185 matches
-
Colonnata" și civilizația prezentă pe teritoriul care a generat-o. O civilizație care nu a suferit probabil întreruperi semnificative din cele mai vechi timpuri. În general, sursele arată că prelucrarea cărnii de porc a cunoscut un impuls puternic în epoca longobardă. De asemenea, este interesant de notat că se obișnuia să se dea meșterilor zidari zece livre de slănină (aproape 5 kg) înainte de începerea lucrărilor care le erau încredințate. Asemenea mărturii se regăsesc pe parcursul întregii perioade medievale care a fost marcată
32004R1856-ro () [Corola-website/Law/293176_a_294505]
-
prelucrării cărnii de porc (introdusă în plan local de longobarzi) au permis satului Colonnata să supraviețuiască în timpul Evului Mediu, atunci când activitatea de extracție a marmurei a cunoscut o stagnare. Cu toate că este greu de stabilit cu exactitate originea celtică, romană sau longobardă, chiar comunală, a tradiției locale de conservare a slăninii în vase de marmură, este sigur că tradiția în cauză este veche și consolidată. Acest lucru este dovedit în special de descoperirea chiar în sat a unor vase de marmură care
32004R1856-ro () [Corola-website/Law/293176_a_294505]
-
a fost un personaj violent și înspăimântător atât față de romani cât și față de bizantini, cu care a luptat pentru a menține controlul asupra Italiei. Cleph a extins stăpânirea longobarzilor asupra întregului nord al Italiei, desăvârșind cucerirea Toscanei și împingând autoritatea longobardă până la porțile Ravennei. A murit asasinat după o domnie de 18 luni de către un membru al gărzii sale regale. Moartea sa a fost urmată de o perioadă de 10 ani de "interregnum", cunoscută ca ""Domnia ducilor"", dat fiind că autoritatea
Cleph al longobarzilor () [Corola-website/Science/324969_a_326298]
-
Adelaida, căsătorită cu ducele Lambert I de Nantes de Spoleto; Atala; Gundrada; Bertha și Tetrada. De asemenea, Pepin avea și un fiu nelegitim, Bernard. Pepin urma să moștenească o treime din Imperiul tatălui său, însă a murit înaintea acestuia. Coroana longobardă a fost preluată de fiul său ilegitim, Bernard, în vreme ce Imperiul Carolingian a revenit fratelui său mai tânăr, Ludovic cel Pios.
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
Gisulf al II-lea a fost ultimul principe de Salerno de origine longobardă, domnind între 1052 și 1077. Gisulf era fiul mai vârstnic și succesorul principelui Guaimar al IV-lea de Salerno cu Gemma, fiică a contelui Laidulf din Capua. El este descris de către cronicarul Amato de Montecassino, în a sa "Ystoire de
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
Urmașii lui Robert Guiscard, Boemund și Roger Borsa, s-au luptat între ei pentru obținerea succesiunii, timp în care Roger I a început să pună în umbră ramura din Apulia a familiei Hauteville. Roger a izbutit să unească elemente grecești, longobarde, normande și sarazine din Sicilia sub o stăpânire unică și a refuzat să permită disputelor și diferențierilor religioase să dăuneze cuceririlor sale. El a lăsat prin testament un stat puternic fiilor săi, Simon și Roger al II-lea. Acesta din
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
originii orașului, insă legendă acreditează ziua de 25 martie a anului 421 drept moment al întemeierii sale. Se pare ca Veneția s-a nascut ca urmare a fluxului de refugiați care au abandonat câmpia padană sub amenințarea mai multor invazii longobarde și hune din nordul Italiei în decursul secolului al V-lea și de la începutul secolului al VI-lea. La început, locuitorii și-au ridicat așezămintele pe mlaștinile instabile ale lagunei și au trăit din comerțul cu sare și din pescuit
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
I, care, ca și tatăl său, a devenit duce de Spoleto sub numele de Vito di Spoleto, fiind numit de către împăratul Lothar I în 842. El a fost activ în Lotharingia și în Italia și s-a căsătorit cu o longobardă, Itta (sau Itana), fiică a principelui Sico I de Benevento. Descendenți ai săi au continuat să domnească în Spoleto până în 897. Cei mai renumiți membri ai familiei Guideschilor au fost Guy al III-lea și fiul său Lambert al II
Familia Guideschi () [Corola-website/Science/324880_a_326209]
-
Dinastia Harodingiană (în limba italiană: Arodingi sau "Arodi") a fost o proeminentă familie nobiliară longobardă care a oferit doi regi Italiei longobarde la jumătatea secolului al VII-lea (636-653). i au apărut ca deținând o mică posesiune în apropiere de Brescia. Apoi, Rothari, fiu lui Nanding, a devenit duce longobard de Brescia și a ridicat
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
Dinastia Harodingiană (în limba italiană: Arodingi sau "Arodi") a fost o proeminentă familie nobiliară longobardă care a oferit doi regi Italiei longobarde la jumătatea secolului al VII-lea (636-653). i au apărut ca deținând o mică posesiune în apropiere de Brescia. Apoi, Rothari, fiu lui Nanding, a devenit duce longobard de Brescia și a ridicat starea socială a familiei. În 636, el
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
a sfințit subdiacon. Era diacon când a fost chemat să succeadă lui Ștefan al III-lea, în circumstanțe deosebit de dificile. Prima sa grijă a fost să-l „debarce” pe Paul Afiarta și să desrădăcineze influența lui ca agent al politicii longobarde, față de care prea s-a plecat predecesorul său. Cu acest scop l-a trimis la regele Dezideriu, care (văzând dejucat planul său) îi propunea o reînoire a acordului incheiat cu Ștefan al III-lea, promițând să restitue Sfântului Scaun teritoriile
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
fost complice în asasinarea economului Sergiu (pe timpul papei Ștefan al III-lea). Paul Afiarta a fost prins de arhiepiscopul de Ravenna și, se pare din dispozitia lui , ucis, împotriva voinței papei, care voia doare să-l exileze. În fața noii amenințări longobarde iminente, Adrian I n-a șovăit să meargă până la capăt pe calea deja deschisă de unii predecesori ai săi: adică să apeleze la ajutorul fancilor. Astfel l-a chemat în ajutor pe Carol cel Mare. Acesta a trecut în grabă
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
va capitula în cele din urmă în fața lui Liutprand în 737. Primele raiduri ale maurilor asupra Corsicăi au avut loc în intervalul 713-719, pornind din Insulele Baleare în vest. Acționând ca protector al Bisericii Catolice, Liutprand a supus Corsica puterii longobarde în jurul anului 725, deși această continua să se afle nominal sub autoritatea bizantină. Corsica a rămas "de facto" sub Regatul longobard chiar și după cucerirea francă, timp în care proprietarii și clericii longobarzi își impuseseră prezența în insulă. Înlăturând forțele
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
de Ravenna, cu misiunea de a recupera întreaga Italie. Când Eutychius a sosit la Napoli, el a încheiat o înțelegere potrivit căreia Liutprand ar fi urmat să îl atace pe papă dacă grecii l-ar fi sprijinit să supună ducatele longobarde din sudul Italiei, Spoleto și Benevento, care dădeau tot mai vizibile semne de independență față de puterea centrală de la Pavia. Cei doi duci în cauză, Thrasimund al II-lea și Godescalc, s-au supus — deși controlul central asupra lor nu a
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
de Salerno (ca Romuald al II-lea) începând din 1153 până la moarte. El a fost reținut în principal pentru a sa "Chronicon sive Annales", o importantă sursă istorică a vremurilor sale. Romuald s-a născut în Salerno, în cadrul vechii nobilimi longobarde din sudul Italiei. El a studiat în tinerețte în "Schola Medica Salernitana", unde a cercetat nu numai medicina (unde a predat opera lui Gilles de Corbeil), dar și istoria, dreptul și teologia. Romuald a accedat la poziția arhiepiscopală salernitană după
Romuald de Salerno () [Corola-website/Science/328137_a_329466]
-
și Sicilia, iar pe Richard în poziția de conte de Aversa și principe de Capua. Richard a jurat supunere față de papalitate, obligându-se să respecte teritoriul papal. Episodul marchează transformarea politică a sudului Italiei și înlăturarea resturilor principatelor bizantine și longobarde, ca și a pretențiilor împăratului german din peisaj. În 1061, tot la solicitarea lui Hildebrand, Richard l-a instalat prin forța armelor pe candidatul papal Alexandru al II-lea împotriva pretențiilor altui antipapă, de această dată Honorius al II-lea
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
atunci apanajul exclusiv al regilor din Pavia. Dat fiind că noul stăpân din Langobardia Major se autoproclamase rege al longobarzilor, Arechis respingea astfel drepturile cuceritorului asupra titlului regal longobard. În anul 776, Arechis ar fi fost implicat într-o conspirație longobardă menită să înlăture dominația francă. Carol a reușit să reprime răscoala, desfășurată în principal în Friuli, așadar departe de teritoriul stăpânit de Arechis. De altfel, se pare că principele de Benevento nu ar fi acordat prea mult sprijin efectiv răsculaților
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
în vreme ce al doilea, Theodebald, din 711. La moartea lui Theodo (probabil în 716), divizarea ducatului a devenit efectivă. Nu se poate ști dacă această divizare a fost teritorială (ca în cazul Franciei merovingienilor) sau nu (ca în cel al Principatelor longobarde de Benevento și Capua). Dacă a fost așa, pare potrivit să se considere că Tassilo al II-lea ar fi domnit în dieceza de Passau. Între frați a izbucnit războiul, însă nu se cunosc prea multe detalii. Despre Tassilo ca
Tassilo al II-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325357_a_326686]
-
Fiul său, Ioan al V-lea, a recunoscut supremația principelui Guaimar al IV-lea de Salerno, ajungând să presteze omagiu acestuia. Neapole a constituit ultimul stat din sudul Italiei pe care normanzii l-au subjugat. Ducatul a supraviețuit căderii principatelor longobarde (Principatul de Capua, Principatul de Salerno, Ducatul de Benevento), precum și ducatelor de sorginte greacă (Ducatul de Amalfi, Ducatul de Gaeta, Ducatul de Sorrento). În 1137, ducele Sergiu al VII-lea a fost silit să se predea lui Roger al II
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
elaborată de Paul Diaconul, anume "Historia Romana", o continuare a "Breviarium" al lui Eutropius. Aceasta a fost compilată între 766 și 771, la Benevento. Din istorie rezultă că Paul a sfătuit-o pe Adelperga să îl citească pe Eutropius. Ducesa longobardă s-a conformat, însă s-a plâns de faptul că acest autor păgân nu amintește nimic referitor la chestiunile ecleziastice și își încheie narațiunea cu urcarea pe tronul Romei a împăratului Valens, în 364; ca urmare, Paul inserează în textul
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
În decursul pontificatului lui Papa Ioan al III-lea, s-au întâmplat schimbări majore pe plan politic, împăratul Iustinian I moare pe 11 noiembrie 565, iar succesorul său, Iustin al II-lea va perde două treimi din Italia în fața invaziei longobarde din 568. În anul morții împăratului, Papa Ioan a încurajat creștinii din Italia care erau decimați de ciumă. După trei ani, în 568, longobarzii ariani veniți din Panonia în 568 au atacat și au jefuit Italia, iar Roma a fost
Papa Ioan al III-lea () [Corola-website/Science/305407_a_306736]
-
longobarzilor stabiliți în Italia, fiind totodată și primul întemeiat. El a reprezentat un veritabil stat-tampon între Regatul longobard, pe de o parte, și slavi și avari pe de alta. El a constituit componenta central] a ceea ce s-a numit Austria longobardă din cadrul Langobardia Major. Alături de ducii longobarzi de Spoleto, Benevento și Trento, conducătorii ducatului de Friuli au căutat în repetate rânduri să își manifeste independența față de puterea centrală a regilor de la Pavia. Friuli a fost prima provincie din Italia cucerită de către
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
sa vestică era pentru moment nedefinită, până când cuceririle ulterioare au condus la întemeierea Ducatului de Ceneda, aflat dincolo de valea râului Tagliamento, între cursurile de apă ale Livenzei și Piavelui. Inițial, principalul oraș al provinciei friulane era Aquileia romană, însă capitala longobardă a Friuli a fost la "Forum Julii" (astăzi, Cividale del Friuli). În 615, a fost cucerită Concordia, iar în 642 Opitergium (astăzi, Oderzo), autoritatea ducilor extinzându-se către sud în detrimentul Exarhatului de Ravenna. În 663, Cividale a fost pentru scurt
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
d.Hr. de către Magnus Maximus, pentru vină de a fi pactizat cu rivalul său Valentinian al II-lea, a fost reconstruit de Teodosie I. Ulterior orașul a fost jefuit de Radagais (în 405) și de Attila (în 452). În timpul dominației Longobarde Novară, probabil mult decăzuta, nu a fost sediul unui ducat. În timpul lui Carol al III-lea (“cel Gras”) ținutul devine un comitat. Orașul s-a dezvoltat devenind ulterior comună liberă. În 1110 este cucerita și distrusă de către Henric al V
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
interne, ca și de invazii ale triburilor slave ale slovenilor în regiunea Veneto. În 711, Ansprand, pe care Aripert îl exilase, a revenit în fruntea unei mari armate puse la dispoziție de ducele Theudebert de Bavaria. Mulți longobarzi din Austria longobardă (din Veneto și din răsărit) s-au raliat lui Ansprand și bătălia a fost angajată asupra Paviei. Aripert a părăsit capitala, ducând cu el tezaurul regal și încercând să treacă în Galia în timpul nopții. S-a înecat însă în râul
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]