57 matches
-
de cuvinte în dreptul unui comentariu, ci doar vizualizările (ceea ce reflectă poate timpul de când s-a postat sau atractivitatea titlului) - iar cele care merită citite sunt de obicei peste cele 255 de caractere. Probabil ai avut parte de comentarii ale unor logoreici, dar poate vei primi și o poveste interesantă ce se va întrerupe fix în părțile esențiale...
Scurt, stimabile! Daca ma iubesti… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83027_a_84352]
-
civilă, autorul ajunge la implicații existențiale și la reflexul acestora în plan literar: " Repaosul este conotat ca un moment de relaxantă desfătare, dar și ca stare de gol existențial." Duminica este, așadar, timpul nevrozelor simboliste, ca și al agitației sterile, logoreice, a personajelor caragialiene, în încercarea lor de a compensa vidul lăuntric, mai evident ca niciodată în astfel de răstimpuri de relaxare. Perspectiva lui Vasile Fanache este una esențialistă, unificatoare: "Ivindu-se în ritm cu devenirea lumii care-i este contemporană
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
cu lacrimi cît pruna că sînt jecmăniți de statul corupt. Dacă îl întrebi pe noul venit cine sînt corupții cu care a avut de-a face, te privește uimit - el a venit să facă afaceri, nu dreptate în România! Autohtonul, logoreic cît timp îți spune generalități, amuțește și el cînd îl întrebi cine anume îl jecmănește. Se uită în sus și, după ce îți dă această indicație de altitudine a corupției, schimbă subiectul. Ce înțeleg eu de aici e că omul de
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
pierzi credibilitatea, fiind suspectat de arbitrar și neseriozitate. Deficitar în informații (prea lacunar), deficitar în aprecieri (reflectate în dimensiunile foarte discutabile ale articolelor), dicționarul coordonat de Horea Poenar nu excelează nici în calitatea redactării textelor. Voit eseistice, textele sunt adesea logoreice, confuze, împănate cu prețiozități. Remarc totuși spiritul critic, foarte incisiv, al Ilincăi Domșa (autoare a 16 articole severe), adecvarea lui Alex. Goldiș (concis și la obiect în 12 articole), inteligența interpretărilor Ancăi Hațiegan (autoare a numai două articole, despre Eugen
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
duioșie (la început cînd își privește iubita și la sfîrșit cînd îi e teamă că își va pierde prietenul). Quentin (Gérard Depardieu) e un găinar care fură mașini, fost grăjdar, cu pumn de oțel și suflet de aur. Un nătîng logoreic care vrea cu tot dinadinsul să-și facă prieteni. Greu de imaginat două ființe atît de incompatibile pe care întîmplarea le-a adunat în aceeași celulă. Muțenia încăpățânată a lui Ruby, care șade cu ochii boldiți într-un punct fix
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
5/mai 2004, în plină campanie electorală pentru locale, Adriana Mocca pregătește intens descinderea sau, mă rog, ascensiunea lui Teo (Trandafir), într-un viitor oarecum previzibil, la Palatul Cotroceni. ,,Teo Trandafir, zice Adriana - căzută într-o admirație mistică față de prestația logoreică a susamintitei - este singura vedetă feminină de televiziune pe care ar vota-o toată populația posesoare de televizor, fără deosebire de naționalitate, vîrstă, sex sau ocupație dacă ar candida pe vreo listă politică". Motivele acestei unanimități ar fi trei, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
critic, cronica se încheia cu un verdict nefavorabil: Deficitar în informații (prea lacunar), deficitar în aprecieri (reflectate în dimensiunile foarte discutabile ale articolelor), dicționarul coordonat de Horea Poenar nu excelează nici în calitatea redactării textelor. Voit eseistice, textele sunt adesea logoreice, confuze, împănate cu prețiozități." Totuși, dintr-o generozitate față de tinerețea coordonatorului și a colaboratorilor săi, Ion Simuț se grăbea să adauge, înainte de a pune punct cronicii: , Dar poate că ar fi mai potrivit să judecăm mai relaxat această situație: nu
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
ultimul episod al serialului "Iliescu și frații săi", a fost alegerea lui Mircea Geoană în funcția supremă din PSD. L-am văzut apoi pe Ion Iliescu fără zâmbet și metamorfozat în mare cătrănit, în mare sfătuitor și în consistentă înverșunare logoreică împotriva tuturor, chiar dacă se tot strofoca să-și ascundă dezamăgirea și disperarea. Era și durere și revoltă a celui care s-a trezit dintr-odată singur împotriva tuturor, dând lecții politico-tactice urmașilor-urmașilor săi pesediști... Și iar m-a înfuriat televizorul
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
pentru că într-adevăr a fost o epocă în care dimensiunea politică fusese subordonată celei maladive? Pentru că România era o țară cu un sistem totalitar condusă de un dictator intrat într-o lungă, progresivă și iremediabilă criză de mesianism ideologic și logoreic? Fapt este că elementele de eventuală “actualitate” cele mai pregnante din romanul lui Augustin Buzura sînt de ordinul patologiei, nu evenimențiale. Nicăieri în Refugii nu este evocată vreo împrejurare politică internă sau internațională care să permită, fie și aproximativ, situarea
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
poate alcătui o mini-antologie în sine cu totul onorabilă și, fără a-i prejudicia statutul de personaj fictiv, se poate chiar spune că este, în această ipostază, un fel de Vaclav Havel în fustă. În fustă, de budoar și cam logoreic. * * * Aici, în această expunere detașată și aproape clinică a dedublărilor personalității este de căutat Ťmesajulť scriitorului, nicidecum în reflecțiile unui personaj sau ale altuia, oricare le-ar fi temele și limbajul. Fiindcă nu numai Ioana Olaru se dedă exercițiilor de
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
cei mai tineri, a doua. Nu doar că un text autentic își înghite contextul real, dar îl și face, până la urmă, de nerecunoscut. Publicului de ultimă generație ar trebui totuși să i se atragă atenția că domnul acela coleric și logoreic, pe care îl vedem mereu la televizor gesticulând și vociferând, întrerupându-l și contrazicându-l pe interlocutor, amestecând probleme grave cu bancuri de toată mâna, făcând glume și rating, domnul acela purtând numele de Mircea Dinescu a fost odată un
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
și liniștea vă va fi aruncată desigur în aer dar de fapt la ce v-ar mai folosi periculos e să fii liniștit ca o lebădă" (ibidem). Cultivînd un cinism dulceag, de învins, bardul ni se prezintă drept un Bacovia logoreic (în ipostaza cînd mărturisea: "și nu mai tac din gură"). Catastrofele sînt contrase în secvențele habitualului: "Călătoria într-un autobuz capacitate finită la un moment dat un călător sparge gălăgia cu o întrebare cine dorește să coboare cu mine la
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
irascibilul nostru colocutor să ia în considerare sensul ce l-am acordat, în legătură cu d-sa, termenului balcanic. Deloc antieuropean, căci e un cetățean al bătrînului nostru continent, balcanicul e, tipologic, un mediteraneean estic, un individ extrovertit, curios, ager, activ, nervos, logoreic, apt a atinge, pe aceste fundamente psihice imanente, culmi ale intelectului creator și meditativ (e adevărat că e frecvent, sub rezerva unei inapetențe pentru metafizic și pentru tragic). Un anume pitoresc al mobilității intelectuale și al facondei pline de sine
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile. Prea multe volute și prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate fi parcimonios, și grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier. Îmi vine să spun că Vianu Mureșan e manierist prin temperament și calofil prin deformare profesională. Căci atunci cînd predai toată ziua filozofie, simți la
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
eronată a versului eminescian. De ce o asemenea pernicioasă abundență de livresc în scrisul lui Iulian Băicuș? Care e motivația unei încheieri făcute parcă pe fugă și cernute cu o îngăduință fără granițe? Un fel de echivalent grafic al unei porniri logoreice, un morb straniu al notației în timp real, transcrise direct de pe reportofon, fără revizuiri sau adăugiri. La asta se reduce formula critică din Esența înfricoșătoare... Ceea ce nu seamănă - îmi pare rău s-o spun - a critificțiune, ci a ficțiocritică. Îmi
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
portret de grup denotă o distanțare senin-amară, scutită de comple- zențele factice. Ar fi vorba de „fragilii parcimonioși“ ce s-au repliat „spontan, dar moderat“ în fața chestionarului, de „circumspecții“ ce s-au făcut ghem, „scoțîndu-și țepii ca un arici“, de „logoreicii“ provocatori de suspiciuni, cu o alură cu atît mai „impură“ cu cît mai părelnic „disponibili“. Deoarece Dora Pavel și-a însușit lecția vieții conform căreia maniera debordantă, „exaltarea“ pot fi trape ale simulacrului. Nu mai puțin circuitul simulare-sinceritate se închide
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
cu comportamentul nostru, cu contextul mundan. De reținut că "marele cinic" care a fost, părelnic, Cioran era un ins săritor, care nu ezita a-i consilia, a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, figurînd în societate cu fizionomia unui logoreic bonom. Dacă am persevera în a-l trata drept ipocrit pe doctrinarul sinuciderii netraduse în act și pe "blasfematorul" fără pereche din Demiurgul cel Rău, dar care își recunoaște un fond religios, am nesocoti o altă aserțiune a lui Nietzsche
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
nu intrăm" (Mai bine nu intrăm). Desfășurarea pletorică e contracarată prin stilul succint, aforistic: "Sunt orb / ca năzuirea. // Iar atunci / cînd sunt / mulțumit cu / ziua de astăzi / din nou / încep să văd. Și văd / orice" (Năzuire). Și nu doar atît. Logoreic uneori, dintr-o vitală, irepresibilă nevoie de a-și comunica mereu pulsiunile afective, poetul ajunge a proslăvi tăcerea: "Astăzi am tăcut cel mai frumos / în toată viața mea... // o tăcere pe de rost. // Fiecare cuvînt al meu a fost / un
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
studii în Germania, critica literară nu a pierdut nimic. În afara câtorva texte pe care le citești cu atenție vie - mă gândesc la cele despre Perpessicius, Stere sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod, a marii
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
personaj complet necunoscut, care se apucă să-ți toarne povestea vieții; scăpând de el, cazi în brațele unui prieten care nu te-a mai văzut de mult și abia așteaptă să-ți relateze ultimele noutăți; eliberându-te și de amicul logoreic, dai peste un dușman care, în loc să te evite ostentativ, te fixează în loc și începe să-și justifice acțiunile trecute, prezente și viitoare. Epuizat, cu energia secată de vampirii confesivi, ajungi acasă și deschizi televizorul, pentru puțină relaxare. Pe toate posturile
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
Pavel Șușară Pe măsură ce instituțiile pieței noastre de artă se consolidează și piața însăși începe să-și secrete anticorpii specifici împotriva multiplelor patologii ale tranziției, și mijloacele infracțiunii se diversifică și se rafinează. Dacă modelul Stanciu & Co., logoreic și intempestiv, care miza pe imbecilitatea suavă a victimei și pe incapacitatea ei de a rezista în fața figurilor mitologice livrate en gros, la domiciliu, a început să se erodeze, poate și sub presiunea grelelor dosare care s-au tot adunat
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
noi acasă. De strâns în volum nu prea ai ce: clișeele cotidianului consumabil se scurg ca nisipul printre degete. Încă tânărul Eugen Istodor reprezintă o excepție de la această regulă a pasivității, a lenei în gândire și lipsei de proiect, compensate logoreic și interjecțional. După două volume de dialoguri "deșucheate", Interviuri contra naturii (1997) și Oameni cu care aș muri de gât (2000) și după ce a impus un stil propriu de abordare în jurnalistica autohtonă, gazetarul de la "Academia Cațavencu" a căutat și
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
lungi cum plopii cărți scurte cum fustele fetelor romanțioase cărți libere cum azurul ceresc cărți captive cum canarii în colivie cărți fosforescente cum ochii felinelor cărți dure cum bastoanele albe-ale orbilor cărți domoale cum lacuri cărți vijelioase cum motocicletele cărți logoreice cum un italian cărți care nu scot o vorbă cărți ce se dezbracă nervos cum exhibiționiștii cărți ce se-ascund una într-alta la infinit. Zi de octombrie Din neadevăr luăm puterea victoriei înfrîngerile se-adîncesc în propria lor putere dezamăgirea
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
de identificare a traseului. Oricum, În pofida strădaniei taciturnului, În mai puțin de o oră n-aveam nici o șansă să ajungem la hotel. M-am rezemat confortabil pe bancheta din spate și am Închis ochii. Ce-o fi vrut să spună logoreica Elvira cu văzutul nostru În zilele următoare? Nu că nu m-ar fi Încântat perspectiva - dimpotrivă. Mai ales că mă lăsase În suspans cu acel misterios domn Corbu. Ce mai știa oare despre el? Dar mai știa și altceva? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Aproape cu frică, trebuie să recunosc: nu, nu se poate, e absurd, e neverosimil, am vedenii, exclamam În gând. (Exclamam e un mod de a vorbi: strigam, țipam...). Nici un fel de vedenie: numita Eveline Fontaine, psiholog, nu era altcineva decât logoreica doamnă Înșelată În așteptările matrimoniale, cu care mă Întreținusem cordial În avionul de Paris. 13 - Vedeți, domnule Adam, că am avut dreptate pe Orly? m-a Întâmpinat, zglobie și pempantă, doamna psiholog În cabinetul ei, in care năvălisem amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]