2,956 matches
-
Cristo rivela la desacralizzazione del mondo, benché ciò costituisca una prospettiva di sofferenza e di consapevolezza. Mă dopo la caduta dell'uomo, l'abisso tra la natură divină e la natura umana è diventato talmente profondo, che l'Incarnazione del Logos è una croce che l'uomo prende șu di sé: la kenosi diventa sofferenza. Îl fine dell'Incarnazione però è anche portare la felicità divină în questa sofferenza umană. Per questo motivo, i russi non vogliono separare troppo îl Cristo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
prin cuvinte cu credința patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea înaltă și gravă a acestora, că în sonoritatea lor mustind de seve pale sau de alcooluri corozive, se ascunde Cuvîntul însuși, Logosul întemeietor și cel întrupat, trecutul, prezentul și viitorul, suferințele mundane și înălțarea la ceruri, tentațiile voluptoase ale întunericului și pulsația calmă, egală cu sine, a razei lăuntrice, a luminii veșnice și necreate, oare cum putea el să se întîlnească, în
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
pe care poezia modernă și postmodernă a promovat-o. Așa stau lucrurile, din păcate, și poeții care se sustrag acestei rostiri a sacrului dau dovadă de o lipsă de responsabilitate nu numai în fața cuvintelor cu care lucrează, ci chiar în fața Logosului, în fața Verbului care a stat la întemeierea lumii și a Cosmosului" (pag. 44). Chiar ignorând eticheta atât de radicală aplicată poeziei contemporane, nu se poate face abstracție de faptul că cel ce emite astfel de judecăți de valoare (postulate, nu
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
inițierii. Alchimia e arta de a căuta miezul fertil-inițiatic al Pietrei: Te voi numi Piatră iar pe această piatră voi clădi Biserica mea", căci a iniția în-seamnă, în primul rând, a începe. Miezul alchimic al pietrei, sugerează același Maestru, este Logosul, iar discipolul știe aceasta: Spune un singur cuvânt iar eu voi fi mântuit". În Alchimiști și cărturari, Eliade vorbește explicit despre coborârea alchimică în inima vie a pietrei. În plan teoretic, explorarea paradoxului. Paradoxul din care crește literatura brazilianului Coelho
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
Ca orice artă de a conduce - mai ales arta de a conduce arta - trebuie ridicată la un nivel de conștiință absolut lucidă... Fie ca această senină robustețe și limpezime, această forță a cuvântului perfect suprapus ideii, această justă administrare a logosului, cum admirabil spune Ștefan Augustin Doinaș, să cucerească și decada a noua precum și vârful înzăpezit al Veacului, întreg... În cinstea lui, doar ca o glumă întremătoare, încredințez prima dată tiparului o misivă însoțită de o poezie ocazională pe care Doinaș
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
unor critici, cîndva învederați (și întemeietori, de fapt) ai criticii dogmatice (cum este cazul lui Ov. S. Crohmălniceanu), fie unora care s-au afirmat în anii '70". Astfel, Alexandru George, în Marele Alpha, recomandă o asimilare a cuvîntului arghezian cu Logosul, "principiu ultim al lumii", dată fiind circumstanța că la Arghezi "cuvintele nu exprimă o realitate; ele o creează". Pe de altă parte, Marc Angenot, referindu-se la forța cuvintelor în discursul pamfletar, le recunoaște "aura sacrală", constînd în "exaltarea puterilor
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
omenesc și pe care o putem găsi, între alții, la Rimbaud și Mallarmé. Conceptele ambivalenței sale sînt ordinea și aorgicul. Dacă ordinea e cea a creației dumnezeiești, aorgicul este lumea increatului, lumea haotică, inumană, ce a precedat ordonarea prin lumina Logosului. Claudel e sedus pînă la un punct de "farmecul monstruos" al dezordinii primordiale: "Orgiasticul în care se complace privirea poetului cuprins de beția divină, e sete după aorgicul nocturn". Însă cu precădere el se vădește a fi un om al
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
concluziile portretizatoare din demonstrațiile lui Constantin Noica și vorbește fără fior despre sentimentul românesc în cauză. Și totuși ceea ce scrie autorul își păstrează o importantă doză de seriozitate. Ironia e bine ascunsă. Iată subiectul primului articol: traducerea greșită a cuvîntului "logos" din Evanghelia lui Ioan. Se demonstrează cît se poate de serios cum "logos" ar putea fi tradus prin: discurs articulat, sens, raționament, esență, structură, argument etc. Mai puțin prin "cuvînt". Mai degrabă prin "rațiune". Pentru că: "exact în sens propriu - adică
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
românesc în cauză. Și totuși ceea ce scrie autorul își păstrează o importantă doză de seriozitate. Ironia e bine ascunsă. Iată subiectul primului articol: traducerea greșită a cuvîntului "logos" din Evanghelia lui Ioan. Se demonstrează cît se poate de serios cum "logos" ar putea fi tradus prin: discurs articulat, sens, raționament, esență, structură, argument etc. Mai puțin prin "cuvînt". Mai degrabă prin "rațiune". Pentru că: "exact în sens propriu - adică o parte separată de vorbire, precum numele sau verbul - logos nu vrea să
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
de serios cum "logos" ar putea fi tradus prin: discurs articulat, sens, raționament, esență, structură, argument etc. Mai puțin prin "cuvînt". Mai degrabă prin "rațiune". Pentru că: "exact în sens propriu - adică o parte separată de vorbire, precum numele sau verbul - logos nu vrea să însemne niciodată!" Există și explicația pentru greșeală, de cele mai multe ori o explicație cu totul plauzibilă: "pentru creștinii primelor veacuri, traducerea din greacă sau ebraică a Scripturilor era dominată de premise teologice rigide - azi am zice ideologice. Trebuia
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa verbală, vor satisface trecerea deplină de la noțional spre poeticitate și vor asigura o cale ce anulează incompatibilitatea dintre abstract și concret prin cedarea reciprocă a specificului. ș...ț Acest fapt se întâmplă într-un mod paradoxal: nu
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
dicționar, vol. II, III, IV, București, Ed. Mașina de scris. LITERATURĂ PENTRU COPII ȘI TINERET. Doina Cetea, Binoclul motanului Potifar, Cluj, Ed. Societății Culturale "Lucian Blaga". DEBUTURI. Alexandra Ciocârlie, Juvenal, București, Ed. Academiei (critică literară) l Daiana Cuibus, Introducere în logosul blagian, București, Ed. Biblioteca Metropolitană (critică literară) l Virgil Podoabă, Între extreme, Cluj, Ed. Dacia (critică literară) l Premiul "Laurențiu Ulici": Eugenia Țarălungă, Mici unități de percepție, București, Ed. Muzeul Literaturii Române (poezie). LITERATURA MINORITĂȚILOR NAȚIONALE. Comisia minorităților (Luminița Cioabă
Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2002 () [Corola-journal/Journalistic/13783_a_15108]
-
de prigonitori „Iar Iisus auzind S-a dus de acolo, cu corabia, în loc singuratic, ferit. Textul acesta ne învață că trebuie, pe cât se poate, să ne ferim din calea prigonitorilor și din toată așteptarea poporului (Fap. 12, 11), care din pricina Logosului s-a îndreptat împotriva noastră. Aceasta ar fi, într adevăr, atitudinea cea mai cuminte, iar atunci când putem sta departe de primejdii ar fi lucru necugetat și forțat din partea noastră să mergem să le căutăm<footnote Notă Pr. Teodor Bodogae: Se
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
2008) Ritual (zero) numărul Unu s-a prăbușit în zero mărturisește-i substanța! Prefer-o! acolo-n întunericul umed se zămislește nucleul meu muced (10 mai 2008) Ritual (târziu) mă umplu cu spirit precum lutul cu apă pe-amândoi același Logos ne-adapă eu sunt mai sărac cu trei spice albina-n zadar încearcă să mă ridice dar e prea târziu cerul îmbătrânește mi se învârte inelul morții pe dește cele trei spice ritualic le tund și-n sănătatea pământului mă
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
20) Au vrut cămașă Lui Care, Având cusătura de litere, Nu putea fi împărțită Fără riscul de a se risipi Cuvântul. Și atunci au decis Să hotărască sorții. Norocosul, Ales anume de Cer, Era poet, Pentru că numai un oștean Închinat Logosului Merită să îmbrace Lumină crucii The Seamless Robe of Jesus They divide my garments among them, And for my clothing they cast lots. (Psalmi 21: 20) They wanted His robe which, aș it was woven în one piece with letters
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
în one piece with letters, couldn't be devided without the risk of dispelling the Word. Șo they let the dice decide. The lucky one, was selected by the Sky, and was a poet because only a soldier serving the Logos deserved to wear the light of the cross! D Lestine iterare VREMEA CRIZEI Călâii Au intrat în șomaj tehnic: Din cauza crizei mondiale A scăzut producția De cruci Și de piroane Iar martirii, Fiind prea săraci Cu duhul, Nu le pot
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
devenit demoni? aveau aripi/ dar negre. emanau lumină dar neagră” (în paradis se ajunge pe o scurtătură). În sfîrșit, al treilea aspect al decompoziției îl reprezintă decăderea Cuvîntului. Se află în cauză nu doar verbul poetic, ci și Cuvîntul originar, Logosul, care se obtenebrează asemenea îngerilor căzuți: „cum intră reumatismul în oase. sau igrasia în zid./ așa a intrat culoarea neagră în aceste cuvinte. culoarea neagră umedă/ și tăcută, fără memorie și arogantă” (cum intră igrasia în zid). Negrul, culoarea luciferică
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
funcție... La Paris lucrez pentru revista "Esprit", iar la București sînt... scriitor. Două eleve de la Liceul "I.L. Caragiale" din Ploiești mi-au luat un interviu intitulat: "Un scriitor incomod". Cred că este exact ceea ce mă definește... A vorbi despre rațiune, logos, cauzalitate, justiție ar însemna să vorbim despre frînghie în casa spînzuratului care nu s-a sinucis, ci... a fost ucis. Trăim într-o lume schizofrenică, grotescă, o lume de saltimbanci și clovni care își arogă dreptul de a vorbi în numele
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
să se vadă - un cofraj în care încap doar anumite lucruri. În sens larg, dovadă este propria-i formație, întregită de preocuparea pentru filozofie, pe care volumul Studii filozofice apărut anul acesta la Humanitas, care cuprinde textele din Epos și logos (1981) și din Luminile și umbrele sufletului (1995), împreună cu studiul introductiv la Banchetul, Despre iubire, ne-o readuce în atenție. În sens restrîns, stă mărturie o anume libertate în alegerea subiectelor, o plăcere de a le lăsa să se întrepătrundă
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
persuasiunea depinde de cele mai multe ori de felul în care este perceput un interlocutor (drept autorizat, competent, bine-intenționat etc.), și nu de o disecare a mesajului propriu-zis. Iar în termenii retoricii clasice, Andrei Cornea încearcă o substituire a convingerii fondate prin logos (raționament) de către persuasiunea obținută prin ethos (caracterul retorului). Dar originalitatea cu adevărat excepțională a acestui studiu vine din faptul că substituția nu se oprește aici: cum o dovedește discuția consacrată lui Constantin Noica, pentru Andrei Cornea criteriul principal de evaluare
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
subtilă uneori e printre puținele lucruri care ne mai țin un pic treji în trecerea noastră - bună-rea cum e - dintre cele două nesfîrșite somnuri"" (207). De ce mi se pare atît de important accentul pe pathos, dincolo sau mai presus de logos și chiar ethos? Datorită obositei metafore a turnului de fildeș, intelectualul e eronat văzut drept o făptură singuratică, rătăcită în gînduri și insensibilă la viața din jurul lui, dar, de fapt, imaginea comunitară a intelectualității, așa cum o vede Andrei Cornea (a
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
strâmbând din nas, constrângerile poieticității, un Orfeu prolix și baroc, cu voce distinctă și ton ceremonial, care cântă "o melodie densă, narcotică și incantatorie". Un limbaj inconsistent, alienat, decăzut din "semnificanță", un vacuum și vacarm de vorbe, o "elegie a logosului" care surprinde o inefabilă "stenogramă a clipei". Ce mai, un poet pentru elite și un critic-fotograf (Cistelecan) cu instinctul formulei memorabile " flash-uri incomode și acide care cad pe detaliul esențial al unui portret literar. Trecând la discuția "modern-antimodernist-postmodern", în
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
mizerabilul paradis poetic delabrat și derealizat, Al. Cistelecan scoate, la repezeală, din mânecă o "listă a lui Hassan" ad-hoc, numai bună de aplicat în caz de "narcoză (cronică, n.a.) a identificărilor livrești" cu metaforizare narativă acută și nostalgie postmodernă a logosului platonician. Joc de tenis, aventură cosmică într-o parte, devoțiune casnică în cealaltă, expansiv vs. retractil, febrilitate vs. blazare, metaforă vs. notație și transcriere a realului, rostire augurală vs. crepuscul, sensibilitate vs. clișee livrești, post-literatură și palimpsest. Concluzia? Postmodernismul e
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
gîndire și de imaginație, altor rosturi decît ale noastre. Cu toate că - paradoxal poate - numim îndeobște această lume tradiția noastră, tradiția românească. Mă bucură cartea lui Andrei Oișteanu, deși nu o citesc pe de-a întregul pentru prima dată. Sub titlul Mithos & Logos, mai multe dintre eseurile cuprinse aici au apărut, cîțiva ani în urmă, într-o succesiune și într-o formă ușor diferită, la editura Nemira. Atunci, ca și acum, mi-a plăcut fragmentul despre legarea magico-erotică, inclus în această ediție într-
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
de a veni cu o metodă simplă, cât mai justă și mai adecvată pentru a clasifica și cerceta aceste texte medievale. Poezia medievală... apare astfel în virtutea unor preocupări mai vechi ale criticului, concretizate atât în cartea despre Antim Ivireanul (Antim, Logos și personalitate, 1971), cât și în ciclul Expresivității involuntare (1977, Figura spiritului creator, 1978). Când nu s-a aflat sub influența covârșitoare a Bisericii, scrisul românesc medieval a fost pragmatic prin excelență, îndeplinind funcții imediate - administrative, istorice sau pedagogice -, artisticitatea
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]