13 matches
-
-i împace pe antecesori. Asta reiese, însă, din confruntări, nici el nu menționează că o anume virgulă sau formă (lecțiune) se datorează lui Ibrăileanu, sau Maiorescu, sau Scurtu, sau C. Botez etc. Sensul general al punctuației maioresciene este unul pozitivist, logicist - care transformă mistica lui Eminescu în simplă psihologie. Fiorul religios al poeziei eminesciene este netezit, prin punctuație, adus la o logică a înțelegerii comune ce se supune imperativului pedagogic. Toți editorii lui doresc accesibilitate, se adresează unui cerc cît mai
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu by http://uzp.org.ro/cu-nicolae-georgescu-despre-reeditarea-antumelor-lui-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
arată că Husserl și-a promovat cu eforturi "fenomenologia transcendentală", depășind unele erori și confuzii privind importanța conștiinței în existența dominată tot mai mult de cunoaștere. El și-a început dificilul parcurs filosofic urmărind discuțiile de la începutul secolului trecut dintre logiciști, intuiționiști și formaliști în așa-numitele fundamente ale matematicii. Așa a ajuns la tema diferenței dintre esența formei cunoașterii și materia cunoașterii. Altfel spus, subiectivitatea cunoașterii ca act psihic se distinge de obiectivitatea conținutului cunoașterii. În acest caz, fenomenologia va
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a-l găsi trebuie Întotdeauna să Începem cu noțiunile particulare, pentru a ajunge mai apoi la cele generale, chiar dacă se poate la fel de bine și invers: având găsite șjudecățileț generale, să se deducă alte șjudecățiț particulare”. O abordare din aceeași perspectivă, logicistă, dar dintr-o altă direcție, i se datorează lui Thomas Hobbes (1588-1679). În interpretarea sa, el consideră că Descartes ar fi procedat la o echivalare nepermisă a expresiei „gândesc, deci sunt” cu o alta, singura valabilă pentru acest caz: „gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
capitol, accentuând criticile oferite de contemporanii celor doi filosofi și unele posibile deschideri pentru discuții ulterioare. Se afirmă că lectura argumentului ontologic poate însemna în funcție de cercetare și rezultatele vizate o lectură care urmărește valoarea și validitatea formală a argumentului (lectură logicistă), o lectură teologică și o lectură din perspectiva istoriei ontologiei. Lectura logicistă implică faptul că argumentul anselmian este important în măsura în care are o validitate logică și citarea părții formale a tratatului este suficientă pentru înțelegerea sensului argumentului 57. Revenind la argumentul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
deschideri pentru discuții ulterioare. Se afirmă că lectura argumentului ontologic poate însemna în funcție de cercetare și rezultatele vizate o lectură care urmărește valoarea și validitatea formală a argumentului (lectură logicistă), o lectură teologică și o lectură din perspectiva istoriei ontologiei. Lectura logicistă implică faptul că argumentul anselmian este important în măsura în care are o validitate logică și citarea părții formale a tratatului este suficientă pentru înțelegerea sensului argumentului 57. Revenind la argumentul lui Anselm, acesta, recomandându-se drept persoana ce caută să-și înalțe
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
spun nimic despre lume, atunci în virtutea cărui fapt sunt luate ca adevărate? După pozitiviști, ce face ca propozițiile matematicii să fie adevărate sunt anumite convenții care guvernează folosirea limbajului. Ei se folosesc, pentru a argumenta pentru această poziție, de teza logicistă a reductibilității matematicii la logică și de concepția wittgensteiniană asupra adevărurilor logice ca tautologii. 2.1. Quine Acesta este contextul în raport cu care trebuie înțeleasă poziția lui Quine. Acesta argumentează atât împotriva distincției trasată de pozitiviști între analitic (a priori) și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
șiruri neinterpretate de simboluri, ceea ce face ca demonstrațiile să nu fie decât jocuri în care simbolurile sunt manipulate conform cu anumite reguli fixate. Intuiționiștii consideră că matematica este o activitate de construcție, iar construcțiile matematice sunt produse de către matematicianul ideal. După logicist, matematica este logică. Platonistul ne va spune că există o lume independentă a obiectelor matematice, iar rolul matematicianului este cel de a descoperi adevăruri despre aceste obiecte și despre relațiile dintre ele. La polul opus, nominaliștii vor spune că nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cunoașterii matematice relevă faptul că trebuie să existe o sursă specială, dar neempirică a cunoașterii matematicii, și găsind empirismul radical al lui Mill ca inacceptabil, empiriștii secolului douăzeci s-au îndreptat ușurați către articularea și apărarea de către Frege a tezei logiciste." (Kitcher 1979: 239). 63 Frege în Prefața la Grundgesetze, citat în Dummett (1991: 134). 64 "Pentru a mă referi numai la probleme legate strâns de cele de față, consider că un mare merit al lui Kant rezidă în faptul că
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
este prin definiție aspațial. Ceea ce rămâne în genere acceptat este faptul că o dată cu Parmenide, Sofistul, Politicul și Timaios se constată o atenuare a teoriei Ideilor în sensul unei orientări logistice. Această tendință de interpretare a filosofiei lui Platon din direcție logicistă se leagă în opinia noastră de apetențele tradiției spirituale occidentale care leagă strâns raționalul cu valoricul. Imaginea și mitul joacă aici un rol secund. Și cea mai elocventă dovadă în acest sens este faptul că proliferarea obsesivă a imaginii în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
distinge între sensurile cuvintelor este exploatarea restricțiilor selecționale și că referenții propozițiilor de mai sus introduse prin complementizatorul that 'că' diferă, din punct de vedere ontologic, de entități sau evenimente. Complementele având drept centru complementizatorul that 'că' exprimă, în sensul logicist, propoziții, deci se situează în afara timpului și a localizării, față de entități, ca the statue, sau evenimente de tipul [(the statue) move], care sunt ancorate în spațiu și timp, adică pot fi percepute. Conținutul unei propoziții nu poate fi perceput, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este universală fără raportare la concept”. Sunt prezentate diferitele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust - apriorică, subiectivistă, naturalistă, logicistă, sociologică - ca tot atâtea interpretări ale facultății spirituale prin care un obiect, cu o anumită finalitate pentru om, este receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea mai avizată dintre toate formele de receptare. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
în limbă s-ar regăsi logica însăși, adică însuși ansamblul principiilor și modalităților gîndirii, nici în aspectul ei general (ca facultate umană) și nici în cel aplicat la realitatea obiectelor (ca manifestare rațională). Din acest motiv, nu sînt acceptabile teoriile logiciste care consideră limbajul ca un obiect de natură logică, iar limba ca un produs al gîndirii logice. În problema relației dintre logic și lingvistic două aspecte se relevă în mod deosebit: 1) măsura în care conținutul semnelor lingvistice corespunde conținutului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
propriul sens. În context wittgensteinian, de exemplu, aceasta are câteva ipostaze principale: "semn", "obiect", "propoziție atomară", "stare de lucruri", "propoziție" (compusă), "stare de lucruri complexă", "ansamblul propozițiilor", "lume", "formă logică", "imagine" etc. Desigur, la Frege, la Russell și la alți logiciști din prima perioadă, accentul ființial al elementelor noii logici este chiar mai clar decât la Wittgenstein. Timpul pare însă a lipsi în această formulă a ființării din perspectiva logicii noi; dar strict formal, timpul trebuie să fie în act, de vreme ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]