86 matches
-
Practică rațională și funcțională a limbii. Comunicarea orală și comunicarea scrisă 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Situația de comunicare. Dialogul. Adaptarea la interlocutor și la particularitățile emiterii (directe sau mediate). 2.1.2. Structurarea textului oral a) Organizarea logico-semantică a mesajului. Ordonarea ideilor (actualizare). ... b) Organizarea formală a mesajului. Progresia secvențelor în textul oral descriptiv ... c) Textul dialogat și cel monologat. Organizarea monologului informativ (relatarea unor întâmplări). Organizarea replicilor într-un dialog complex. Formule de inițiere, de încheiere și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214604_a_215933]
-
de orașe, anecdote, povestiri și anecdote, sărbători tradiționale, cântece și poezii). 2. PRACTICA RAȚIONALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A LIMBII ● Comunicare orală a. Situația de comunicare. Situația de comunicare dialogată și monologată. Acomodarea limbajului la scopul comunicării. b. Structura textului oral. Organizarea logico-semantică a mesajului: ideea principală; ideea secundară; planul simplu și planul dezvoltat de idei. c. Organizarea formală a mesajului: selectarea cuvintelor; organizarea propoziției și a frazei. Se recomandă ca elevii, folosindu-și deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206914_a_208243]
-
radioul și televiziunea, internetul 2. PRACTICA RAȚIONALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A LIMBII 2.1. Comunicare orală Situația de comunicare. Convergența ideilor în jurul unei teme. Dialogul și monologul. Acomodarea limbajului la scopul comunicării. Elemente verbale și nonverbale Structurarea textului oral: a) Organizarea logico-semantică a mesajului: raportul dintre ideea principală și ideea secundară. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj ... b) Organizarea formală a mesajului: selectarea cuvintelor; organizarea propoziției și a frazei; progresia în textul oral monologat și dialogat. Paralelism între elementele verbale și nonverbale în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/246287_a_247616]
-
și exprimare artistică. Competențele-cheie europene 2. PRACTICA RAȚIONALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A LIMBII 2.1. COMUNICARE ORALĂ Situația de comunicare. Convergența ideilor în jurul unei teme. Acomodarea limbajului la scopul comunicării și la parametrii situației de comunicare. Structurarea textului oral: a) Organizarea logico-semantică a mesajului: raportul dintre ideea principală și ideea secundară. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj. Modalități de argumentare ... b) Organizarea formală a mesajului: selectarea cuvintelor; organizarea propoziției și a frazei; progresia în textul oral monologat și dialogat. Paralelismul între elementele verbale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/246139_a_247468]
-
și exprimare artistică. Competențele-cheie europene 2. PRACTICA RAȚIONALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A LIMBII 2.1. COMUNICARE ORALĂ Situația de comunicare. Convergența ideilor în jurul unei teme. Acomodarea limbajului la scopul comunicării și la parametrii situației de comunicare Structurarea textului oral: a) Organizarea logico-semantică a mesajului: raportul dintre ideea principală și ideea secundară. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj. Modalități de argumentare ... b) Organizarea formală a mesajului: selectarea cuvintelor; organizarea propoziției și a frazei; progresia în textul oral monologat și dialogat. Paralelismul între elementele verbale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/246139_a_247468]
-
de orașe, anecdote, povestiri și anecdote, sărbători tradiționale, cântece și poezii). 2. PRACTICA RAȚIONALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A LIMBII ● Comunicare orală a. Situația de comunicare. Situația de comunicare dialogată și monologată. Acomodarea limbajului la scopul comunicării. b. Structura textului oral. Organizarea logico-semantică a mesajului: ideea principală; ideea secundară; planul simplu și planul dezvoltat de idei. c. Organizarea formală a mesajului: selectarea cuvintelor; organizarea propoziției și a frazei. Se recomandă ca elevii, folosindu-și deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205826_a_207155]
-
mai recentă formă de logică matematică, în special prin lucrările sale "Noua logică" și "Logica polivalentă", unde prezintă sistemul axiomatic "Principia Mathematica" realizat de Russell-Whitehead, precum și sistemul implicației al lui C. I. Lewis. De asemenea, a cercetat intensiv problema paradoxurilor logico-semantice, având convingerea că soluția la ele era valabilă și în lucrările filosofilor scolastici. Ștefan Lupașcu, cunoscut filosof francofon al științei, a încercat să pună bazele unei noi epistemologii, în armonie cu mecanica cuantică, recent dezvoltată atunci. El a susținut o
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
distanță față de agentul nedefinit, sau la persoana I plural, dar cu o asumare foarte clară ("noi, vămeșii", sau "noi, statul român"; către aceste interpretări conduce, desigur, caracterul specializat al acțiunii exprimate în propoziție). Alegerea e supusă așadar constrîngerilor stilistice și logico-semantice, dar permite și desfășurarea unor strategii retorice.
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
urmele lui Doležel, la Casa de rendez-vous a lui Robbe-Grillet, unde apar suprapuse ciorne, schițe cu ștersături, reluări, corecturi și adăugiri, alcătuind o narațiune autoreflexivă de un tip radical ce dezvăluie, după opinia autorului Heterocosmicei, tocmai legătura strânsă „între transgresiunile logico-semantice și cele pragmatice”161. Se conturează în felul acesta profilul unei lumi situate dincolo de capacitatea noastră de concepere, dar care ar putea exista într-o altă ordine a lucrurilor. La fel stau lucrurile în cazul migrației entităților ficționale de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se clarifică valoarea și destinul vieții umane înseși. Heidegger, spre exemplu, individualizează acest destin comun cu «faptul de a fi în lume»: în lumina morții toate întâmplările individuale existențiale evidențiază o structură comună, care este finitudinea. Astfel, se manifestă conexiunea logico-semantică a acțiunilor noastre individuale; în fața destinului morții, în fața finitudinii ineluctabile, existența se arată în toată autenticitatea sa și astfel reușim să distingem, incontestabil, ceea ce în ea este esențial și ceea ce este neesențial. De asemenea, fenomenul expresiei lingvistice în complexitatea sa
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
descriptiv, cât și unul prescriptiv, evaluativ. În meta-etica lui Hare propozițiile morale au trei proprietăți logice: prescriptivitatea, universalizabilitatea și dominanța. Prescriptivitatea, proprietatea imperativelor, e componenta evaluativă a înțelesului și constă în forța lor ilocuționară de tipul prescripției. Universalizabilitatea e proprietatea logico-semantică pe care o împărtășesc cu propozițiile descriptive și care le distinge de imperativele propriu-zise. Înțelesul descriptiv al unui cuvânt presupune reguli semantice de utilizare a sa, care, pentru a fi posibilă comunicarea coerentă, trebuie să fie constante și universale. Dominanța
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
însuși. Înregistrările audio și video ni-l arată în luptă cu textul; pentru a nu se bloca pe unele sunete, avea obiceiul să facă pauze lungi (uneori penibile) între cuvinte și, pe efortul de inspirație, să atace cîte o unitate logico-semantică din text. Reușea în acest fel să aibă o emisiune continuă (adică fără repetări supărătoare de sunet) care dădea publicului impresia de ezitare și nu de bîlbîială. Acest lucru s-a adeverit chiar cu ocazia discursului de încoronare (Coronation Speech
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de verbe (adverbul) sau exprimă diferite raporturi în care se află înscrise „realitățile” denumite prin substantive sau verbe. O situație particulară caracterizează clasa pronumelui, care exprimă noțiuni indirect, prin intermediul substantivului cu care se află în raport de substituție. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea raportului: substantivul denumește, prin intermediul noțiunii, „obiecte” în sens larg, reprezentând, de fapt, clase de obiecte animate sau inanimate: fată, corabie, reale sau imaginare: munte, balaur, fenomene: ploaie, ninsoare, însușiri, stări asimilate noțional obiectelor: frumusețe, neliniște - frumusețea Ioanei, neliniștea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbii, proprie unității fundamentale de la nivel lexical: cuvântul și funcția predicațională, proprie unității fundamentale de la nivel sintactic: enunțul. Gradul maxim de complementaritate denominativ-predicațional își are originea în componenta semantică (lexicală și gramaticală/sintactică deopotrivă) definitorie a verbului - procesualitatea. Din perspectivă logico-semantică, prin funcția denominativă, în desfășurarea raportului la nivel lexical, verbul, reprezentat, în ansamblul nedeterminat al vocabularului, prin infinitiv, este alături de substantiv, cea de-a doua categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire) care exprimă noțiuni și care, pe această bază, se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termen sintactic se face, în dezvoltarea și funcționarea enunțului în procesul de comunicare lingvistică, prin intermediul sintagmei: sintagma minimală de la nivel sintactic este constituită din cel puțin două unități lexicale autonome, între care se instituie o anumită relație sintactică. Din perspectivă logico-semantică, relațiile sintactice sunt interpretarea lingvistică a unor raporturi logice, prin care se reflectă în planul gândirii conexiuni extralingvistice, extrinseci (între „obiecte”) și intrinseci (interioare „obiectelor”, de tipul: parte-întreg, conținut-formă, substanță-calități, statice sau dinamice etc.). Dezvoltarea relațiilor sintactice implică o interdependență
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este dezvoltarea sintagmatică în care se realizează concret, prin includerea nivelului lexical, funcțiile sintactice, existente ca atare, cu identitate abstractă, în planul paradigmatic al limbii. Existența „abstractă” - în planul langue - a funcțiilor sintactice - ca identități distincte - se întemeiază pe structura logico-semantică a enunțului lingvistic, relativ independentă de specificul limbilor naționale (cel puțin în familia limbilor indo-europene) - iar ca virtualitate, pe structura planului semantic al unităților lexicale, relativ dependentă de specificul limbilor. Pe de o parte, funcția esențială a comunicării - predicația - implică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P. Ispirescu) ș= înainte de a se așeza bineț * Opoziția pozitiv-negativ caracterizează toate tipurile de enunțuri (asertive, interogative, imperative, exclamative), dar prezintă unele note relativ distincte, sub aspect semantic sau (și) structural. 1. Dacă aparțin enunțurilor asertive, întemeindu-se pe opoziția logico-semantică afirmativ-negativ, acestea se impun ca enunțuri afirmative și enunțuri negative. Prin enunțuri afirmative, subiectul vorbitor afirmă, confirmă sau aprobă actualizarea, prin predicație, a unui anumit conținut semantic: „În faptă, lumea-i visul sufletului nostru...” (M. Eminescu) „Te pierzi în golul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări cu originea în situația de comunicare. Din punct de vedere logico-semantic, enunțurile cu predicat absolut sunt expresia unor adevăruri axiomatice; semantica termenului-predicat și semantica termenului-subiect sunt consubstanțiale: „Lumea există.” „Omul gândește.” Predicatul este expresia lingvistică a unei „note” din sfera noțiunii/conceptului - exprimată lingvistic prin subiect, dar a unei note esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Topica. În enunțuri cu predicat analitic, se întâmplă, uneori, ca flexiunea să nu fie relevantă, nici prin recțiune, nici prin acord, pentru marcarea funcției sintactice de subiect. În aceste enunțuri, distingerea subiectului de numele predicativ o realizează topica. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea sintactică a enunțului, subiectul precede iar numele predicativ urmează verbul copulativ: „El nu mai era el.” (M. Eminescu) În enunțul „Îi reușea lui Hegel să scrie o carte cum nu se mai putuse scrie:... una în care întâmplările
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului-subiect: întâmplările și, respectiv, ideile. Când topica subiectului este inversată, determinarea prin articol hotărât se constituie în marcă unică a funcției de subiect; articolul definit, marcă a unei informații anterioare, rezultat al cunoașterii, se întâlnește cu poziția subiectului în plan logico-semantic: element cunoscut, anterior: „Viori sunt femeile, tremur în palmă răsfrânt.” (L. Blaga) Același rol de marcă distinctivă dețin împreună articolul și topica, în enunțurile cu predicat sintetic: subiectul, substantiv articulat, precede verbul predicat, complementul direct, substantiv nearticulat sau articulat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care trimite conținutul semantic al rădăcinii verbului (sau substantivului): A așezat aparatul în așa fel încât să fie manevrabil de către oricine. Realizarea sintactică prin complement de agent a complementului semantic principal al verbelor tranzitive determină dezvoltarea unei contradicții între planul logico-semantic și planul semantico-sintactic al enunțului întemeiat pe construcția pasivă. Contradicția, cu originea în sensul de diateză, se dezvoltă la cei doi poli ai desfășurării acțiunii verbale, interpretată lingvistic de subiectul vorbitor: • agentul „activ” al acțiunii verbale este sintactic complement de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în propoziție) poate fi copulativă, disjunctivă, adversativă și concluzivă.” (II, p. 241). Aceleași patru variante ale raportului de coordonare, numit și relație de nondependență, se regăsesc și în noua ediție a Gramaticii Academiei (vo.II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
9. Coordonarea copulativă prin alte elemente decât și 3.9.1. Nici... nici... Grupul corelativ nici... nici... are un rol cumulativ, aditiv, exprimând o excludere a ambilor termeni, nu doar a unuia dintre ei. Prin urmare, din punct de vedere logico-semantic, acordul la singular nu este justificat (deși este indicat ca singura posibilitate corectă în unele lucrări 152): (257) Nici paltonul, nici fusta cumpărate nu i-au plăcut. - sensul construcției este " A cumpărat un palton și o fustă și nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
conjuncții este agramatical: (262) A cumpărat nu numai un dulap, nu numai un bufet, ci și o bibliotecă veche / *vechi. 3.10. Coordonarea disjunctivă Ca și în cazul acordului predicativ, sau acceptă două tipuri de realizare a acordului, în funcție de relația logico-semantică pe care o stabilește între conjuncți: exclusivă sau inclusivă. Disjuncția exclusivă impune acordul la singular. Cea inclusivă permite acordul la plural sau la singular. Dacă acordul se face la plural, cu ambii termeni, regulile de stabilire a genului sunt aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un termen desemnând un referent anume, bine delimitat. II.3. Metaforă lexicală; metaforă terminologică/conceptuală II.3.1. Metafora lexicală - obiect de studiu al retoricii Metafora a fost abordată de-a lungul timpului, din punct de vedere retoric, estetic, lingvistic, logico-semantic, psihologic, funcțional. Varietatea abordărilor a impus metode diferite de analiză, criterii specifice de clasificare. O incursiune în teoria metaforei, în general, ar permite stabilirea unor coordonate pertinente privind studiul metaforei cognitive, pe de o parte, iar pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]