78 matches
-
parcă de slăbiciune/”. Acest șarpe din viața trecută și ascuns în memoria noastră ancestrală, aduce realitatea la neconcludență iar “ Poetul își poate contempla sieși/ Craniul de fosfor/ Chipul însă/ Cu trasăturile stranii/ Nu i l-a zărit nimeni.” Cu aceeași locvacitate în unele puncte teziste, dl. Calcan își continuă periplul cultural, într-o manieră lucidă de construcție poetică, într-o forță de exprimare de virtuozitate. “Adorm oarecum undeva în noiembrie Fără să știu până unde Mă poate cuprinde și învălui Visul
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1432097450.html [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
închise, dar din lumea unei geometrii care își neagă atît natura axiomatică, vocația abstractă a egalității pure cu sine, cît și aspirația întrupării, tentația eșecului în constrîngerile precare ale materiei. Din această pricină Dorel Zaica refuză explicit culoarea în sine, locvacitatea senzuală și efemeră a tonului, și aduce totul în regimul auster, aproape monastic, al unui ton unic, fie el cald sau rece, în care vibrațiile diversității sînt mai curînd probleme de saturație și de studiu al densităților decît de inventariere
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
în societate. Femeile, potrivit învățaților medievali, nu aveau voie să vorbească pentru că, de cele mai multe ori, ele pălăvrăgeau, complotau, cicăleau, supărau verbal, dădeau sfaturi rele, nu erau demne de încredere și grăiau fără a se controla.67 Credem că în descrierea locvacității feminine, a faptului că ar fi „sălbatice în limbaj”, că nu își pot stăpâni limba, potopul de cuvinte, nici atunci când încearcă acest lucru 68, se ascunde de fapt o teamă masculină în fața complexității sexului slab, pe care însă bărbații vremii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
avea un scop pur persuasiv. Își construiește autobiografia din corelarea acestor texte ce învinovățeau femeile rele, cum era și cartea celui de-al cincilea soț, Jankin.322 Ca și soția regelui Midas, nu poate ține un secret, este conștientă de locvacitatea ei.323 Cunoaște acuzele aduse femeilor și încearcă să le înlăture. Nu este o vicioasă ignorantă care să aștepte o iluminare sau o salvare de la superiorii ei. Dimpotrivă, devine familiară cu argumentele clericilor și încearcă să li se opună, respingând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau era legat de anumite ocupații sau stări (avariția negustorului, mândria cavalerului), greșelile femeilor erau privite ca fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească locvacitate suburbană: "Și-ncă n-ar fi fost nimic, / Dacă nu mi-ai fi manglit / Punga mea cu bani fișic // Stăteam noaptea amândoi, / Bibilică, bibiloi / Ningea luna peste noi..." Și iat-o pe Nina Cassian în limbajul ei emfatic: "Așa cum ne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
biet profesor de pian (Orfeu demitizat), pentru a putea redeveni artistul de dinainte de cădere 298. Alegerea deliberată a individului ratat, logoreic - Gavrilescu este un Iancu Gore mai cult299 - este demonstrativă pentru o anumită tipologie umană, ca și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea față de necunoscuți, cu tendința spre confesiune, faptul că se recunoaște a fi un veleitar ratat, compensat de reverie 300. În acest sens, Onofrei din Podul spune: "Uneori la anumiți oameni, sub aspectul celei mai stridente banalități, ți se revelează structurile
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
liric, lacunar și derutant, alătură rezonanțe ale poeticii lui Lucian Blaga cu unele note avangardiste. Deși absorbit câteodată de retorica șocantă și de fragmentarismul limbajului, poetul are o sensibilitate mai apropiată de marile teme - iubirea, poezia, moartea -, pe care o locvacitate neliniștită și încordată pare a le asedia continuu. Proza scurtă și publicistica lui Ș. oferă o fațetă complementară, abia vizibilă în poezie; inspirate de o „actualitate” nedefinită, textele de mică întindere respiră un discret aer de absurditate, venit din substanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
au reușit să-l înduplece pe Ahile, ia cuvântul și el, și încă foarte pe larg, de vreme ce vorbirea lui este mai lungă decât ale celorlalți doi însumate. I se simt anii în cuvântarea pe care o ține, are ceva din locvacitatea și digresivitatea bătrânului Nestor. Dar ce spune dovedește o nobilă structură morală, un suflet adânc și, în ciuda cam lungilor ocolișuri narative, o minte bine organizată. Din ultimele vorbe rostite de Ahile, ca răspuns la cuvântările lui Odiseu, reieșea că Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vorbi și de a comunica persoanei iubite toate "tainele" sufletului ("farmecul spovedirei"), ceea ce provoacă atât "dulceața umilirii de sine" (renunțarea la egoism), cât și sentimentul comuniunii "mângăietoare". Și totuși, în ciuda acelui "preaplin" sufletesc invocat mereu spre a justifica incontinența verbală, locvacitatea poate camufla, la fel de bine, vidul interior de unde și ușurința cu care "comunică" îndrăgostiții fără a-și spune, de fapt, nimic esențial 168. În fond, asemenea atitudine irațională, necritică față de cuvânt (receptat ca simplu "simptom" al emoției, în felul sunetelor-semnal lipsite
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nuvelei s-ar putea rezuma cu ușurință. Acțiunea începe pe una din străzile Bucureștilor, într-o dupăamiază caniculară, pe la ora trei, când profesorul Gavrilescu se intoarce acasă cu tramvaiul de la o lecție particulară de pian. Căldura copleșitoare îi dă o locvacitate deosebită, dialogurile concentrându-se însă asupra a doua subiecte: aventurile celebrului colonel Lawrence în Arabia și grădina misterioasă, un loc rău famat, în care traiesc nu mai puțin misterioasele țiganci. Profesorul constată că a uitat partiturile la Otilia, eleva sa
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
original în cele două cărți. Există în ele și multă discursivitate, dar aceasta ilustrează doar aparent și în parte conformarea la imperativele oficiale ale poeziei pe înțelesul tuturor. „Muntean”, „bucureștean”, „Mitică” (așa cum i s-a spus), pentru D. agorafilia, oralitatea/locvacitatea, anecdotismul parabolic (uneori și numai tezist-didactic), dedublarea de tip ironic, cultivarea poantei etc. presupun un anumit spațiu de manevră și o plasmă în care această materie poetică poate să ia naștere și să se miște, dar și prin care poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
au reușit să-l înduplece pe Ahile, ia cuvântul și el, și încă foarte pe larg, de vreme ce vorbirea lui este mai lungă decât ale celorlalți doi însumate. I se simt anii în cuvântarea pe care o ține, are ceva din locvacitatea și digresivitatea bătrânului Nestor. Dar ce spune dovedește o nobilă structură morală, un suflet adânc și, în ciuda cam lungilor ocolișuri narative, o minte bine organizată. Din ultimele vorbe rostite de Ahile, ca răspuns la cuvântările lui Odiseu, reieșea că Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de ei înșiși, sunt mulțumiți de alții, sunt fericiți, veseli, comunicativi: cântă, râd, dansează; dominați de vanitate, orgoliu și amor propriu, se complac în convingerile lor infatuate, în gândurile lor de mărire, putere și bogăție; sunt activi, supărăcioși, de o locvacitate obositoare, vorbesc fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Esquirol identifică următoarele tipuri: "monomania erotică"/erotomania (monomanie érotique), "o afecțiune cerebrală cronică", caracterizată prin dragoste excesivă, fie pentru un obiect cunoscut, fie pentru unul imaginar; "monomania rațională"/monomania intelectuală (monomanie raisonnante), caracterizată prin reproșuri și imputări, ca și prin locvacitate; dipsomania (monomanie d'ivresse); lipemania (lypémanie), caracterizată prin teama de a nu cădea sub influența electricității ori magnetismului, de a nu fi otrăvit, "prin mijloace oculte", de o serie de substanțe chimice ori fizice; piromania (monomanie incendiaire); "monomania omucidere" (monomanie
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din care s-au păstrat fragmente), lua asupra sa ceva din acest duh sarcastic, incisiv. Lirismul și tendința psihologizantă domină și în prozele antologate, în 1940, în Vulturul albastru (efuziunile, locvacitatea fiindu-i amendate autoarei, în revers). Pagini de monolog sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
Personal Relationships, nr. 2, 1995, p. 237-246. McAndrew F.T., Milenkovic M.A., „Of Tabloids and Family Secrets: The evolutionary Psychology of Gossip”, în Journal of Applied Social Psychology, nr. 32, 2002, p. 1064-1082. Sunt într-adevăr cicălitoare femeile? Gen și locvacitate Încă un stereotip care dispare: cel care susține că femeile vorbesc mai mult decât bărbații. Într-adevăr, auzim adesea spunându-se că, prin comparație cu bărbații, femeile sunt adevărate mori stricate! Ei bine, este fals... Revista Science relata în 2007
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
e un păcat de moarte. Ca proaspăt studenți și buni prieteni, ne-am întrecut în desfrâul poftei de carte. Parcurgând frenetic tomuri vechi și istorii rebarbative, am cunoscut nu doar deliciile cunoașterii pure, ci și ispitele pervertirii în enunț și locvacitate. În doar trei sau patru ani asimilaserăm arta cârcotelii savante, devenind robi ai buchiilor, tineri ideologi ori specialiști ai „mobilităților academice”. Am învățat și noi cum să fim profesioniști ai ambiguității, „intelectuali” capabili să-și compenseze lașitatea existențială recurgând la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vanităților obișnuite. Dimpotrivă, era un om cultivat și, dacă ar fi să-l credem integral pe biograful său Eginhard, era și foarte înțelept: disprețuia fastul și veșmintele luxoase, era lacom la mâncare, dar foarte cumpătat la băutură, se antrena cu locvacitate în dispute filosofice și teologice, era un spadasin neîntrecut, un călăreț fără pereche, un vânător iscusit și un înotător remarcabil; nu e clar dacă știa să scrie sau să citească, dar vorbea latina cursiv 3. Creștinismul putea fi liantul Europei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ori „convingerile”. Tipul de discurs al eroilor (scrisoare, cerere, petiție, raport, telegramă, cuvântare polemică), relevant pentru portretul lor, tinde să extragă de peste tot același amar adevăr moral. Cea mai generoasă sursă a comicului se află în limbajul personajelor, în acea locvacitate neistovită, înscenată spre a indica rupturi de nivel între gândire și expresie. B. face din cuvinte personaje pentru o comedie a limbajului, savuroasă chiar atunci când e îngroșată. Nu atât fonetismele - acest „material de limbă” era apreciat de Sextil Pușcariu, bunăoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
erotică, gazetărească, în moravuri, mentalități, pulsația invențiilor economice, ritmul financiar, în budoar ca și în stilul pamfletar, în teoriile rasiste sau psihanalitice, în activitatea francmasonică, în arhitectură, transporturi... mă rog, pretutindeni se trăiește într-o accelerație aproape hipnotică, într-o locvacitate aiuritoare, cu stiluri flamboiante fie în lumea baroului, a cazinourilor sau a modei, fie în codurile de onoare ale diferitelor caste (militare, diplomatice, juridice, religioase, parlamentare, medicale, sportive etc.), ca și la hipodrom, în "flirtajul ecvestru" etalat de Claymoor, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Recita cu totul nepotrivit, clămpănind pe scena largă: „Muzicaaa sonoriza orice attomm”; lăbărța sunetele. Primele cuvinte ale fiecărui vers pocneau ca dintr-un pistol pneumatic, iar ultimele scrîșneau. Marcată de smucituri, „interpretarea” trăda urzeala proastă a sufletului său de cabotin. *Locvacitatea e - se pare - una din caracteristicile criticilor de artă. Aproape toți cei pe care i-am ascultat (Ion Frunzetti, Dan Hăulică, Tudor Octavian, Adrian Silvan Ionescu, Valentin Ciucă) au fost niște „vorbă lungă”. Ultimul cu elocuție abundentă, auzit recent, e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
populându-l dezinvolt, luxuriant sau aspru, cu obiecte sau aduceri aminte, cu melancolii ori cu sarcasme, B. face parte dintre acei autori, niciodată mulți, „instaurați” în propriul eu ca într-o enigmă. Nu atât textul, cât „umbra” lui, nu atât locvacitatea metaforică, cât mai ales legătura, fuziunea aproape nevăzută, dar întotdeauna prezentă, dintre ordinea terestră, ordinea cosmică și ordinea morală definesc și captează identitatea acestui tip de lirism. „Peisajul”, chiar și atunci când este copleșit de vegetație, fascinat de levitația proprie fiecărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
de vedetă decât vedeta de presă. Ar fi mai cinstit, în fond, să se retragă de pe scena gazetăriei și să asume deschis o carieră de om politic. Să adere la un partid, să se înregimenteze pe față, să-și pună locvacitatea și zelul în slujba unei organizații bine definite. Dar n-o face și înțeleg foarte bine de ce: a intra într-un partid (chiar și într-un partid românescă) e a accepta o anumită disciplină, a face decla rații de loialitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Arankăi pot fi detectate, în opinia mea, mai ales în poza gotică, de orientare preromantică. Este vorba, mai precis, despre un gotic redimensionat, ajustat la condițiile unui spațiu special, de frontieră dintre lumea apuseană și cea răsăriteană, i.e. Transilvania. Surprinde locvacitatea stilului, ceea ce constituie, după caz, o calitate sau un defect în scriitură. Într-o carte plină de poncifuri critice, Mihai Gafița strecoară însă și o observație pertinentă: "Structura frazei lui Cezar Petrescu e alcătuită în așa fel încât să fie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]