40 matches
-
fructe cad în vânt -/de parcă-o mână de văzduh azvârle/semințe noului pământ.”//(Provincie, III) Sau această imagine a verii dogoritoare, personificată, care se scaldă, după ce a trecut prin codru, prin zmeuriș și pelinițe: „Pe după grâu,/ ascunsă după luncile de lozii,/ vara se scaldă, goală, în pârău.[...].//(Alte priveliști, I) Ori explozia de vitalism în toamnă, cu trăiri bahice în chef cu lăutari, cu vinul îmbătrânind în butoaie, dar și cu strania mistică a extincției prin percepția loviturilor de ciocan, posibil
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
Tragicei vieți a jocheului Stewer, prilej cu care s-a produs un dublu declic: am întrevăzut concomitent două posibilități: prima - ca textul respectiv să fie și altcumva decît apare și secunda - ca sub pseudonimul cu care este semnat, Petru de Lozia, să se ascundă Petru Comarnescu. Publicarea prozei cu pricina se înscria negreșit în "strategia" urmată de cotidianul proaspăt întemeiat pentru cucerirea publicului bucureștean, "strategie" care, pe lîngă asigurarea unor colaboratori cu prestigiu 4, presupunea și inserarea unor scrieri pseudoliterare sau
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
Julien Sorel al lui Stendhal, Nantas al lui Zola, Tofana a lui Mihail Sorbul etc.) și o competență deosebită în pictură (universală, dar mai ales cea românească). În sfîrșit, s-a adăugat bănuiala unei posibile "motivații" a pseudonimului Petru de Lozia, altfel spus, posibilitatea unei strînse legături între pseudonim și cel care se ascundea în spatele lui. Catalizator a fost aici o informație reținută (prin ce minune?) din jurnalul scriitorului, anume dintr-o menționare, în treacăt, la 31 decembrie 1934, a vărului
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
corpul "romanului sportiv" nu numai că rezolvă definitiv problema paternității Tragicei vieți..., dar, mai mult, dezvăluie și o "implicare" a autorului în el, de neconceput într-un roman popular sau "de consum". Cu care concordă și utilizarea pseudonimului Petru de Lozia! Acesta ascunde, ce-i drept, identitatea reală a autorului, dar, plecînd de la "numele strămoșilor", el posedă valențe "sentimentale" și "personale". Tînărul Petru Comarnescu nu l-ar fi pus cu nici un chip pe o scriere exclusiv confecționată la comanda direcțiunii ziarului
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
răsuflat de două ori, m-a aburcat pe celălalt umăr și, pas Întins! Înaintea noastră a alergat Undiță, care m-a luat așa cum spuneai tu, Nicule... M-au ajutat cu rândul, până am ajuns la primele răchiți și tufe de lozie... Întâi am stat cu urechea la pândă, să ne dăm seama dacă inamicul nu se află pe urmele noastre... Era cam după primul cântat al cocoșilor. Mai aveam ceva timp până la ziuă. Toader a tăiat două crengi de salcie groase
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ne dăm seama dacă inamicul nu se află pe urmele noastre... Era cam după primul cântat al cocoșilor. Mai aveam ceva timp până la ziuă. Toader a tăiat două crengi de salcie groase și Undiță a adus un braț de lozie. În câteva minute, targa era gata... După ce Toader mi-a verificat pansamentul de la picior, m au așezat pe targă și drumul a devenit mai cu spor... Priviți voi la acest om din fața voastră! Uitați-vă ce chip cioplit În piatră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în primăvara anului 1785, boierul tefan Roset (de fapt este familia Rossetti), le-a dat locă de așezare în lunca Dunavățului, care se situează între Mărăști și Fruntești. Atunci lunca și dealurile care o flancau erau împădurite, în principal cu lozii și sălcii. Potrivit practicii feudale românești, oricine se putea așeza în orice locă rămas necultivat și nelucrat, chiar dacă de facto și de iure, moșia era dată unui boier de către domnitorul țării „pentru dreaptă și credincioasă slujbă”. Atunci când proprietarul pământului avea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
localitate numită Laz (Lozinca?), dovadă clar a modului de obținere a terenului agricol pe seama pădurii. Văile pâraielor Dunav și Dunavicior (Pârâul Roșu sau Tresștia) erau acoperite de vegetație specifică luncilor, de la rogoz și stufăriș, arbori de esență moale, sălcii și lozii, plop, dar și arbori cu valoare economică mai ridicată. Cu o asemenea vegetație de luncă au avut de luptat bejenarii bucovineni care au format satul Lunca. Satele vechi răzășești, Filipeni și Fruntești, procedaseră la fel, dar cu câteva sute de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rătăci; cu toate aceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte până ce, într-una din zile, disdimineață, trecând printr-un codru întunecos, dă de-o poiană foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe și-i zice: — Da' ce cauți prin aceste locuri, copilă, și cine ești? — Cine să fiu, mătușă? Ia, o fată săracă, fără mamă
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
cu toate a-ceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumne zeu, ci merse tot înainte până ce, într una din zile, dis-dimineață, trecând printr un codru întunecos, dă de-o poiană foar-te frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe. Fata atunci scoate salba și paharele cele de argint și le dă tătâne-său; apoi deschizând lada împreună, nenu mărate herghelii de cai
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
verificate, la început publicând în foileton scrieri precum Memoriile lui Terente. Vagabondul apelor de Gh. Mironescu, notele de călătorie (pe un itinerar occidental) ale lui Jean Naum și, în sfârșit, romanul „sportiv” Tragica viață a jokeului Stewer, iscălit Petru de Lozia, probabil pseudonim al lui Petru Comarnescu. Un spațiu generos se alocă inițial și publicisticii unor scriitori: Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Otilia Cazimir, Artur Gorovei, D. Karnabatt, Sărmanul Klopstock ș.a. La rubrica „«Politica» teatrală, literară și artistică”, tot mai consistentă, Em
POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
căutat totdeauna frumusețea. — Prin ce se deosebeau prietenele tale de restul lumii? — Poate că aveau o intuiție mai mare, o sensibilitate mai intensă, o tandrețe ascunsă, de care aveam nevoie. Era extraordinară lipsa lor de orgoliu, de egoism, de ge lozie. Cu ele alături mă simțeam ocrotită, așa cum n-am fost apărată nici de părinții mei. S-ar fi băgat și în foc pentru mine. Chiar dacă de multe ori discutam în contra dictoriu sau ne contraziceam cu vehemență, eram libere să ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
căutat totdeauna frumusețea. — Prin ce se deosebeau prietenele tale de restul lumii? — Poate că aveau o intuiție mai mare, o sensibilitate mai intensă, o tandrețe ascunsă, de care aveam nevoie. Era extraordinară lipsa lor de orgoliu, de egoism, de ge lozie. Cu ele alături mă simțeam ocrotită, așa cum n-am fost apărată nici de părinții mei. S-ar fi băgat și în foc pentru mine. Chiar dacă de multe ori discutam în contra dictoriu sau ne contraziceam cu vehemență, eram libere să ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
un dor cumplit , De‐ ndrăgiri uitate ... Ascultau în asfințit , Măgurile toate ... Erau lacrimi și eres, Taine de la horă ... Eu de‐ atunci am înțeles Că mai am o soră! PORTRET E‐naltă și -n mersu-i Ușor se - nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o‐ mbie. Seninul din șoaptă‐i Stă mintea să‐ți fure Ca zvonul de șipot Sub bolți de pădure. și‐ n ochi i se‐aprinde Noian de‐nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri. LUI G. URSU
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
locul meu de pe malul iazului, mă aștepta altă minune. Pe când dădeam în lături lăstarii care îmi ascundeau culcușul, am văzut cum dispare în huceg o coadă roșcată și peste măsură de stufoasă... M-am oprit, să-i urmăresc unduirea printre lozii. Nu mică mi-a fost mirarea, însă, când am băgat de seamă că șireata s-a întors din drum, arătându-și capul frumos printre tufele înalte de iarbă... Doi ochi rotunzi mă fixau cu insistență. După un timp, și-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
noaptea trecută? Sigur nu era al bătrânului, fiindcă el nu mai ținea păsări de multă vreme la refugiul său din vale... Atmosfera se mai răcorise în ultima vreme. Acum adia și un firicel de vânt. La adăpostul unor tufe de lozii mai răsărite, m-am învelit bine cu pătura. După ce am simțit căldura soarelui, am prins a citi. Am citit cu spor, chiar mai mult decât mi-am pus în gând în acea zi. O pală de vânt a adus sunetul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a ținut în loc. Am așteptat ca cele două femei să dispară după un cot al cărării. Nu aveam motive să mă grăbesc, de aceea călcam în dorul lelii... Ajuns pe malul iazului, m-am oploșit în dosul unei tufe de lozii, loc unde soarele avea să-mi stea de veghe tot timpul cât aveam să rămân acolo. Am sfârșit - ultima parte din volumul al zecelea din minunata operă a academicianului istoric Ioan Caproșu “Documente privitoare la Istoria orașului Iași”. În timp ce tocmai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai destoinici ofițeri, securiști, din lumea preoțească, din lunga și sinuoasa parte, românească, a râului Prut. Discursul erotic N-am văzut, cât am umblat eu prin lume, și, slavă domnului, am umblat, bărbat mai urât decât Scoruș, a Început, frumoasa Lozia, prima pagină a jurnalului deschis la finele lunii trecute. Ce o fi determinat-o, pe ea, să purceadă la elaborarea jurnalului În discuție, nu am putut să știu, până la ora actuală. Sigură este, Însă, povestea, sigure sunt faptele care au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bogatul Dodu Scoruș era, cu adevărat, foarte urât. N-are rost să portretizăm urâțenia fizică a acestuia. Și, până la finalul povestirii, veți Înțelege, că, dincolo de exteriorul urâtului, În interiorul și În afara lumii, În mijlocul căreia Își ducea viața, era ceva ce numai Lozia a fost În stare să deslușească; o frumusețe nebănuită. Bogățiile lui Își aveau, drept izvor, o mare moștenire funciară. O imensă moșie. Căzută, pe el, ca un soare, drept din cer. Văzându-se latifundiar fără pereche pe acele locuri, și-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
parteneri; care mai curați, care mai necurați, dar, cu toții, neîntrecuți profitori, tocând, permanent, marile sume de bani pe care patronul le dăruia distinselor sale gardiene, zicea el, pentru Încrederea nestrămutată În credința cu care ele Îl slujeau. Făcea, opinie separată, Lozia. Mai retrasă, mai calmă și mai reținută de la extravaganțe, Lozia Își petrecea, marea parte a timpului său liber, În apropierea, În vecinătatea, În singurătatea patronului. La un moment dat, el simți asta. Ce-i cu tine, a Întrebat-o, Într-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
profitori, tocând, permanent, marile sume de bani pe care patronul le dăruia distinselor sale gardiene, zicea el, pentru Încrederea nestrămutată În credința cu care ele Îl slujeau. Făcea, opinie separată, Lozia. Mai retrasă, mai calmă și mai reținută de la extravaganțe, Lozia Își petrecea, marea parte a timpului său liber, În apropierea, În vecinătatea, În singurătatea patronului. La un moment dat, el simți asta. Ce-i cu tine, a Întrebat-o, Într-o după amiază, pe când, În salonul vilei plutitoare, de pe lacul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Societatea Dodu Scoruș. Chiar? Chiar! Chiar, chiar? Chiar, chiar! Ba, chiar, foarte chiar! Mă sperii. Nu asta vreu să fac. Dar? Vreau numai să te fac să deschizi mai bine ochii la ce faci. Dar nu din răutate, o fac, Lozia dragă, nu din răutate vă dăruiesc atâta bănet, și, nici cu vreun scop, anume, ascuns. Tocmai, asta e. Ce, tocmai, asta e? Tocmai, asta e, că, ele Înțeleg altceva. Ce? Că ți-ai cam pierdut cumpătul, logica, simțul de cel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu vreun scop, anume, ascuns. Tocmai, asta e. Ce, tocmai, asta e? Tocmai, asta e, că, ele Înțeleg altceva. Ce? Că ți-ai cam pierdut cumpătul, logica, simțul de cel mai mare și mai tare pe aceste meleaguri. La asta, Lozie, drept să-ți spun, iată, nici cu gândul n-am gândit. Eu atâta am avut de spus. Atâta? Da. Atâta. Bine. Îți mulțumesc. Și, dacă o să mai ai a-mi spune, câte ceva, te rog să nu te sfiești și să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
avut de spus. Atâta? Da. Atâta. Bine. Îți mulțumesc. Și, dacă o să mai ai a-mi spune, câte ceva, te rog să nu te sfiești și să-mi spui. În niște zori, ca niște ochi de căprioară speriată de apropierea lupului, Lozia a dat buzna În dormitorul Dodului. Ce-i?, a tresărit, el. Ea duse un deget pe buze, după care, de foarte aproape de urechea lui, a șoptit: ți s-a definitivat falimentul. Ce mi s-a definitivat? Falimentul. Imposibil. Ba, este
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
CASNICĂ ȘI MEȘTEȘUGURILE Meșteșugurile au apărut la sate ca o formă specifică a producției manuale, bazată pe îndemânare și talent. În perioadele dintre muncile agricole, toamna târziu și iarna, țăranii lucrau pe lângă casă, reparând uneltele agricole, împletind coșuri din lozie, construind garduri din nuielele aduse de la pădure sau de la luncă. Unii dintre ei, înzestrați cu talent și inteligență, practicau și alte meserii și meșteșuguri, cum ar fi lemnăria, dogăria, rotăria, fierăria, cizmăria, croitoria, împletirea coșurilor ș.a. Aceste preocupări le-au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]