51 matches
-
mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-acum ce vei zice ca o părere din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n pustie prigoriile magnetice lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină în iedera albă și-n odoleanul de pripas te cumpănești biruit într-un atlas iar lângă el un dalb șoricel ceferist și ai aflat atâtea fapte nădăjduite ostenită de zbor acvila codexului ciugulește
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
spre țeluri energic indicate de stăpânii corupți ai României. Cu pesedeii plasați pe locul întâi în parlament, vom înghiți pe nemestecate dosare ale integrării, ukazuri și recomandări, vom zice ca ei și vom face ca noi până la sfârșitul vremurilor. Vom lopăta în aceleași ape tulburi în care oligarhia roșie va controla bogățiile și sursele de informare, iar prostimea va beneficia de anestezierea cu telenovele, știri cu accidente, violuri, incendii și îmbârligări sexuale ale vedetelor. Vom fi târâți în Europa, cu forța
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
Cu gîndul ăsta se trezi în minte, ce bizar!, De mult nu mai avusese în creier o așa de mare suferință. Dacă gîndesc înseamnă că sînt liber, își spuse, Atins brusc de fîlfîitul unei aripi interioare Cu care începu să lopăteze prin cerul de sub frunte Ca și cum și omul s-a născut pe lumea asta Ca să zboare. încercă să iasă în lume din sine prin orbita ochiului stîng (fîl ! fîl !) Dar nu reuși să strecoare afară decît o mînă - Ce bine e
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
folosește tot mai mult - chiar dacă nu e vorba de un adevărat sinonim - și a butona: verb necuprins în ultima ediție a DEX-ului (1996), format pe tiparul bine reprezentat în română al derivării de la numele uneltei sau al instrumentului (a lopăta, a trîmbița etc.). Pot varia mișcarea și obiectul ei - "butonează pe scala radioului" ("Luceafărul", 1997, 16) - dar cel mai des verbul apare construit cu complementul direct telecomanda; o atestă citatele următoare, din mai multe ziare diferite: "toată ziua "a butonat
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
toate sufletele locuitorilor ei. Tocmai de aceea odată cu ea mor toți, chiar și cei ce pleacă. Căci,"luați seama! Omul nu-i o singură făptură, într-însul sălășluiesc, adunați laolaltă-n aceeași piele, ca în aceeași barcă destui semeni ce lopătează de la un țărm la altul, și omul adevărat și-arată fața poate numai în momentele despărțirii și suferinței - aceea-i adevărata lui față, pe aceea s-o și păstrați în amintire." Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, versiune românească revăzută și
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
Monos) Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine (povestită în Scripturi) presupune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine (povestită în Scripturi) presupune un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ideea conform căreia aia de se află la tine sub nas e ciorbă de perișoare, și nu o suprafață uleioasă care conține Dumnezeu știe ce. Oricum, nu e momentul să cazi pe gânduri. Farfuria e fisurată și e cazul să lopătezi frenetic conținutul în cavitatea bucală, dacă nu vrei să-l sorbi direct din fața de masă ori să-l storci la loc în farfurie. Slavă Domnului, odată ce mâncarea a început să se rostogolească în stomac, toate par a intra pe un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
grădini cultivate, abordând subiecte ca "ecologia sufletului". Stampele abundă în prima secțiune a volumului. Iar a doua se încheie printr-o strofă extrem de sugestivă: "și încă: râsul bătrânilor așa se auzea/ de parcă cineva se spăla pe mâini/ de parcă păsări palmipede/ lopătau în apele moarte" (Stare secundă). Când poemele sunt de mai mare întindere, ele rulează fie un episod de vacanță (de creație) într-o lume diferită, occidentală, fie unul de existență curentă în spațiul securizat, domestic. Cât mai puțin, cât mai
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
empatice semnate de câțiva dintre cei mai în vogă tineri critici ai momentului. Și cum începutul și încheierea fac și desfac totul în materie de recenzii, să spicuim: "Orbitor este de-acum un fluture întreg, "cu aripi identice și neasemănătoare" lopătând, fragil și magnific, între abis și înalt"(Sanda Cordoș) sau "E lumea ORBITOR, din care alte civilizații recoltează substanța energetică P - poate telomeraza, enzima nemuririi, poate substanța V a lui Pynchon -, e cartea care ar trebui citită instantaneu de o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
pe alții, frustrați doar că împrejurările nu ne permit să rostim mai devreme faimoasele cuvinte "Și tu, fiul meu, Brutus?". În politică, trădarea a devenit însăși materia primă a existenței publice, așa încât a te avânta în acest domeniu înseamnă a lopăta printre banalități. Mult mai acută e problema intelectualilor care trădează. Viața spiritului și-a păstrat reputația de spațiu al purității, al onoarei și dreptății, astfel încât exemplele ce contrazic aceste valori continuă să ne șocheze. Cedările morale ale unor G. Călinescu
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
zis în cele din urmă: „Hotărât lucru: eu vreau și trebuie să fac neapărat parte din prima categorie, și numai din prima! Asta, căci îmi propun să merg drept înainte și total neabătut pe drumul vieții mele, și nu să lopătez jalnic, nedumerit și la întâmplare prin mlaștinile de pe marginea lui!” Și, ei bine, s-ar părea că n-am făcut întocmai alegerea cea mai bună, căci acel „mers drept înainte” m-a condus nu mai departe de bârlogul întunecat, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Gulie, am extins puțin chichineața, ideea lui Roja, cu ocazia Mineriadei. După ce cîrtițele au făcut-o una cu pămîntul de ciudă că n-au găsit nici un strop de rachiu înăuntru, am reclădit totul așa cum se vede acum, lucru manual, a lopătat Tîrnăcop la betonieră pînă i-a ieșit pe nas. Ăsta e secretul lui Roja, zice Dendé, și-a făcut adăpost dedesubt, refugiul său cînd vrea să scpe de mizeria de afară, nu e deloc o glumă, Curistule. Numai tu puteai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un secret. La o deraiere poți strânge câte două sute de creioane odată. Becuri încă perfecte, care nu scot zdrăngănitul ăla înăuntru. Chei neștanțate cu sutele. În camionetă locul era limitat și, oricum, pe-atunci soseau deja alte camionete cu oameni lopătând cereale pe banchetele din spate și oameni privindu-ne cu mormanele noastre de prea multe lucruri în vreme ce ne hotăram ce ne trebuie mai mult, cele zece mii de șireturi sau cele o mie de borcane de țelină. Cele cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aripi și le întorceau pe burtă, cât se poate de ușor, dar cât se poate de repede, pentru că nisipurile mișcătoare puteau înghiți, cât ai zice π, nu numai păsările de fier, ci și păsările cerului, care ciuguleau alături de cei ce lopătau grâul în hambarele avioanelor. Și se făcuse din ordinul Ministrului Naturii o linie specială de tren de la Brăila spre restul lumii și, pentru că nu era de ajuns, s-a mai construit o cale ferată spre Dunăre și încă una spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și, cât ai clipi, de picioarele lor, brăilenii, spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Gulie, am extins puțin chichineața, ideea lui Roja, cu ocazia Mineriadei. După ce cîrtițele au făcut-o una cu pămîntul de ciudă că n-au găsit nici un strop de rachiu înăuntru, am reclădit totul așa cum se vede acum, lucru manual, a lopătat Tîrnăcop la betonieră pînă i-a ieșit pe nas. Ăsta e secretul lui Roja, zice Dendé, și-a făcut adăpost dedesubt, refugiul său cînd vrea să scpe de mizeria de afară, nu e deloc o glumă, Curistule. Numai tu puteai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zis în cele din urmă: „Hotărât lucru: eu vreau și trebuie să fac neapărat parte din prima categorie, și numai din prima! Asta, căci îmi propun să merg drept înainte și total neabătut pe drumul vieții mele, și nu să lopătez jalnic, nedumerit și la întâmplare prin mlaștinile de pe marginea lui!” Și, ei bine, s-ar părea că n-am făcut întocmai alegerea cea mai bună, căci acel „mers drept înainte” m-a condus nu mai departe de bârlogul întunecat, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să mă ung; Din isihii străvechi, de Canaan, Golâmbi salubri se pogoară-n șvung. Deocamdată neaua-i pân' la stern (Pân' la mustăți, mai va cinci-șase țoli!). Și limpede-i ca sufletul matern, Cel zugrăvit în ochii săi domoli. Or, lopătând omătul magistral, Se-ntreabă, dăulat, vecinul meu: De unde-o fi având material, Chiar într-atâta, bunul Dumnezeu!?" Iarnă-i Fulgii mari (că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și pe-ndelete. Năvălesc
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
va pipăi peste tot, în toate ascunzișurile văzute și nevăzute ale cărnii ei albe, cum făcea cu fetele de la târgul de sclave; o să-i devoreze buzele, strigând: om la apă! o să-i țină coapsele în palmele sale aspre de atâta lopătat pe oceanele nesfârșite ale pământului ăsta blestemat; o să-i înțepe obrajii ăia de sfântă cu barba lui încâlcită de toate furtunile de gradul 9(nouă) pe scara beaufort; o să-i lingă sânii ăia țanțoși cu toate brizele apusului de toamnă
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
vederea unui chiștoc de țigară, răsărit dintre zăpezile care și ele plângeau în hohote. Zăpada plângea de primăvară, Dio de iarnă! Fiecare cu socoteala și cu plânsul lui. Îl revedea cu ochii înlăcrimați pe mezinul familiei urcat pe casă și lopătând de zor zăpada adunată într-un strat gros de aproape un metru. - Tigrule, facem mâine un grătar? - Tată, păi mâine va fi o zi mare! - Toate zilele sunt mari cu tine ! Și totuși trec atât de repede! Unde naiba se
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului pescăruș depunând o pană la statuia Poetului * mare bântuită de doruri: La steaua care-a răsărit * sirenă pe valuri căutând umbra Poetului * luna pe mare pescar lopătând mai am un singur dor * după o zi de coasă doi îndrăgostiți sara pe deal * oglinda apei în vârful boltei Hyperion veghează * noapte, furtună pânzele ridicate dintre sute de catarge... * sanatoriul din Crimeia; pe urmele Poetului răsar maci * Referință Bibliografică
POEME HAIKU DEDICATE EMINESCULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358919_a_360248]
-
orașul este plin de bălți în care se unduiesc lumini. Noaptea ascunde gunoaiele, canalizările înfundate, șobolanii înecați care plutesc cu burta umflată și se recompune într-un festival multicolor și feeric în care viața noastră cenușie devine glossy și trăibilă. Lopătăm ca fluturii în jurul becurilor, sperând să prindem un film fără bilet. Cum ne-o fi norocul. Norocul, acest frate bun al românului, în care ne-am pus mereu nădejdea, este îngerul nostru păzitor. Iar dacă ajungem vreodată în vreun spital
Trăiește, distrează-te, crapă! () [Corola-blog/BlogPost/339009_a_340338]
-
ce trebuia făcut și în dimineața următoare, la 0304 fix, colosalul Indefectibil se azvîrli în spațiu. Motoarele Mac-Pherson turnară uruind quintilioane de ergi în reactor, pînă cînd nava se află în siguranță, în afara cîmpului gravitațional. Jax trudi în sala mașinilor, lopătînd transvestitul radioactiv în gura hrăpăreață a cuptorului pînă cînd Oțel îi făcu semn de pe puntea de comandă că sosise timpul comutării. Și comutară pe înghițitorul de spațiu, propulsorul Kelly; marea navă țîșni spre stele cu de șapte ori viteza luminii
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
să uite limba românească / pe tandrii de penați și lari. / Săreau de din sicrie toți strămoșii / să apere ce noi nu apărăm / se-nvulturiseră cocoșii / pe fostul umărului meu de domn. / Se înmuiaseră Carpații / curgeau pe Dunăre la vale / și-i lopătau numai pirații / secundelor ovale / și toată România toată / curgea în Marea Neagră / hrană de pește, zână tăiată / picior tăiat ce nu aleargă. («Coadă de comete...» - AmNS, 297 sq.); Gata, îngerul este spre plecare / S-a smuls din paturile noastre / ne-a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]