259 matches
-
totul altă concepție despre lucruri. Bunurile casnice erau făcute să dureze și chiar țineau o viață. Cele devenite inutile nu se aruncau, ci se depozitau în poduri. Există o întreagă literatură și filmografie despre fascinația podului cu vechituri. Soarele prin lucarne, cu fire de praf în raze, luminînd mobile dezafectate, cufere cu amintiri ale defuncților, cutiile cu tot felul de mărunțișuri supraviețuitoare - a devenit clișeu. Oamenii n-aveau ușurința noastră de a se debarasa de balast. E drept că se și
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
Barbu Cioculescu În zbuciumatul nostru trecut istoric afla cronicarul câte o lucarnă de pace și belșug, pe care cu vorbe de slavă o trecea în slovă, bunăoară, din partea Porții, ce știa în răstimpuri să fie sublimă, o iertare de bir pe câte un an-doi, când iute forfotea țara de oameni, de vite
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
de fum, ce tot cresc și cresc, ies din casă, se extind la cer se amestecă ușor cu văzduhul și norii Noul Iconar Lui Vasile Levițchi, in aeternum De câteva zile, apare printre discipoli umbra Profesorului Caii Hurmuzăcheștilor nechează-n lucarne Ay, în absența solului, plantele-acestea ar putea slobozi rădăcini în paharul cu apă! O lumină prevestitoare se aprinde pe ziduri poeții tineri duc în pumni lumini de cenaclu uimiți, negustorii din piețe descoperă chipul lui Franz Josef și chipul lui
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
acasă. cu grijă amestecată cu dezgust * în pod miroase a rugină și a ploaie. un scul de ceață se deapănă pe șipcile peretelui din care a căzut mortarul. uca merge în vârful picioarelor până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul cu mânere și colțare din alamă. împinge cu tălpile șanurile pentru cizme și suportul
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
greieri e timp destul trecutul să ți-l treieri pillatian s-adormi într-o castană și ghimpii morții să ți-i scoți din rană dar vine iulie - înfricoșatul văpaia lui o să-ți aprindă patul și-ascuns în umbra moale din lucarnă o să visezi la țurțurii din iarnă (29 iunie 2008) Ritual (zero) numărul Unu s-a prăbușit în zero mărturisește-i substanța! Prefer-o! acolo-n întunericul umed se zămislește nucleul meu muced (10 mai 2008) Ritual (târziu) mă umplu cu
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
că vei fi fost cîndva o pasăre sau însuși vîntul." Este, făcînd un ocol înapoi, concluzia spre care, cînd nu te-ai apucat să treci peste pagini, te ademenește coperta. O coală albastră, în care abia-și taie loc o lucarnă, cu cer spumos, de Barbizon. Soarele, pe care-l ghicești, în poza redusă la scară, ca-n toată cartea, doar din strălucirea pe care o dă, dindărăt, unor nori, lucește, zice-s-ar, tuturor. Nu la fel de ușor se deschid, oricui
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
peisagistică, prelungirea personalității sale morale, se poate citi cu ușurință în desenele lui Alexandru Olian. Casa lui Agârbiceanu, de pildă, afișează o sobrietate aulică, linia ei este scurtă și decisă, iar frontonul supraînălțat ce marchează corpul central reverberează în geometria lucarnelor care supraînalță, și ele, panta acoperișului. Mult mai liber și mai eliptic este realizată casa lui Ion Barbu, amestec de vegetație și geometrie, de hașură compactă și linie în tremol. Casa lui Bacovia este o aglomerare ilizibilă de planuri și
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
sepia... Cum ar fi putut fi înlocuite acele clipe de un text rulat cu repeziciune pe un ecran de calculator? Cum și cu ce să înlocuiești acel aer stătut, acel miros de praf învechit, acele raze de soare căzute prin lucarnă ori strecurate, prefirate printre două țigle ciobite ori desperechiate? Podurile de odinioară erau adevăratele MEMORY MEDIA, adevăratele depozitare ale AMINTIRII. Rătăcit acolo, în căutarea nu știu cărui obiect pierdut, sau bănuit, un nepot ar fi putut descoperi vrafuri întregi de amintiri, teancuri
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
grup de miniștri arabi de externe cu reprezentanți ai Ligii Arabe pentru a discuta despre viitorul Irakului și eforturile de pace israeliano-palestiniene (Cairo). MIERCURI l Ziua Hiroshimei l Ziua mondială pentru interzicerea armei nucleare l Festivalul Internațional de Film de la Lucarno (Elveția, 6-11) l Sărbătoare națională a Republicii Bolivia. JOI l Curtea Supremă din Indonezia se pronunță în cadrul procesului intentat suspecților atentatului din Bali, din 13 octombrie 2002, soldat cu peste 190 de morți. VINERI l Se încheie sesiunea Comitetului Organizației
Agenda2003-31-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/281303_a_282632]
-
la dicționarul tezaur (nici azi încheiată) și apariția, în 1958, a volumul al II-lea al Limbii Române de Sextil Pușcariu în tiraj redus și dirijat numai pentru biblioteci. Cartea d-lui Pavel Țugui se citește cu folos, deschizîndu-ne o lucarnă pentru a contempla o epocă în general funestă. Pavel Țugui, Istoria și limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej. Memoriile unui fost șef de secție a C.C. al P.M.R. Editura Ion Cristoiu, 1999.
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
ascunde/ funii și scripeți și răni fecunde/ tămîia albă morților se-împarte“, scria Horia Zilieru în Tărîmuri, în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
de peretele exterior nu sînt în întregime închise, precum și în orice alte cazuri în care construcția presupune spații, numărul spațiilor va trebui să fie redus la minimum și aceste spații vor trebui să fie ușor accesibile pentru controlul vamal. 3. Lucarnele vor fi permise cu condiția ca ele să fie confecționate din materiale suficient de rezistente și să nu poată fi scoase și repuse la loc din exterior fără a lasă urme vizibile. Totuși, sticla va fi admisă, dar în acest
DECRET nr. 420 din 5 decembrie 1979 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia vamală relativă la tranSportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. (Convenţia T.I.R.), întocmită la Geneva la 14 noiembrie 1975. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106561_a_107890]
-
Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
decât un gol, o temniță fără ieșire. Trupul, capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
actele, plecă cu mașina "în cercetare" și, pe lângă Văleni, se opri la Bucura, un sat cu case frumoase, pitit la o poală de pădure. Norocul îi surâse. Undeva, pe o colină, zări o casă cu parter, etaj și mansardă cu lucarnă, cu livadă. Mai văzuse și alte case până acolo, dar pe poarta celei de pe colină era un carton pe care scria "De vânzare". Uite ce noroc pe mine! Parcă mașina, deschise portița și intră. Îl întâmpină, în prag, o bătrânică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
încropesc un fel de birou-bibliotecă. Mi-ar trebui o masă, un scaun solid, cu brațe și un raft pentru ceva cărți. Și să-mi desparți spațiul ăsta cu ceva frumos de restul mansardei, ca să mă simt bine și mărește puțin lucarna, ca să pot privi livada și cerul. Pentru toate am aici și câteva desene, de care dumneata, ca meșter, o să ții sau nu seama. Ce zici? Se face? Se face, domnu' Petre, cum să nu. Acu' să măsor cu ajutorul ăsta al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la întrebările mele? Acum badea Ion mi-a creat, aici sus, la cucurigu, un spațiu pe care-l numesc "turnul meu de fildeș". Din urâciunea de mansardă care era, badea Ion și-a dovedit toată măiestria. Întâi mi-a mărit lucarna, transformând-o într-o fereastră, în dreptul căreia mi-a așezat masa, încât lumina cerului cade, albastră, pe foile de scris. De ce albastră? De ce mă obsedează albastrul? Știu eu bine de ce. Dar vreau să mă fac că nu știu. Apoi, alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
laviță pe care mă așez, din când în când, ca să mă odihnesc. Sub ea stă Toni, cum ar veni, avem "paturi suprapuse". Ziua, când sunt la masa de scris, Toni stă lipit de piciorul meu. De aici de sus, prin lucarna mea, privesc în vale frumusețea apusului de soare și aburul albastru al florilor de măr, iar noaptea luna pătrunde prin aceeași lucarnă și mă luminează. În mansarda babei Floarea am găsit o lampă veche, cu burlui și fitil. Am curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ziua, când sunt la masa de scris, Toni stă lipit de piciorul meu. De aici de sus, prin lucarna mea, privesc în vale frumusețea apusului de soare și aburul albastru al florilor de măr, iar noaptea luna pătrunde prin aceeași lucarnă și mă luminează. În mansarda babei Floarea am găsit o lampă veche, cu burlui și fitil. Am curățat-o, am lustruit-o, i-am pus lumină electrică, lăsându-i burluiul și rotița care mărea sau micșora lumina. Mi-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
piei tăbăcite de animale mici și sălbatice" (p. 61), dar care au rostul de-a distrage atenția, de-a da un viitor scurt și năpădit de planuri unor suflete care-și cerșesc de la trupuri fiecare oră, de-a tăia o lucarnă în peretele vizuinii. Rezistența măruntă ("ești un erou în felul d-tale" - p. 75), demnitatea șifonată a unei ființe hiperexpuse ("eram pe ciment, dîrdîiam de frig și nu știam ce să fac" - p.145) o să treacă, oricum, nebăgate de seamă
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
speță pare a fi și Lili, o elevă nu tocmai silitoare din poemul dimovian Lili și densitatea, care știe însă a se dezbrăca lent, ordonat și cu metodă pe un acoperiș fierbinte, sub ochii "arși de reverii" al voyeurului de lucarnă. La vederea delicatei împreunări a uliului violet cu Lili (scenă amintind izbitor de Leda lui Michelangelo) privitorul-estet trece de la contemplare la empatie: "Simt cum îi frige tabla spatele, / pulpele, coastele, coatele ...". Să fie, totuși, Lili o ingenuă ca Florica din
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
că disting niște picături de sudoare pe fruntea ei. M-am dus să rog să se deschidă o fereastră. Mi s-a răspuns că ceilalți clienți s-ar plânge din cauza frigului. A trebuit să deschid eu însumi un fel de lucarnă care dădea într-o curte. Aerul proaspăt ajungea până la masa noastră. Și-a șters fruntea cu un șervețel, picăturile nu au mai apărut. - Vă simțiți mai bine? Ar fi putut să fugă în timp ce lipsisem de la masă, dar a rămas pe
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
mă gândisem niciodată la ea, uitasem cu desăvârșire că la mine ar putea exista așa ceva. Ca să ajung la raftul superior, m-am urcat pe un taburet ce se găsea în preajmă. În timp ce mă întindeam să iau sticla, am privit deodată lucarna de aerisire. Pe câmpul din spatele casei, am văzut un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos, și o fată tânără, nu, mai degrabă un înger din cer, stând în fața lui, aplecată, și oferindu-i un nufăr albastru cu mâna dreaptă; bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
chiar în fața mea, dar nu părea să acorde vreo atenție la nimic din ce se petrecea în preajma Ei. Privea fără să vadă, un surâs extatic și inconștient Îi înghețase pe buze, ca și cum S-ar fi gândit la cineva absent. Prin lucarnă I-am văzut atunci ochii teribili și fermecători, plini parcă de un reproș amar, ochi tulburători, mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții mele se pierdu în profunzimea acestor pupile strălucitoare, cu expresie misterioasă. Această oglindă fascinantă îmi absorbi întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dragostea Ei. Putea oare să mă obsedeze altcineva? Dar râsul sec, înfricoșător al bătrânului, acel râs sinistru rupsese legăturile care ne uneau. Toată noaptea m-au obsedat aceste gânduri. Am vrut să merg de mai multe ori să privesc prin lucarnă, dar mă temeam să nu aud din nou râsul bătrânului. Am petrecut a doua zi pradă acelorași stări. Puteam să renunț la a O vedea? Până la urmă, în ziua următoare, plin de temeri și tremurând, m-am hotărât să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]