55 matches
-
celor mai sistematicești atingătoare de mânăstirile și bisericile din eparhia acestei Sfinte Episcopii, de cine anume sunt zidite și preînoite , cu argheologia lor ctitoriceascăde privileghiuri sau alte monumentale științe mai însemnătoare''2 . Această lucrare statistică a fost ordonată de către Departamentul Logofeției Treburilor Bisericești și Instrucțiunii Publice din Țara Românească urmând a fi executată de ocârmuirile tuturor județelor, în colaborare cu Eparhiile de care acestea depindeau 3. În cazul de față Județul Mehedinți și celelelte județe ale Olteniei se grupau în Eparhia
DR.MITE MĂNEANU,CATAGRAFIA BISERICILOR AFLATE ÎN PLASA DUMBRAVA A JUDEŢULUI MEHEDINŢI LA 30 MARTIE 1840 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Drmite_maneanu_catagrafia_bi_varvara_magdalena_maneanu_1387369786.html [Corola-blog/BlogPost/347704_a_349033]
-
și, după cum observa George Ivașcu, tot mai mult cultura de limbă slavonă îmbracă haina limbii române. Este interesant de observat că această tendință de folosire a limbii române în documente apare în mai mare măsură în mediul sătesc. "Scriitorii", diecii, logofeții, folosesc în scris limba română aproape în exclusivitate. Din cercetarea a peste 230 de documente scrise în Rucăr în secolul al XVII-lea, din cele care s-au mai putut păstrat (unii rucăreni fiind nevoiți să-și părăsească satul și
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SEC. AL XVII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Scoala_din_rucar_in_sec_al_xvii_lea.html [Corola-blog/BlogPost/340831_a_342160]
-
uncheșului Haralambie (haiducia) fusese anterior singura forță de rezistență folosită de Sadoveanu împotriva nedreptății sociale. Personajul din "Nada Florilor" s-a opus scoaterii forțate la clacă și s-a refugiat în munți ca un haiduc după ce i-a amenințat pe logofeții domnești. El îl învață pe Iliuță datinile străbune și împotrivirea față de nedreptate. Tinichigiul Alecuț și tovarășii săi socialiști nu mai fug din calea nedreptății, ci încearcă de-a dreptul să lupte împotriva ei, urmărind să răstoarne orânduirea capitalistă și să
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Valahia") și cronica secretarului venețian al voievodului, Anton-Maria Del Chiaro ("Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia"). De asemenea se adaugă documente interne, precum însemnările personale ale lui Constantin Brâncoveanu (pe un calendar, editate de istoricul Emil Vîrtosu), corespondența, condica marii logofeții, condica vistieriei, anatefterul și catastiful, și documente externe, de o „impresionantă diversitate”, după cum observa istoricul Andrei Busuioceanu. În perioada fanariotă - o perioadă de declin pentru scrierea istoriei - domnia lui Constantin Brâncoveanu nu a fost tratată; nici în perioada pașoptistă, care
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
folositor în lunga și viforoasa lui carieră. Niciodată doi dușmani, ci totdeauna împăcarea cu unul, cât era în ceartă cu celălalt.” Pentru transpunerea în practică a politicii externe, Ștefan va acorda o atenție dezvoltării deosebită instituției însărcinate cu acest domeniu, logofeția. Marele logofăt avea să devină cel mai important dregător al țării. Ștefan și-a ales cu grijă colaboratorii din acest domeniu, în lunga sa domnie demnitatea de logofăt a fost îndeplinită doar de trei boieri: "Ioan Dobru" (8 septembrie 1457-5
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
primit patru degete mai mult decât cel anterior, a lui Șerban vodă. Într-o scrisoare din 1853 se arată că mărimea stânjenului lui Constantin Brâncoveanu "„se află determinată încă din 1838 de către o comisie ce a fost atunci orânduită de Logofeția Dreptății, după ale căreia cercetări s-a găsit că stânjenul lui Constantin vodă este de 2020 milimetri, adică mai mare decât a lui Șerban vodă cu 58 milimetri și după această alegere de atunci s-a și consacrat aflata măsură
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
întreaga obște de la Bogdănești. Domnitorul a dat bani episcopului de Roman, Macarie (cronicarul), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, ca să zidească o nouă biserică în stilul obișnuit al epocii. În construirea bisericii, episcopul Macarie a fost ajutat de logofeții Ioan și Teodor Balș. Mănăstirea Râșca a devenit metoc al Mănăstirii Probota. Biserica construită era de dimensiuni modeste și avea hramul Sf. Ierarh Nicolae. Ea a fost împodobită ca pe una din ctitoriile lui Petru Rareș, cu picturi în frescă
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
judecătoriilor de comerț. Rejudecarea unui proces era posibilă numai în urma înaintării unei cereri către domn, care putea dispune reintrarea acestuia pe rol la Înaltul Divan. 6) Divanul de revizie. Pentru perioada de început, activitatea Ministerului de Justiție "(Departamentul Dreptății sau Logofeția Dreptății)" avea rolul de a supraveghea și îndruma activitățile judecătorești, conducătorul departamentului, Marele logofăt (ministrul de justiție) fiind mijlocitor între instanțele judecătorești și domn. Inițial, Ministerul Justiției era constituit dintr-un ministru, sau mare logofăt, un director înlocuitor al acestuia
Ministerul Justiției (România) () [Corola-website/Science/312813_a_314142]
-
referă la toți membrii sfatului domnesc. "Prim-sfetnic" a fost titlul utilizat prima dată la 9 octombrie 1492 de cancelaria lui Vlad Călugărul. În sec. al XVI-lea erau desemnați dregătorii cei mai importanți ai sfatului domnesc (banii, vornicii și logofeții). În două cazuri se făcea referire la mare clucer, respectiv mare postelnic. Ultima mențiune a acestui titlu datează din 10 martie 1641, în timpul domniei lui Matei Basarab. "Sfetnic", în sensul de membru al sfatului domnesc, este menționat prima dată în
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
o întreprindere națională și liberară, având scopul să înființeze școale în {EminescuOpXI 169} Macedonia; astfel d. Urechie, care a luat inițiativa acestei întreprinderi, capătă, ca patriot, ca eminent bărbat de litere și de competență în materie de instrucțiune publică, portofoliul logofeției școalelor!... [ 14 mai 1880] ["CELE DIN URMĂ ZGOMOTE... Cele din urmă zgomote asupra reconstituirii ministerului spun că golurile se vor umplea astfel: D. Docan, Finanțe; D. col. Dabija, Lucrări Publice; D. V. Alexandrescu-Urechie, Culte și Instrucție. Tăcerea foilor guvernului în privința
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
B. a fost unul dintre intelectualii români proveniți din Imperiul Habsburgic ce aveau să joace un rol important în viața instituțiilor publice din Principate. Chemat de Gh. Asachi, va funcționa la Iași, de la 1 aprilie 1833, ca jurisconsult permanent pe lângă Logofeția Dreptății. Își dă aportul în „comisia pravilelor” la traducerea Codului Calimah (1833-1835). Profesor de drept la Academia Mihăileană (1841-1847), ca și prietenul său Eftimie Murgu, a primit, în Moldova, și ranguri: paharnic, căminar, ban și, la 1848, agă. Unionist convins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
dar noi ne vom concentra atenția numai asupra țării Românești, întrucât cunoaștem mult mai bine sursa, manuscrisele păstrate aflându-se la îndemâna noastră, iar bogatul material păstrat ne impune limitarea spațială. Ce se află în aceste manuscrise? Condicile ecleziastice ținute de logofeții cancelariei mitropolitane în anii 1739-1850 cuprind: documente referitoare la administrarea averii bisericești, circulare ale mitropolitului cu privire la respectarea unor sărbători, scutiri ale preoților de dări, plata ploconului cârjei, dar și un număr important de procese privind în călcarea diferitelor taine bisericești
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
obștești“ ce „s-au înmulțit încât nu să poate trece cu vederea nici cea mai mică prelungire că este mare trebuință a să da în grabă săvârșirea la toate după dreptate ca să nu pătimească norodu“. Alți „specialiști“ ai Mitropoliei sunt logofeții, slujbașii însărcinați cu ținerea condicilor. La 1 noiembrie 1777, mitropolitul Grigore încearcă să pună ordine în rândul acestora oferindu-ne astfel o imagine a cancelariei Mitropoliei. Cinci lo go feți, un diac și un citeț au misiunea să țină condicile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
jăluitoarei „despăgubiri materiale“ nesperate. „Despăgubirile“ de ordin moral sunt mai degrabă invocate de bărbați pentru că o bună reputație implică un loc în comunitate, o slujbă. Dieci, logofeți și „notari publici“ Cele mai multe dintre jalbele păstrate sunt copii transcrise în condici de către logofeții Mitropoliei. Jalbele originale, con fecționate și scrise de către notabilitățile locale, preotul sau un alt slujbaș din administrația statului, se reco piază la rândul lor în condică. Originalul fie se atașează la pagina cu pricina, fie rămâne la purtător. Societatea românească
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
totuși, toți acești preoți sau logofeți pot fi socotiți „scrii tori publici“, mediatori între clasa populară și boierime, între modul de exprimare „vulgar“ și modul de exprimare „îngrijit“. Dacă nu are această plângere, un potențial jeluitor poate face apel la logofeții Mitropoliei însărcinați special cu această problemă. Mitropolia oferă hârtia gratuit, asta se întâmplă mai ales în vremea mitropolitului Grigore (1760-1787) care reorganizează cancelaria, dar reclamantul plătește osteneala slujbașului. Pentru o jalbă, logofătul ar trebui să primească două parale. Dar prețul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
o copie după un alt document, prețul variind în funcție de mărimea acestuia; alcătuirea raportului de cercetare (anafora) este din nou taxată și, în fine, logofătul cere pentru osteneala sa la alcătuirea cărții de judecată o altă sumă de bani. Câțiva dintre logofeții cancelariei din vremea mitropolitului Grigore apar frecvent ca autori ai diverselor acte întocmite în numele soborului sau al jeluitorilor. Logofătul Neacșu, de pildă, se ocupă mai ales cu transcrierea mărturiilor. La 28 iunie 1779, mitropolitul poruncește unui împricinat venit cu martorii
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de cauză în fața stilului sofisticat și pretențios. Lectura unei jalbe te poartă prin toate stările și emoțiile jeluitorilor și dă posibilitatea cititorului să-și imagineze scenele descrise. Oralitatea se remarcă mai ales în mărturiile culese în parohie. Aici, preoții sau logofeții nu se mai ostenesc să stilizeze forma mărturiei sau să excludă expresiile obscene, ci redau pur și simplu vorbe le martorilor. Mijloacele probatorii Reclamantul trebuie să prezinte în instanță orice probă care poate elucida sau susține cele afirmate în plângere
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
a preotului, cel care redactează actul și oficiază ceremonia religioasă a logodnei, ci are loc o deplasare de autoritate dinspre cercul familial (familie, rude, prieteni, vecini) către o „instituție publică“. Autoritatea acestei „instituții“ este înscrisă și pe document: „cu adeverința Logofeției Mari a Dreptății“, se adaugă la sfârșit după toate celelalte înscrisuri. Unii folosesc prilejul unei înfățișări înaintea unui departament pentru a cere și „pecetluirea“ foii de zestre: „S-au citit în Divan la 7 septembrie 1841 când s-au și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
șir de procese pentru a pune în practică dorințele răposatei. PARTEA A PATRA Despre divorț Cu mitropolitul Neofit (1739-1753) cancelaria mitropolitană a început ținerea unor condici speciale pentru pro blemele casnicilor. An de an, lună de lună, zi de zi, logofeții cancelariei notează toate pricinile judecate în fața consiliului ecleziastic con dus de mitropolit. Pri ci ni le de divorț sunt numai de competența Bisericii, așa că mitropolitul are deplină libertate în judecarea unor astfel de cazuri. Procesul de divorț este foarte complex
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
împărțită populației zahereaua (proviziile strânse pentru turci în serhaturile de pe Dunăre), soluție care, acceptată, scapă țara de foamete. Numele i se leagă de înființarea unei flote pe fluviu, de primele legi în organizarea armatei terestre și, mai ales, de instituirea Logofeției de Obiceiuri, instituție politică și culturală care se ocupa de protocol: era menită a păzi „cu cuviință și statornicie”- în baza unor norme extrase din condicile împărătești ale Țarigradului sau din hrisoave interne și a informațiilor furnizate de ele privind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
hatișerifului acordat de sultanul Selim al III-lea raialelor românești la 1791. Tot el ar fi fost traducătorul hatișerifului „împăratului Hamid”, emis de cancelaria Porții în timpul lui Alexandru Ipsilanti (1774), care s-a păstrat într-o broșură nepublicată (Eugenia Dima). Logofeția de Obiceiuri funcționa deja din martie 1797 sub conducerea lui Isac Ralet, dar hrisovul de înființare întocmit de V. (Dan Simonescu) este făcut public în 20 iulie 1797, la câteva zile după moartea sa - un sfârșit suspect, probabil prin otrăvire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
octombrie 1785 al lui Alexandru Mavrocordat se ridică împotriva „zapiselor viclene", întărește dreptul de protimisis și stabilește reguli pentru eventualele danii, boierii, interesați, își întind răzășiile în dauna răzeșilor. Din veacul al XVIII-lea și până la domnia fanarioților vornicii și logofeții din România adună sat peste sat. Lista satelor unor demnitari precum Costea Bucioc, Nicoară Prăjescu, Dumitru Buhuș, Ursache, Miron Costin și Neculai Racoviță, devine foarte întinsă iar ei foarte bogați -spune Radu Rosetti. Ce s-a întâmplat în realitate cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Când ajunge Scarlat A.Calimach domn al Moldovei și introduce noi reguli în administrarea Moldovei se stabilește:"Când trebuința va cere a se schimba vornicii de prin sate, să nu li se mai ia nicidecum nimic de către ispravnici sau de către logofeții lor, ori de către același, fiindcă aceia ce s-a socotit cu cale să dea vornicii s-a așezat să dee la cutia milei." Se pare că în timpul lui Calimach, vornicii la sate nu mai erau numiți de Domn ci aleși
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ea nu era o poreclă sau ceva jignitor. Chiar ei o foloseau in expresii: „nepoate vino la bâtu” sau „nepoate hai la bâta”. Pentru că aveau puțin pământ arabil, munceau în parte la boier. înaintea primului război mondial administratorii de moșii, logofeții îi înșelau pe țărani în tot felul și dacă aceștia își apărau dreptatea, erau persecutați și bătuți. în acest cadru, într-o primăvară, bunicul a mers la conacul boieresc pentru ca să se angajeze la muncile „în parte”. Era însoțit de tata
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
, Scânteia, j. Iași - c. 1733), cronicar. De condiție socială modestă, la început vătaf de sat, A.U. ajunge în 1702 pisar de cancelarie, iar în 1707, uricar la Logofeție, primind după un an și diferite însărcinări de hotărnicii. Și-a spus Uricariul după funcția pe care a îndeplinit-o. Cunoștea limbile slavonă, greacă, latină și, probabil, turcă. Din 1710, la porunca domnitorului Nicolae Mavrocordat, A.U. transcrie letopisețele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]