2,476 matches
-
încălzire și de răcire obscene care dau de lucru și mai mult termocentralelor de la marginea orașului. Prost gândite, clădirile noastre habar nu au să folosească până și cea mai la îndemână resursă naturală: apă de ploaie. Sclipitoarele closete, elegantele peluze, lucioasele pardosele - toate folosesc, pentru a fi spălate, curățate sau udate, apa de băut. Și nici nu termină bine contemporanul Manole câte un monstru de soiul acesta, că se gaseste degrabă alt Negru voievod care să-i comande, colea, la doi
Cumpăr viitor sumbru, cu multiple afecţiuni. Exclus intermediarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82833_a_84158]
-
desuet. Stilurile de viață ne definesc astăzi mai mulțumitor decât ideologiile, așa că în locul vechiului dosar dilematic dedicat “-ismelor”, vă propun o trecere în revistă a stilurilor de viață masculine alfa-sexuale. Folosirea acestor denumiri în contextul monden românesc și pe hârtia lucioasa tipărită se face încă timid și împiedicat, iar situația seamănă pe undeva cu bancul în care octogenara soție a unui filatelist le dezvăluie prietenelor ei senile că soțul ei este “sifilitic”. Așadar, dacă vă întrebați de ce sunt compuse denumirile stilurilor
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
potriveam cel mai bine cu Dan. În vreme ce prietenele noastre dormeau, mai mult sau mai puțin satisfăcute, noi doi ne adunam în întuneric la fereastră, deslușindu-ne fețele când trăgeam din țigară, și povesteam în șoaptă. Eu aveam schelete de idei, lucioase și reci! Dan găsea întotdeauna continuarea, le îmbrăca în carne, le coafa, le punea să vorbească. Pe urmă, ne apucam amândoi să le tundem, le vivisecționam, făceam transplanturi. Culmea relației între două ființe omenești este să facă împreună o lume
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
popor. Elevul știe de cum pășește în clasa întâi că munca n-are nici o importanță. Important e ca tatăl sau mama să fie capabili să �decarteze" suma în dolari (mai nou, euro) amărâtului de profesor cu pantofii scâlciați și cu costumul lucios de-atâta purtat și răspurtat. Iar dacă părinții n-au bani, poți să-i obții tu, adolescentul descurcăreț al zilelor noastre, intrând în rețeaua vânzătorilor de țigări și cafea de contrabandă, sau chiar de droguri. Când ajungi la facultate, dacă
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
zi plină de ceață, peste tot numai nuanțele de gri și resturi de zăpadă murdară de la traficul neiertător. Nu se vede primăvara decât în cimitir, unde ghioceii și-au scos capetele de sub frunzele de anul trecut, putrezite, devenite pământ cafeniu lucios. Și apa din mijlocul Stockholmului, Strömen, învolburată, acolo unde se spune că apare Näcker, un tânăr cântând la vioară și atrăgând femeile în adâncul apei, înecându-le cu farmecul muzicii lui. O zi de martie, cu un soare rece care
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
observase cum peștii sănătoși atacau peștii bolnavi, fiind, după Emil, un fel de �debarasori" ai apelor, curățind apele de cadavre, în același fel cum fac corbii și alte păsări pe pământ. Rappala a luat un băț și un simplu metal lucios, reușind să-i păcălească pe peștii înfometați, foamea lor salvând vieților celor din sat. Pescuitul era considerat în timpurile vechi, ca și vânătoarea, un act sacru: animalele își dau viața pentru a prelungi viața oamenilor, de aceea imaginea lor era
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Forme cu fond Într-o instituție de gradul 0, a apărut, pe coridor, de o bună bucată de vreme, un automat de distribuit cafea. Bagi o fisă și-ți iei cafeaua, veți spune. Ei bine, nu! Lîngă aparatul cu pricina, lucios, cu un design hipersofisticat, zace, neclintit, un scaun scorojit, rablagit, design stalinist. Iar pe scaun zace, neclintită, o femeie. Halat gri, batic gri, aer posac și sceptic al plebei proletare. Ce face femeia în gri, ore și ore, lîngă aparatul
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
ca o veritabilă plasă de fluturi. Peste ani, unii vor privi în ceea ce s-a adunat ca într-un insectar. Vor exista acolo câteva coleoptere cu corn de rinocer, cu pântecul lat și cu aripi boante placate cu o crustă lucioasă." Ar mai fi multe de spus despre ceilalți participanți la "dezbatere": despre Adrian Miroiu care face gafa de a afirma că H.-R. Patapievici place numai criticilor literari (să înțelegem că Ion Bogdan Lefter nu e critic literar?), despre Vlad
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
balmeș de etnologie și multe altele/Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor e o carte care arată la fel de haios cum vorbește. Cantul e pe latura scurtă, cartea se deschide deci ca un caiet de biologie de pe vremuri, coperta e lucioasă și are culoarea gălbuie a hîrtiei vechi, grafica e kitschos-artistică, imitînd un scris pueril, pentru fonturi s-a ales nu tradiționalul negru, ci un maro destul de greu de realizat tehnic. Multă grijă deci și o evidentă dorință de originalitate. Una
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
nu suporta Garabet, era vara; vara fierbinte din Bărăgan. Murea, se topea de căldură. Lac de nădușeală, cu ochii bulbucați, afară pe pivnița adâncă unde țineam pepenii la răcoare, cafegiul declara sever: "Mare càldur!". Și tot își netezea țeasta cheală, lucioasă, cu un șervet înnegrit care mirosea a cafea. Cu el, observasem, acoperea cafeaua proaspăt râșnită, gata să fie pusă în vânzare. O râșnea cu un aparat prevăzut cu o roată mare, la care dădeam și eu, des, în schimbul câte unei
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
o tandrețe îndeobște aspră, din teama de-a nu cădea în sentimentalism) la ironie și sarcasm: "Vine-o vreme cînd îmi dosesc limba în gură,/ cînd o pun la rece, la uscat, la adăpost,/ scutind-o de asaltul acelor albe,/ lucioase și-avariate citadele/ care scrîșnesc și macină ca o piatră de moară,/ cînd o programez,/ cînd o ascult pentru descrierea/ șuvoiului de lapte dintr-un fragment de roman,/ în loc s-o introduc de urgență/ în lupta îneverșunată pentru supraviețuire,/ pentru
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
colț. Aglomerație imposibilă. Peste bigudiuri și cîini așezați lîngă calorifer, cosmeticiana, drăguță, îmi vorbește cam în aceiași termeni. Nu atît de cool ca doamna de la televizor și își însoțește cuvintele de gesturi. Eyeliner este tușul de ochi, glossul este ceva lucios care se dă peste ruj ca să fie buzele strălucitoare. Mă simt ca la școală. Profesoara predă ceva și vreo trei meditatori te lămuresc. Pe bani grei. Pe mine nu mă costă nimic, însă. Mă întorc, mai dau cîteva telefoane și
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
ochiul omenesc, nici planeta populată de oameni, ci cu totul altceva. Și acest altceva s-ar îneca în înțelesul uzual al cuvântului, unul din multiplele posibile, și anume - cel mai apropiat și accesibil omului. Poate că zen' desemna un aparat lucios ca oglinda, care reflecta o oarecare suprafață. Sau să luăm alte două cuvinte, lad'ia (luntre) și ladon' (palmă). Semnificația astrală a cuvântului în cauză, sensul său ce se deconspiră în lumina crepusculară ar fi cel de: suprafață extinsă în
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
ce vreau să spun, domnule locotenent. Era purul adevăr, poate exprimat și explicat prost, dar spânul n-a făcut nici cel mai mic efort ca să-l ia ca atare. S-a ridicat brusc și a ieșit scărpinân-du-se nervos în creștetul lucios al capului. Atunci ceilalți jandarmi i-au cerut domnului Carol să-și adune repede boarfele, ceea ce el a și făcut-o cât ai zice "pește". Cu această ocazie, a descoperit că uitase la Montreal volumul de poezii cândva publicat în
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
eu, totuși, odată, în prima clasă, în elită cum ar veni) și și în clasele a doua și a treia aveam o �materie", o �disciplină" cvasi-medievală: caligrafia. Aveam toc, peniță, sugativă, aveam stecluță cu cerneală, aveam niște caiete cu foi lucioase și înmiresmate (ah, mireasma aceea a caietelor de caligrafie de altădată, pe veci pierdută!) și discret liniate cu subțiri linii verzui pe care trebuia să scriem frumos, să caligrafiem, ca niște mici chinezi, era greu al naibii să caligrafiezi, mă
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
o zonă rîncedă a nimicului fardat strident, care acționează constant în direcția diminuării posibilităților de construire a hipersensibilității, capabilă să fortifice fondul spiritual al mecanismului UMAN. Rezultanta este o tendință de a decădea din straturile superioare către o suprafață netedă, lucioasă, în care se oglindește inferioritatea, paradoxal ajunsă să reprezinte, la nivel colectiv, un punct cu conotație "pozitivă". Inconsistența formei umane, individuale sau colective, aflată în stadiul de carcasă întredeschisă, capabilă să aspire o multitudine de trăiri și sentimente facile, fluide
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă/ Butoaiele adînci de motorină./ Păianjenii murați în lămpi cu gaz/ Îmi lunecau cu grijă pe obraz,/ Primusuri mari, lucioase, de alamă/ Mă-țelegeau și mă luau în seamă./ Priveam uimit cum lucrurile-apar/ Și se scufundă-n hăuri de mărar,/ Cum ruginesc vechi cercuri de la plită/ În maldăre de lînă părăsită,/ Cum arcuri frînte mor în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
am îndrăgostit de un blînd șifonier./ De-obicei dup-amiaza, cînd hainele dorm, mă duceam lîngă dînsul/ Și mîngîindu-i furnirul, duios și stingher,/ Îl sărutam și simțeam că mă-nnăbușe plînsul.// Pe urmă-am ținut pătimaș la o bilă de fildeș lucioasă/ Cu pîntece mic, ce-mi sărea uneori pîn’ la buze/ Stîrnindu-mi spre seară dorințe ciudate și gînduri atît de confuze/ Încît mă sfiam să rămîn cu ea singur în casă” (Amorurile lui Julien Ospitalierul). Între materiile organice și cele anorganice
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
erau proiectate spre exterior niște zgomote insuportabile, adică „bașii” care te loveau adânc în ficat combinați cu miorlăiturile isterice ale „solistului”. Ca și cum asta n-ar fi fost destul, șoferul - o huidumă rasă în cap, îmbrăcat sumar, dar plin de fierăraie lucioase pe brațe și pe piept - a început să chiuie animalic, ridicându-se de pe scaun și rotind viguros, ca și cum ar fi mânuit un lasou invizibil, un braț solid, „lucrat” în îndelungate ore la sală. Mulțimea a înmărmurit, incapabilă să reacționeze la
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
a întrebat ea. Trebuie să găsim vreun drum. Pentru ce? Pierdem tot ce găsim. Au străbătut păduricea de pini și au dat peste un câmp. Dar nu se vedea nici un drum. În mijlocul câmpului era un măr încărcat cu mere roșii, lucioase și rotunde. Sunt frumoase a spus femeia. A cules unul pentru ea și altul pentru bărbat. S-au așezat amândoi pe iarbă la umbra liniștită a pomului, și pulpa elastică, răcoroasă și curată a mărului plesnea între dinții lor. Pe
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
nu fără rafinament misterul primei întîlniri amoroase cu ființa iubită ( "Încercam să o ating și eu cu mîinile, dar se scutura, se ferea ușor, deși cu o anume precipitare. Și-a scos singură costumul de baie (...). Printre firele negre și lucioase îi vedeam buzele mari de culoare roz spre cenușiu, printre care se întrevedea rozul pur și simplu exploziv al celor ascunse. Mi-a scos slipul și s-a răsturnat pe spate, trăgîndu-mă peste ea. Nici nu mi-am dat seama
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
de trandafiri sculptați în lemnul alb lăcuit. Nu mai puțin străluceau în ochii mei vrăjiți micile comori ale fetei, pe care mi le prezenta pe rând: Arlechinul ei drag cu capul de porțelan și vestminte din atlaz de un alb lucios, frunzele albicioase ale unui edelweis presat sub sticlă, pergamentul mângâios al unei cărți cuprinzând peripețiile hazlii, mult gustate și de mine, ale lui Max und Moritz și, ceea ce mă uluia de-a dreptul căci nu mai văzusem până atunci, sătucul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
sămănat cu fire tari, albe, tăiat scurt"; soldații care "încarcă bagaje, plecând la luptă. Sunt bine gătiți, unii au șăpci roșii, alții albe, pantaloni negri în cizme, sabia le atârnă de cingătoarea prinsă de gât, peste tunica de kaki verziu, lucios; merg mândru, zvârlind din cale pe oricine" etc. etc. Observația martorului e pătrunzătoare, paleta pictorului pune culori păstoase, prozatorul are sagacitate în trăsăturile experte de portrete derulate într-o rapidă succesiune. Nu-i scapă prozatorului suferințele, mizeria, moravurile, amprenta deprimantă
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
se iubea oficial cu prinți, regi, sfinți se iubea și cu cedrii cei falnici ai Libanului și era tot mai frumoasă. Nici chiar înțeleptul rege Solomon nu știe, nu bănuiește, nici nu visează că tocmai un sclav al meu negru lucios este regele sexului meu și nimic nu-i mai regal ca ascunzișurile noastre. El este iubitul meu de sens opus, când ne-ntâlnim în nopțile dese pielea lui îmi face mai albă pielea mea decât luna și repede ne învelim
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
poate alung din gâturi iese semiumbra care îmi țese rochia și-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi. 4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]