39 matches
-
cu cine schimba o vorbă. - Mergi departe, nepoate? - La Roman, tăicuță. - Apoi suie colea În spate, că n-or boșorogi boii dacă te-oi lua și pe dumneata. - Mulțumesc tăicuță, Îi zise tânărul cu glas obosit și se urcă pe loitre lăsându-și picioarele să atârne. Plăvanii porniră. Tânărul tăcea. Iar moșului nu prea-i venea la-ndemână să-i dea sămânță de vorbă. Parcă-i părea rău că-l luase. Și pentru ca să spargă odată tăcerea moșu-ntrebă: - Vii de departe
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
snop dolofan de grâu copt. Năsturel își ținea cu dinții cele treizeci și șase de pogoane pe care le făcuse, le adunase, din noaptea care o făcea zi și din ziua care o făcea noapte, aplecat peste roțile lui, peste loitrele, obezile și spițele carelor. Și avea o iscălitură frumoasă Năsturel, înfocat om și al dracului peșicherul. Cât de gingaș o încondeia el pe fiecare car ieșit din mâinile lui, și iscălitura asta ar fi vrut s-o aibă, Conu Niculae
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
să mai întrebe dacă vor sau nu colectivizare. La poartă, au rămas Anica și Băcănica cu mâinile împleticite de durere și cu lacrimi pe obraji. Vremea că Cioaca să intre în mormânt sosise. Boderică și Boade au pus cosciugul pe loitrele carului. Crucea au așezat-o lângă el. Popa și gornistul au luat-o înaintea boilor. Lângă mort, bocea femeia lui Vărzaru. Din mers, în urma lor, se adunaseră și alții. - Uite, așa ne ducem unul câte unul, daca nu ne îngroapă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Despre tradiția țăranului bănățean de a recolta porumbul după ce cade bruma vorbește poeta Ana Caia în poezia „La cules de cucurudz“ „Dă vo tri nopț șî giumace, / Cage brumă pă răzoare / [...] / Neamurili șî veșinii / Să adună-n ortășie, / Împrumută cotăriță / Loitre mari pun la coșie.“, iar despre culesul fructelor toamna pentru a face dulceață, compot și răchie, poetul Gheorghiță Brebenar „Șinie o făcut căzanu, șinie l-o inventat? / O fi fost un om cu carcie, ori un mare învățat?“ Tot Ana
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
DIN PEPENI VERZI Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 208 din 27 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Este august, trecut de Sfanta Maria și se sparg bostănăriile. Țăranii-și încarcă coșurile carelor cu pepeni verzi de toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri. Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
Muntenia. Cuvintele cu mai mare frecvență în vocabularul poetic al lui Beniuc sunt cele care se referă la obiecte de gospodărie, la denumirea unor unelte, obiecte de îmbrăcat, etc.Printre acestea sunt: laiță, meliță, brăzdar, blid, opaiț, tingire, ciutură, ciubară, loitră, cușmă, clop, otavă, mejdii, vîlcede, etc. Cu ajutorul acestor cuvinte, Beniuc introduce pe cititor în mediul rustic și popular- asemenea lui Coșbuc și Goga. Din graiurile populare, Beniuc a cules expresii, proverbe, zicători, locuțiuni pe care le-a interferat, sau țesut
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? MIHAI BENIUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356892_a_358221]
-
ferm, dând buzna printre ei. Surprinși, se dădură deoparte. Apoi în urma lui rostiră cuvinte al căror înțeles nu l-ar fi cunoscut și nici n-ar fi avut de ce și de unde. Auzi doar zgomotul unei împușcături și se pitulă între loitrele căruței, biciuind și mai tare caii înspăimântați. Căruța zbura peste hârtoapele și denivelările drumului. Scăpase. Își lăsă caii să se oprească singuri și să-și tragă răsuflarea. Apoi se liniști încercând să-și limpezească cele întâmplate. Nu reuși. Spera să
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
nu alta!...Ele și el își pun câte un sac de iută, făcut glugă, pe cap!... Nici gând și nici vorbă de întors acasă!...simt ploaia cum trece prin țolic, prin cămeșa mea de cânepă, prin piele, prin oase, prin loitrele și prin coșul căruței, prin boi și prin sufletul boilor! simt și văd cum se înmoaie jugul, proțapul și resteiele, aud cum trece apa prin tot și prin toate...și cum se duce în pământ, unde îi este locul și
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
Păi știm locu’!? se apără Marius. - De-aia vă e vouă!? Cine caută, găsăște! Târrr! Jos cu voi! Hai! opri tata Nițu căruța brusc. Jos, nu s-aude? - Nu, tataie, nu mai fac! sări Ionuț proptindu-se cu picioarele de loitră. Ionuț era Prâslea familiei, alintat de toți, un drăcușor și jumătate. Câte îi treceau prin cap, toate le făcea. - Nici eu... strigă și Marius, apucându-se strâns cu brațele de loitră. - Măi, măi, măi... Da’ să nu dea dreacu’ să
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
mai fac! sări Ionuț proptindu-se cu picioarele de loitră. Ionuț era Prâslea familiei, alintat de toți, un drăcușor și jumătate. Câte îi treceau prin cap, toate le făcea. - Nici eu... strigă și Marius, apucându-se strâns cu brațele de loitră. - Măi, măi, măi... Da’ să nu dea dreacu’ să vă mai înghiontiți că nu știu ce fac! Zbânțuiților! Ce să făceț’ voi la?... dar nu își duse gândul până la capăt și o luă iar din loc strunind caii la pas. - Păi vez
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
presimțire: “Nadia intrase pe poarta imaginară a ghetoului cu o oarecare reținere. Nostalgii, un pic de părere de rău, nerăbdare și frică de viitor... - Hristos a înviat! îl auzi pe bătrânul contabil pensionar, care se ținea cu o mână de loitra căruței din capul șirului ce se pusese în mișcare. - Adevărat a înviat! îi răspunse fata, profund emoționată de ce vedea în fața ochilor”. Ideea cărții, între altele, chiar nemărturisită, chiar neconștientizată, aceasta pare a fi: Eșecul oricărei lumi, oricărei organizări, din care
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
cu ... XXX. MIERE DIN PEPENI VERZI, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 208 din 27 iulie 2011. Este august, trecut de Sfanta Maria și se sparg bostănăriile. Țăranii-și încarcă coșurile carelor cu pepeni verzi de toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri. Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Am băut și noi apă rece de izvor, am umplut fedeleșul și ne-am răcorit. Citește mai mult Este august, trecut de Sfanta Maria și se sparg bostănăriile. Țăranii-și încarcă coșurile carelor cu pepeni verzi de toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri.Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Îl mustra din când în când părintele Bărbuță. Dealul greu, forțe firave... Mai bine, dă-te jos și împinge și tu așa cum face Ionică. Paliul împingea la cotigă și suspina: Acu´...cine-mi mai spune, tataie, ce să fac? Pe loitră, baba Rada plângea și bocea: Nea Ioane, nea Ioaneee! Cui îi mai spun eu, ”bună dimineața soare?” Că tu credeai că eu glumesc, nea Ioane! Dar eu mereu te-am iubit, nea Ioanee! Dar tu n-ai avut ochi decât
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
schițe Zările ne cheamă (1959). Activitatea de reporter a lui M. a determinat maniera preponderent gazetărească din culegerile Dragoste (1963) și Vânturi albastre (1969). O anumită profunzime a personajelor, plasate în circumstanțe neobișnuite, se observă în nuvelele despre război Catrina Loitre, Zona „Ze”, Gabriela ș.a. Protagoniștii sunt prezentați în complexitatea lor psihologică și morală, narațiunea având un caracter preponderent obiectiv. Nuvelistul s-a afirmat mai ales în scrierile sale satirico-umoristice. Aici se dovedește un maestru al detaliului concret și concludent, al
MARINAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
jos, fără hrană, în frigul pătrunzător al nopților, o rafală de gloanțe în cursul dimineții, venită dinspre un camion german. Acum, nu se mai auzea nici un geamăt în grupul lor. Femeia însărcinată tăcuse și ea, rezemându-se cu spatele de loitra unei remorci părăsite. Priveau mute și nu prea înțelegeau ce vedeau. Ființele din fața lor nu puteau fi recunoscute după semnele obișnuite: ruși sau nemți, bărbați sau femei, vii sau morți. Erau dincolo de aceste diferențe. Nu le puteau susține privirea mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trupurile lor ude și cu mirosuri amestecate, ploaia Începea să contenească și raze timide de soare picurau printre bolovanii de nori. Atunci a apărut dinspre câmp, dar parcă de pe alt drum decât cel care venea din pădure, o căruță cu loitre Înalte și plină până la marginea scândurilor cu iarbă. Căruța venea În viteză și pe capră era un bărbat, ceva mai tânăr decât femeia care era cu voi, Însă cu privirile la fel de rătăcite ca și ale ei. El ținea În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cel care o prevăzuse de mult, suferea cu adevărat. Femeia păru să Înțeleagă prima despre ce e vorba și alergă desculță după căruță. Bărbatul Îi aruncă jumătate din buchetul de flori, lăsă caii să meargă Înainte cu hățurile agățate de loitră, Își scoase pălăria și veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză florile. Femeia Începu să bocească În urma căruței și abia atunci voi, toți copiii de sub umbrar, ați ieșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței erau foarte Înalte. Ceva ți se păru ciudat În momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța căreia i s-au orizontalizat loitrele găinile sunt curățate, tăiate - bucățile se adună În coveți de salcie. Câteva cântă. Apoi cântă aproape toatele - oricum, multe, multe. Glasul mamei se distinge limpede, ca un mac Într-un grâu. Cânt și eu, cu toate că nu cunosc cuvintele, nici melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de neglijat nici efectul eufonic, fiindcă, pe ansamblu, imaginarul poetic - amintind de volumul Pașii profetului al lui Lucian Blaga - este coroborat cu o desfășurare de litanie, rostită melopeic: din greu ne mișcam cu o biată căruță de piatră / împingeam la loitră, apoi urcam din fugă. / drumul câteodată era ocupat de sunete / de diferite mărimi (...); Slăvit de firavi discipoli, înconjurat de stupii / cu alfabete. tălpile rămâneau / în țărâna fierbinte (...); pipăia drumul cu un șarpe (...) Tonul poemelor este, în general, elegiac, poetul refăcând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Balinț. Au ajuns exact pentru a se întoarce, conform ordinelor sovietice, în Basarabia și spre nicăieri. Încă odată pierdeam toată agoniseala cinstită a unor ani de viață...În hohotele de plâns ale părinților am pornit, o cohortă de tineri pe lângă loitrele căruțelor rechiziționate și pline de bagaje. Ismail, Lascăr Catargiu, Tulcea, Dăieni. O altă zi: Hârnova, Mircea Bravu. Am lăsat la familia Bârgăuanu haine și o mulțime de cărți pe care, conform spuselor de mai târziu, le-ar fi luat sovieticii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pământul după ploi, dar, în afară de locurile unde erau bălți, Calea Secii nu cunoștea noroiul. Pe acea fâșie de pământ pietros urcau carele spre pădure și se întorceau, spre seară, încărcate cu trunchiuri de brad sau de fag, precum și carele, cu loitre înalte, ce aduceau fânul ori otava din livezile de la poalele muntelui. De o parte și de alta, garduri de nuiele, întărite de tufe de mărăcini vii, separau drumul de fânețe. Pe locurile unde pământul nu era strivit de roțile carelor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vastă împrejmuire unde se ține un târg săptămânal, dotat din belșug cu grâne, nutreț, boi slabi și cai costelivi. În fiecare vineri vin aici căruțe grele cu patru roți egale, neferecate, a căror osie e menținută de un arc alăturat loitrelor. Cum străbat oare aceste vehicule, construite de țărani, spații mari, peste câmpuri, gropi, puhoaie și drumuri desfundate, fără a-și vărsa povara, fără a-și strica nici măcar un piron? E o problemă insolubilă pentru noi; puse la o astfel de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]