721 matches
-
Audochari a venit de la Ravenna cu alani și a ajuns la Rugilanda (Austria Inferioară, la nord de Dunăre) pentru a lupta împotriva rugilor. Audo a reușit să le ucidă regele Theuvanue și s-a întors în Italia cu mulți prizonieri. Longobarzii au trăit în Rugilanda timp de câțiva ani. Gudehoc a fost succedat de fiul său, Claffo, și el de fiul său, Țațo. Longobarzii au zăbovit la Feld timp de trei ani, timp în care Țațo l-a ucis pe Rodolfo
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
Audo a reușit să le ucidă regele Theuvanue și s-a întors în Italia cu mulți prizonieri. Longobarzii au trăit în Rugilanda timp de câțiva ani. Gudehoc a fost succedat de fiul său, Claffo, și el de fiul său, Țațo. Longobarzii au zăbovit la Feld timp de trei ani, timp în care Țațo l-a ucis pe Rodolfo, regele herulilor. Wacho, fiul lui Unichus, l-a ucis pe Țațo, iar Ildichus, fiul lui Țațo, a încercat să-și răzbune tatăl, dar
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
care i-a condus pe longobarzi în Panonia. Alboin, fiul lui Auduin, a fost următorul la tron, a luptat și l-a ucis pe Cunimund, rege al gepizilor. Alboin a luat-o de soție pe Rosemunda, fiica lui Cunimund. După ce longobarzii au stat în Panonia timp de 42 de ani, Albuin i-a condus în Italia, în luna aprilie, iar doi ani mai tarziu, Alboin a devenit lord al Italiei. El a domnit timp de trei ani, înainte de a fi ucis
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
i-a condus în Italia, în luna aprilie, iar doi ani mai tarziu, Alboin a devenit lord al Italiei. El a domnit timp de trei ani, înainte de a fi ucis de Hilmichis și soția sa, Rosemunda, în palatul din Verona. Longobarzii, cu toate acestea, nu i-au permis lui Hilmichis să uzurpe tronul. După Alboin, Cleph a fost rege timp de doi ani. Apoi a urmat un interval de doisprezece ani, în care longobarzii au fost conduși de diverși duci. După
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
soția sa, Rosemunda, în palatul din Verona. Longobarzii, cu toate acestea, nu i-au permis lui Hilmichis să uzurpe tronul. După Alboin, Cleph a fost rege timp de doi ani. Apoi a urmat un interval de doisprezece ani, în care longobarzii au fost conduși de diverși duci. După aceasta, Autarinus a fost rege timp de șapte ani. El s-a căsătorit cu Theudelenda, fiica lui Garipald, si cu Walderada a Bavariei. Autarinus l-a numit pe fratele Walderei, Gundoald, duce de
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
șapte ani. El s-a căsătorit cu Theudelenda, fiica lui Garipald, si cu Walderada a Bavariei. Autarinus l-a numit pe fratele Walderei, Gundoald, duce de Ăști. Agilulf, ducele de Torino, s-a căsătorit cu regina Theudelenda, devenind rege al longobarzilor. Și-a ucis inamicii (Zangrolf din Verona, Gaidulf din Bergamo). Cu Theudelenda, el a avut o fiică numită Gunperga și a domnit timp de șase ani.
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
Landulf I (n. cca. 795 - d. 843), supranumit cel Bătrân, a fost primul gastald longobard de Capua din ilustra să familie, care va guverna Capua până la anul 1058. Potrivit "Cronaca della dinastia di Capua", el a guvernat Capua Veche vreme de 25 de ani și 4 luni, iar Capua Nouă pentru încă un an și
Landulf I de Capua () [Corola-website/Science/324730_a_326059]
-
de Capua, ca Landulf al V-lea), din timpul căruia Pandulf fusese asociat co-principe în Capua (din 977). La moartea tatălui, Pandulf a fost însă marginalizat de către unchiul său, Pandulf Cap de Fier, care, după ce a unit formațiunile statale ale longobarzilor din sudul și centrul Italiei, a oferit Capua și Benevento fiului său mai mare Landulf al IV-lea de Benevento (sau Landulf al VI-lea de Capua) la moartea sa, în 981. În acel an însă, Landulf al IV-lea
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
-lea (636-653). i au apărut ca deținând o mică posesiune în apropiere de Brescia. Apoi, Rothari, fiu lui Nanding, a devenit duce longobard de Brescia și a ridicat starea socială a familiei. În 636, el a fost ales rege al longobarzilor. Prin căsătoria cu Gundeberga, văduva regelui Arioald și fiica lui Authari și a Theodelindei, el a dobândit și legitimitatea necesară, stabilind legătura cu vechile și ilustrele familii domnitoare ale Lethingilor și Agilolfingilor. Alegerea lui Rothari a survenit după ce, în urma morții
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
alege singură un nou soț și, implicit, rege. Deși era catolică, ea l-a ales pe arianul, dar tolerantul Rothari. Fiul și succesorul lui Rothari, Rodoald, ultimul Harodingian și totodată ultimul arian care a purtat Coroana de fier a regilor longobarzi. După Rodoald, Dinastia bavareză a revenit la conducerea regatului.
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
Ștefan al III-lea, conform căreia domeniile pontificale trebuiau să se întindă la ducatele de Spoleto și de Benevento, la Tuscia (dincolo de ducatul Romei), la Ducatul de Pentapolis, la Exarhatul de Ravenna, așa cum era mai înainte de „uzurparea” lui Liutprand al longobarzilor. Trebuie precizat că multor istorici convențiile de la Quierzy și de la Roma li se par neverosimile, alții tind să le considere autentice, fără umbră de îndoială, deși toți admit că, chiar dacă au existat vreodată, au rămas pe plan pur ideal și
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
du tombeau d’ Adrien I", în "Mélanges d’archéologie et d’histoire" de "L’Ecole française de Rome", 8(1888) pp. 478-501). Caracterul papei Adrian I oferă o îmbinare plăcută de fermitate și de spirit de adaptare. Inflexibil față de regele longobard, s-a dovedit împăciuitor fără servilism față de Carol cel Mare, angajând continuu toate resursele sale - deloc neglijabile - de abilă diplomație pentru cel mai mare bine al credinței și pentru excelența Pimatului (Sf. Scaun). Poate fi simțită tentația de a-i
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
rudă a ducelui, drept răzbunare pentru relația acestuia cu una dintre fiicele lui Osmond. Ducele Richard i-a cruțat viața life, însă l-a exilat. Osmond a plecat în Italia, pentru a se ralia trupele bizantine aflate în luptă cu longobarzii, sarazinii, susținătorii papalității și cei ai Imperiului german. Înainte de a părăsi Normandia, Osmond a adunat o trupă de circa 250 de războinici: aventurieri, proscriși, fii mai tineri de nobili (lipsiți de vreun viitor în Franța), alături de patri dintre frații săi
Osmond Drengot () [Corola-website/Science/328109_a_329438]
-
Liutprand (d. 744) a fost rege al longobarzilor Italia între anii 712 și 744. Domnia sa este în principal remarcată prin Donația din Sutri din 728 și lungimea sa, fapt care l-a condus într-o serie de conflicte pe tot cuprinsul Italiei, cele mai multe încheiate cu succes. De asemenea
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
extinde stăpânirea în regiunea Emilia-Romagna. Prima parte a vieții lui Liutprand a început în condiții vitrege. Tatăl său, Ansprand a fost trimis în exil printre bavarezi, fratele său mai mare a fost orbit de către regele Aripert al II-lea al longobarzilor, iar mama sa Theodarada și sora sa Aurona au fost mutilate prin tăierea nasului și urechilor. Liutprand a fost cruțat doar datorită vârstei sale care încă îl făcea să nu pară periculos. El a fost apoi eliberat din custodia lui
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
pară periculos. El a fost apoi eliberat din custodia lui Aripert și i s-a permis să se alăture tatălui său, în Bavaria. Chiar în ziua în care tatăl său, Ansprand, duce de Asti și pentru scurtă vreme rege al longobarzilor, se stingea din viață, magnații din Regatul longobard i-au solicitat acestuia, pe patul de moarte, să consimtă la numirea lui Liutprand ca asociat la domnie. Era momentul în care domnia lui Liutprand începea, domnie care a durat 31 de
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
custodia lui Aripert și i s-a permis să se alăture tatălui său, în Bavaria. Chiar în ziua în care tatăl său, Ansprand, duce de Asti și pentru scurtă vreme rege al longobarzilor, se stingea din viață, magnații din Regatul longobard i-au solicitat acestuia, pe patul de moarte, să consimtă la numirea lui Liutprand ca asociat la domnie. Era momentul în care domnia lui Liutprand începea, domnie care a durat 31 de ani. La începutul domniei sale, aliatul principal al lui
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
acțiunile acestora de la nord de Alpi, preocupări care nu îl afectau pe Liutprand, și totodată menținerea controlului strategic asupra trecătorilor din Alpii Răsăriteni. În primăvara anului 712, fiul lui Theodo, Theudebert, împreună cu Ansprand și Liutprand, au atacat punctele întărite ale longobarzilor și, după moartea prin înec a rivalului acestora, Aripert al II-lea, facțiunea lui Ansprand a revenit la putere în Pavia. Theodo a murit în 717 sau 718; sub succesorii săi, legăturile longobarzilor cu Agilolfingii au slăbit în intensitate. Înainte de
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
și Liutprand, au atacat punctele întărite ale longobarzilor și, după moartea prin înec a rivalului acestora, Aripert al II-lea, facțiunea lui Ansprand a revenit la putere în Pavia. Theodo a murit în 717 sau 718; sub succesorii săi, legăturile longobarzilor cu Agilolfingii au slăbit în intensitate. Înainte de a se implica în disputele cu bizantinii din 726, principalele energii belicoase ale lui Liutprand au fost canalizate către cucerirea castelelor deținute de bavarezi pe malul râului Adige. La începutul domniei sale, Liutprand s-
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
intervalul 713-719, pornind din Insulele Baleare în vest. Acționând ca protector al Bisericii Catolice, Liutprand a supus Corsica puterii longobarde în jurul anului 725, deși această continua să se afle nominal sub autoritatea bizantină. Corsica a rămas "de facto" sub Regatul longobard chiar și după cucerirea francă, timp în care proprietarii și clericii longobarzi își impuseseră prezența în insulă. Înlăturând forțele bizantine din regiune, deși revenea urmașilor săi să dea lovitura finală asupra Ravennei, Liutprand a avansat în direcția Romei de-a
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
Bisericii Catolice, Liutprand a supus Corsica puterii longobarde în jurul anului 725, deși această continua să se afle nominal sub autoritatea bizantină. Corsica a rămas "de facto" sub Regatul longobard chiar și după cucerirea francă, timp în care proprietarii și clericii longobarzi își impuseseră prezența în insulă. Înlăturând forțele bizantine din regiune, deși revenea urmașilor săi să dea lovitura finală asupra Ravennei, Liutprand a avansat în direcția Romei de-a lungul Via Cassia; el a fost întâmpinat în vechiul oraș Sutri de către
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
nepoților lui Liutprand în Benevento și Spoleto, foștii duci s-au refugiat la Roma pentru a obține protecția papei Grigore al III-lea. Imediat, Liutprand a început cucerirea "Ducatus Romanus", provincia din jurul Romei. După ce a cucerit Orte și Bomarzo, regele longobard a ajuns la Roma, pe care a început să o asedieze. Papa a trimis o ambasadă la Carol Martel pentru a-i solicita ajutorul, promițându-i favoruri: scrisoarea papală este conservată și în ziua de astăzi . Cu acea ocazie, Grigore
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
este conservată și în ziua de astăzi . Cu acea ocazie, Grigore i-a conferit conducătorului francilor titlul de patrician. Retorica antilongobardă a lui Grigore al III-lea pare superfluă, dată fiind ortodoxia incontestabilă a lui Liutprand și faptul că regele longobard nu cerea decât predarea și aducerea în fața justiției a ducilor răsculați din Benevento și Spoleto. Carol Martel a ignorat solicitările execesive ale papei de a merge împotriva aliatului său Liutprand și în schimb a trimis propria sa ambasadă pentru a
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
al lui Herman în 1048. Curând după aceea, Herman a dispărut din consemnări, iar Richard s-a autointitulat conte de Aversa. În 1053, Richard a fost prezent la bătălia de la Civitate, unde s-a aflat la comanda aripii drepte împotriva longobarzilor din armata papală. El s-a angajat primul în luptă și a distrus contingentul longobard, urmărindu-i pe adversari pe o lungă distanță, înainte de a se întoarce pentru a sprijini pe Umfredo și pe Robert Guiscard din dinastia Hauteville, întorcând
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
s-a autointitulat conte de Aversa. În 1053, Richard a fost prezent la bătălia de la Civitate, unde s-a aflat la comanda aripii drepte împotriva longobarzilor din armata papală. El s-a angajat primul în luptă și a distrus contingentul longobard, urmărindu-i pe adversari pe o lungă distanță, înainte de a se întoarce pentru a sprijini pe Umfredo și pe Robert Guiscard din dinastia Hauteville, întorcând soarta bătăliei în favoarea normanzilor. Richard s-a aflat în mod constant în căutarea lărgirii posesiunilor
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]