10 matches
-
se preschimbă imediat în dispozitiv de persecuție. Viața în comun este supusă voaierismului celorlalți și fereastra dublează faptul de a fi continuu observat. Ea permite intruziunea privirii celuilalt care se introduce în intimitate. Voierismul este materializat de instrumentul optic numit lornietă fie în Dispărutul fie în: "Eram în picioare în balconul camerei mele"519. În acest joc a vedea/a fi văzut, observatorul este imediat observat 520. Loc al unei posibile evadări, ea nu poate fi decât un pasaj suicidar. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acomoda înseamnă a te adapta la o situație nouă. Această dificultatea de a o face se traduce prin imagini de acomodare optică; privirea și vederea se lovesc de complicații bizare: Karl distinge cu greu obiectele în ceață și jocul cu lornietele de teatru al Bruneldei este foarte semnificativ. Fără a mai pomeni de această stranie orbire care îl împiedică să vadă totalitatea, limitându-l la o viziune restrânsă, parțială și părtinitoare, care nu-i dă decât fragmente și imagini interstițiale. Labirintul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
toată cartea, doar din strălucirea pe care o dă, dindărăt, unor nori, lucește, zice-s-ar, tuturor. Nu la fel de ușor se deschid, oricui își ridică privirea, tainele pufarinelor călătoare. E, eseul (buna etichetă acoperitoare...) lui Petru Creția, un fel de lornietă, de privit o scenă, nu cînd e spectacol, lumină, ci tocmai cînd se schimbă decorul, sau cînd se face curat. Cînd se adună zdrențele, cînd se spală, cînd trec pe pasarele oboseala și singurătatea. O piesă cu puzderie de acte
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
prima oară, la aerul de slujnică uriașă care-l face să semene cu mătușa Bebe Starojinska care, la rîndul ei, semăna cu mareșalul Ney devenit bucătăreasă. În timp ce ne arată casa, am tot răgazul să studiez amănunțit omul. Mă folosesc de lornieta de buzunar, "the famous blake Hopper", pentru a privi mobila, tablourile, piese rare, toate bogățiile pe care ni le arată și, în același timp, căutătura-mi ascuțită, sigură și redutabilă se plimbă în trecere asupra persoanei lui, din care nu
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
sunt îndesate în niște botine de o incredibilă ineleganță și, printr-un rafinament inspirat de nu știu ce sucub vicios scăpat din Noaptea Valpurgiei, ciorapii ce-i acoperă gleznele subțiri sînt niște ciorapi feminini de mătase bej. Nu-mi vine să cred lornietei. Mă uit stăruitor de mai multe ori. Se poate? E cu putință? Această găselniță a geniului comic ce pare să dirijeze de departe și de sus toată tărășenia asta! Acest mare maestru de vînătoare, acest ins sever care ne primește
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
oarecum între noi, și cei frumoși, și cei urâți, și ne face plăcere să ne întâlnim unii cu alții. Ne privim în ochi și râdem, pentru că acolo îi vedem pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a ridicat și a privit-o lung, neputincios, ca și cum ar fi fost un animal de a cărui prezență pe pământ habar nu avusese până acum. Ușa s-a deschis brusc și mama Myrei a apărut În prag, căutându-se după lornietă. — Ei, a Început ea, potrivindu-și-o blajină pe nas, recepționerul mi-a spus că voi doi sunteți aici sus... Ce mai faci, Amory? Amory s-a uitat la Myra, așteptând scandalul, dar n-a urmat nici un scandal. Gura fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții“, și sânii ei gemeni coborau și urcau În ritmul respirației ei iuți și spasmodice, sânii ei gemeni, recitesc, coborau și se ridicau, iar lornieta ei era Îndreptată spre... Am descoperit ulterior acea lornietă la Madame Bovary, mai târziu a deținut-o Anna Karenina, și apoi a intrat În posesia Doamnei cu cățelul a lui Cehov, după care ea a pierdut-o pe cheiul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții“, și sânii ei gemeni coborau și urcau În ritmul respirației ei iuți și spasmodice, sânii ei gemeni, recitesc, coborau și se ridicau, iar lornieta ei era Îndreptată spre... Am descoperit ulterior acea lornietă la Madame Bovary, mai târziu a deținut-o Anna Karenina, și apoi a intrat În posesia Doamnei cu cățelul a lui Cehov, după care ea a pierdut-o pe cheiul de la Ialta. Când o deținea Louise, ea era Îndreptată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
iernii 1917-1918 și al unei bune părți din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li se atașau În prealabil greutăți la picioare, erau Împușcați de durii marinari bolșevici, importați din Sevastopol În acest scop. Tata, care nu era inofensiv, ajunsese Între timp la noi, după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]