721 matches
-
săi longobarzi, a deschis porțile lui Carol cel Mare și s-a predat în luna iunie. După victoria astfel obținută, Carol cel Mare s-a autoproclamat "rex Langobardorum" și din acel moment el va fi numit rege al francilor și longobarzilor. Pentru perioada Evului mediu timpuriu, faptul ca un conducător să preia titlul celui cucerit a fost un element unicat. De asemenea, Carol s-a aliat foarte strâns de Biserică, devenind protectorul efectiv al acesteia. Recunoașterea de către el a autorității temporale
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
asemenea, Carol s-a aliat foarte strâns de Biserică, devenind protectorul efectiv al acesteia. Recunoașterea de către el a autorității temporale papale în Italia centrală a însemnat întemeierea puterii medievale a papilor, Statul papal consolidându-se sub aspect temporal. Declinul statului longobard a fost unul rapid, iar modificările aduse de cucerirea francă în Italia au fost majore. De asemenea, ducatele din Langobardia Minor (la acea vreme, Benevento și Spoleto) au dobândit o mai mare arie de manifestare.
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
în operă calitățile, dar și îndemnurile de militar și de cuceritor. Debutul și l-a făcut cu un atac asupra saxonilor, atac ce se va transforma într-un șir de războaie. După numai un an de zile, a cucerit regatul longobard și l-a înglobat regatului franc. Sub aceeași autoritate au trecut, pe rând, Veneția, Istria, Dalmația și Corsica. Aici se cuvine să facem o precizare: francii, care au împrumutat ulterior numele lor tuturor celor care aveau să se numească francezi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
stăpânește acum. Ei, când cineva își dă osteneala a răsfoi istoria acestui pământ, acela e de mai nainte sigur cine va stărui pe el și cari sunt elementele efemere. La 300 goții, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii și avarii, la 700 francii și moravii, la 800 ungurii, la 900 pecenegii, la 1 000 cumanii, apoi tătarii și slavii! Ei, ce s-au ales de toți? Ceea ce se va alege de d. C. A. Rosetti, de Giani și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi primiți în Imperiu, respectiv în Sciția Mică, unde cereau pământ.28 Avarii au atacat din nou sub Justin II (565-578), ei au obținut ulterior statutul de foederati ai Imperiului. În același timp, în vremea sa, au organizat un atac longobarzii și vizigoții, în alternanță cu avarii și slavii. În 566, pornind din zona Dunării și Dobrogea, avarii au invadat teritoriul din sudul fluviului, iar pustiirile lor s-au dovedit devastatoare. Sub Tiberiu II (578-582), s-a încheiat o pace între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atitudinea și, în 471, au ocupat Sirmium, importantă poziție strategică pe Dunăre. Regele gepizilor și-a stabilit aici reședința, au fost bătute monede. Însă situația din această regiune nu era stabilă-în vestul Pannoniei exercitau presiuni alte neamuri germanice, între ei longobarzii ce se așează, pe la 500, în Câmpia pannonică și devin vecini ai gepizilor. La începutul secolului al VI-lea, cele două grupuri etnice germanice, gepizii și longobarzii, cooperează împotriva Imperiului. Dar, ulterior, rivalitatea gepizi-longobarzi s-a accentuat: pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiune nu era stabilă-în vestul Pannoniei exercitau presiuni alte neamuri germanice, între ei longobarzii ce se așează, pe la 500, în Câmpia pannonică și devin vecini ai gepizilor. La începutul secolului al VI-lea, cele două grupuri etnice germanice, gepizii și longobarzii, cooperează împotriva Imperiului. Dar, ulterior, rivalitatea gepizi-longobarzi s-a accentuat: pentru a-și asigura superioritatea militară, longobarzii s-au aliat cu avarii, popor nomad asiatic. Ca urmare a războiului izbucnit, gepizii sunt înfrânți, în 567, de coaliția celor două etnii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe la 500, în Câmpia pannonică și devin vecini ai gepizilor. La începutul secolului al VI-lea, cele două grupuri etnice germanice, gepizii și longobarzii, cooperează împotriva Imperiului. Dar, ulterior, rivalitatea gepizi-longobarzi s-a accentuat: pentru a-și asigura superioritatea militară, longobarzii s-au aliat cu avarii, popor nomad asiatic. Ca urmare a războiului izbucnit, gepizii sunt înfrânți, în 567, de coaliția celor două etnii, ce au ocupat întreg teritoriul stăpânit anterior gepizi, iar longobarzii au migrat în nordul Italiei. Avarii și-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
accentuat: pentru a-și asigura superioritatea militară, longobarzii s-au aliat cu avarii, popor nomad asiatic. Ca urmare a războiului izbucnit, gepizii sunt înfrânți, în 567, de coaliția celor două etnii, ce au ocupat întreg teritoriul stăpânit anterior gepizi, iar longobarzii au migrat în nordul Italiei. Avarii și-au instalat centrul puterii lor în Pannonia și, pentru două secole, devin stăpânii regiunii Dunării mijlocii și ai Europei centrale (vezi mai jos). Însă distrugerea puterii gepizilor nu înseamnă și dispariția lor ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și longobarzi împotriva gepizilor, stăpânii Europei centrale. Conform înțelegerii, avarii urmau să primească teritoriul stăpânit de gepizi, jumătate din prada de război și o parte din turmele de vite. În lupta angajată, în 567, aliații îi înfrâng pe gepizi, dar longobarzii victorioși se temeau de vecinătatea cu avarii și, sub conducerea regelui Alboin, s-au îndreptat spre Italia de nord, unde au întemeiat un stat propriu, în primăvara lui 568. În acest fel, în urma înfrângerii gepizilor și a plecării longobarzilor, avarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar longobarzii victorioși se temeau de vecinătatea cu avarii și, sub conducerea regelui Alboin, s-au îndreptat spre Italia de nord, unde au întemeiat un stat propriu, în primăvara lui 568. În acest fel, în urma înfrângerii gepizilor și a plecării longobarzilor, avarii au rămas singuri stăpâni ai teritoriilor din Europa centrală, cu nucleul în Câmpia panonică, timp de mai bine de două secole.28 În legătură cu instalarea lor în acest teritoriu s-a făcut presupunerea, puțin plauzibilă, că avarii au ajuns în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiul caucazian și nord-pontic, fiind marcată de modele persane și chineze, de influențe bizantine și germane. Istoria avarilor în Europa (cronologia epocii avare) cuprinde trei perioade: timpurie (567-670), mijlocie (670-720) și târzie (720-796). După înfrângerea gepizilor, în 567-568, și exodul longobarzilor, avarii au reușit, spre sfârșitul secolului al VI-lea, să-și instaleze dominația la nordul Dunării de Jos, supunându-i pe slavii care se așezaseră aici. Această zonă îi interesa pe avari sub aspect strategic și datorită tributului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiscalități apăsătoare a continuat și în secolul al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea. Slavii și avarii cereau de la supușii lor temporari, fugari romani din Imperiu, numai dijma în natură (produse). Mihai Sirianul notează: "...avarii, slavii și longobarzii spuneau locuitorilor supuși de ei: ieșiți, semănați, cosiți, noi vom lua de la voi numai jumătate din produse". În concluzie, acestea erau condițiile de viață ale autohtonilor sub avari și slavi: autohtonii-producătorii bunurilor erau necesari pentru pentru hrănirea acestora, iar dajdea-darea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca acesta să fie ales dintre bulgari. Această rivalitate pentru supremația în cadrul confederației duce la o luptă necruțătoare între bulgari și avari, care se încheie cu victoria ultimilor. O parte din bulgari ajung în Italia, unde sunt primiți de regele longobarzilor, Grimoald. Dar alți bulgari rămân în Panonia, unde se supun chaganului, și ei vor fi prezenți în armata avarilor care a atacat Constantinopolul, în 626. Dar, în anul 634, Kubrat, ducele bulgarilor, nu mai recunoștea supremația chaganului avar și își
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nenorocul micilor formațiuni slavo-române" din spațiul carpato-dunărean a fost acela că, "în vremea încropirii primelor state medievale în Europa răsăriteană, ele n-au apucat (reușit)-precum s-a întâmplat în Galia cu francii, în Spania cu vizigoții, în Italia cu longobarzii, în sudul Dunării cu bulgarii și în Rusia cu varegii-să fie aglutinate de o minoritate barbară războinică într-un stat de tip feudal medieval". Afirmația aceasta, spune el, "aparent șocantă", nu este o "butadă", nici măcar un "paradox" ci o "simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
menționate și alte triburi, împărțite tot în trei ramuri: ramura apuseană (francii pe cursul Rinului inferior și mijlociu, alamanii pe cursul Rinului superior, frizii în regiunea Olandei, saxonii pe coasta germană a Mării Nordului, anglii, warnii și iuții în peninsula Iutlanda, longobarzii între Weser și cursul inferior al Elbei, hermundurii pe Weser și cursul mijlociu al Elbei, suabii între Elba și Oder, marcomanii și quazii în regiunea Boemiei, juthungii pe cursul superior al Dunării); ramura răsăriteană (herulii, rugii și schirii pe cursul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în Britania ele au alungat popoarele romanizate. În urma unui proces îndelungat, au dat numele lor fie unor popoare, țări și limbi (francez francii; englez anglii), fie unor provincii (goții și alanii în Gothalonia Catalonia; burgunzii Burgundia; vandalii în Vandaluzia Andaluzia; longobarzii Lombardia; Essex, Wessex, Sussex saxonii de est, vest și sud), fie unor localități având la bază onomastica germană și termeni latini. Este de la sine înțeles că perioada migrației germanice a avut efecte și în plan cultural. Între acestea se cuvine
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
regnum Francorum la Imperium. Dacă în Galia ordinea se va instaura după o perioadă de anarhie, în Alemania cucerită și evanghelizată se constata un progres social evident. Începând cu anul 774, Carol cel Mare se numește "rege al francilor și longobarzilor și patriciu al romanilor", ceea ce însemna că el a unit regalitatea francă cu cea longobardă și cu patriciatul, într-un act de dominație protectoare asupra Romei 39. Anexarea statului longobard, războaiele saxone, anexarea Bavariei și intervenția în Spania ne oferă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
774, Carol cel Mare se numește "rege al francilor și longobarzilor și patriciu al romanilor", ceea ce însemna că el a unit regalitatea francă cu cea longobardă și cu patriciatul, într-un act de dominație protectoare asupra Romei 39. Anexarea statului longobard, războaiele saxone, anexarea Bavariei și intervenția în Spania ne oferă imaginea politicii sale europene. Carol cel Mare stăpânea un teritoriu ce se întindea spre sud-vest dincolo de munții Pirinei, iar spre sud-est până la Raab și lacul Balaton. Renașterea carolingiană este mai
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
iar prin redacții latine, în Occident. Vechea legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea, cu elemente folclorice italiene, a lui Giulio Cesare Croce della Lira, Le sottilissime astuzie di Bertoldo (1592). Interesul cărții trece de la înțelepciunea lui Solomon, înlocuit cu regele longobarzilor, la eroul popular Bertoldo, înzestrat cu vervă, spirit satiric mușcător și independență față de convențiile și servilismul de la Curte. Impulsionat de succes, Croce continuă povestirea cu isprăvile lui Bertoldino, iar scriitorul Camillo Scaligeri della Fratta compune un text despre Cacaseno, nepotul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
ajunge renumită. Aici erau săli de studii, o bibliotecă enciclopedică, se făcea practică în spital. Textele medicale din operele lui Hippocrat și Galen erau traduse în arabă, latină, ebraică și constituiau baza cursurilor. Din această școală au ieșit printre alții longobardul Gariopontus, autor al mai multor cărți, dintre care cităm enciclopedia medicală în 5 părți intitulată Passionarius. Aici sunt studiați Hippocrat, Galen și alți medici greco-romani de seamă. Arhiepiscopul Alphanos întâi din Salerno scrie Premnon medicon și De quatuor humoribus corporis
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]