșă de vârstă: de obicei e vorba de copii, destul de des de adolescenți, dar nu e rară nici aplicarea relativă, către o persoană nu atât tânără, cât mai tânără decât locutorul. Derivatul feminin puștoaică manifestă o anume tendință de folosire nu pentru copii, ci pentru fete (foarte) tinere, adesea în contexte erotice. Specializarea nu e însă definitivă; sunt și contexte neutre, care se referă doar la vârstă: „o puștoaică arbitrează în
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
faim etc. Lumea a treia își are challenger- ul ei în persoana acestui superagent. Prozatorul american era mai puțin intersat de conflictul politic, cât de această relație schizoidă cu propriul eu, de ceea ce am putea numi o criză a eu-lui locutor. Interesantă aici este tema memoriei care-l preocupă pe Phillip K. Dick în cea mai mare măsură, dovadă și romanul Visează androizii oi electrice?, ecranizat de Ridley Scott în 1982 cu titlul Blade Runner, film din care Len Wiseman împrumută
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
echilibru într-un timp al extremelor. Apetitul confesiv desfășurat în jurnalul francez și în cel german e reîncărcat cu eleganță superioară, dar și cu o anume vehemență controlată, de un spirit reflexiv care-și judecă propriul parcurs existențial. Dacă intimitatea locutorului ne e oferită cu parcimonie (printre puținele excepții - paginile despre propria copilărie sau fermecătoarele relatări despre cele două nepoțele gemene și „arta de a fi bunic”), dimensiunea cea mai substanțială a acestui volum este, de departe, aceea în care Eugen
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]