389,862 matches
-
ani - menit să mă despartă ontologic de un personaj pe care de-acum nu-l mai puteam privi decât așa cum privești turnurile catedralelor, cu capul răsturnat pe spate, dispăruse în cazul lui Vargas Llosa. Autorul Sfârșitului lumii - și acesta era lucrul pe care, cu o uimire copilărească, nu reușeam să-l înțeleg nicicum - putea fi zărit la o adică undeva, pe o stradă din Paris sau Londra, asemeni unui Cervantes sau Tolstoi rătăciți în secolul meu, deposedați de rama temporală a
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
că am. Dar nu știu cine a spus că e de ajuns să privești intens un obiect pentru ca el să devină interesant. Însuși privitul foii de hârtie te poate pune la treabă. Și apoi - și tonul i se încălzește deodată -, nu există lucru mai minunat pe lume decât scrisul! Este singura Ťorgie perpetuăť pe care și-o poate oferi o ființă umană." A doua secvență. Ieșim de la conferința ,Microsoft", unde Llosa a vorbit despre cărțile lui și despre chipurile răului în lumea de
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
A doua secvență. Ieșim de la conferința ,Microsoft", unde Llosa a vorbit despre cărțile lui și despre chipurile răului în lumea de azi. Facem câțiva pași pe jos. Îi spun că Lituma în Anzi mi s-a părut desăvârșită. Un singur lucru am senzația că nu ar fi trebuit să se întâmple acolo. Devine brusc interesat: ,Care?" - ,Ideea de a o readuce înapoi pe iubita lui Carreńo. Cititorul n-o mai aștepta, păruse definitiv ieșită din scenă și revenirea ei este ca
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
eficientă ne-au transformat în victime sigure ale dogmei comuniste. Proprietatea era privită ca o ciumă, o sursă a inegalității între oameni. Sigur că mărimea averii produce inegalități, ba chiar și inechități. Dar același efect îl au atâtea și atâtea lucruri pe lume. De pildă, inteligența - chiar dacă în acest caz poate fi vorba de o valoare ce-l dezavantajează pe posesorul ei. Cu cât ești mai inteligent, cu atât șansele de-a-ți merge prost cresc. Un efect pervers al democrației e
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
de serioasă dezbatere pe o temă dramatică. Dacă obiectul dreptului modern îl formează, după cum postulează una din marile figuri ale lumii juridice, ,bunurile și persoanele", atunci împușcătura din vila din Primăverii e un perfect caz de analiză ,clinică". Descrise sumar, lucrurile arată în felul următor: un hoț pătrunde, la ora trei noaptea, într-o casă, cu intenția evidentă de a fura. Mai întâi se trezește din somn soția, apoi soțul. Acesta din urmă pune mâna pe pușca de vânătoare, îl urmărește
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
Poliție, apoi între el și hoț a avut loc o mică luptă, în timpul căreia pușca s-a descărcat în capul intrusului. Prin urmare, ar fi vorba mai degrabă de-un accident decât de-o execuție. Din punctul de vedere al lucrurilor pe care vreau să le discut aici, toate acestea sunt secundare. Ce mă interesează e statutul proprietății. Mai precis, dacă vocabula ,garantează", din Constituția României, are vreun conținut sau e, pur și simplu, o vorbă goală, aruncată în focul confruntărilor
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
utopie. O utopie a leneșilor și a hoților. Când, prin modificarea legii, molatecul cuvânt ,ocrotește" a fost înlocuit cu mult mai fermul ,garantează", lumea a ieșit, triumfalist, la un șpriț, convinsă că ultima redută a comunismului a căzut. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. A pune o placă pe un zid și a proclama că în interior se află cea mai importantă fabrică producătoare de tehnologie IT nu înseamnă absolut nimic, dacă înăuntru nu se produce chiar tehnologie IT. A
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
V. răspunde la un apel al lui Stelian Tănase. E aproape înspăimîntat: a dat în arhive peste denunțurile lui Caraion. Despre el se mai știa, dar marea surpriză a fost Vladimir Streinu, și el denunțător"), se pare că în realitate lucrurile au stat altfel. Vladimir Streinu nu a fost un colaborator, ci o victimă a Securității. într-unul dintre numerele viitoare ale revistei noastre vor fi publicate documente din arhiva CNSAS. (T.U.)
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
pseudonim. Eu nu susțin despre Coelho că e un mare scriitor, dar în nici un caz nu mi se pare un romancier pe care să-l trimiți la plimbare, cu formula lui literară. Că romanele lui inițiatico-sapiențiale nu-mi spun mare lucru și că poveștile imaginate de el îmi stîrnesc curiozitatea la început, după care încep să mi se pară forțate, astea sînt rezerve care nu mă împiedică să constat că scrie bine ceea ce își propune să facă. Nu cred că succesul
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
dicționar, condamnat să fie mai bun. Una peste alta, primele două volume ale DGLR nu au prea făcut față examenului receptării critice, impresia generală fiind că, în ciuda ambiției demersului colectiv, meritele rămîn, mai degrabă, individuale: dicționarul este un instrument de lucru vast și util însă improvizat, eterogen, neajunsurile și vicierea punctelor esențiale făcîndu-l vulnerabil, trebuind creditat numai parțial, cu precauție. Data viitoare, recenzia volumului III, literele E-K.
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Chiscop, nu merge la export. Așadar, ce ,strică" și cum scăpăm de ,timiditate", au de răspuns criticii participanți la dezbatere. Consens, în părțile esențiale. Anume: , Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întîmplă mare lucru. Prozatorii noștri trebuie să învețe narațiunea și narativitatea, după Graham Greene de exemplu, pe care l-am mai pomenit." (Ion Simuț). În continuare-continuitate, Luminița Marcu, comparînd la rentrée (după Lire) cu ,noutățile" noastre: ,Mi-am dat seama încă o dată cît
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
de la nașterea căruia s-au împlinit 100 de ani), tânărul cu pricina, va obține șansa unei convorbiri în doi cu Sigmund Freud, acum octogenar, subrezit fizicește, stângaci, anxios în exil, după ce fusese și el silit să-si abandoneze bivuacul de lucru și de trai. Acolo rămăsese vestita casă din Viena unde o inscripție anunța că a compus Traumdeutung (Interpretarea viselor). Lui A.K. îi va fi ciudă că, inhibat de sfială, va rata comunicarea ce va aluneca în banal și derizoriu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
crudă și usturătoare se oprește la porțile egoului. Ca un deficit, profesorul de retorică semnalează incapacitatea lui T.M. de a fi autoironic. Îmi îngădui să afirm cu toată decența că respectabilul om de litere greșește, că se împotmolește la suprafața lucrurilor. La o examinare mai atentă reiese că în pânza epică instinctul realist nu face ocoluri și propriile opacități și deraieri sunt persiflate chiar dacă nu țipător. Să ne gândim la vicisitudinile eroilor din romane și nuvele, cei mai mulți o proiecție a propriului
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
iertare pentru aceasta atât cititorilor interesați, cât mai ales participanților români la colocviul clujean). În afara sesiunilor de conferințe, întâlnirea a inițiat bazele unei rețele de excelență având drept obiectiv realizarea unei Enciclopedii a imaginarului european și a unor ateliere de lucru aferente (workshops). Proiectul se numește EURIMAG, este propus de Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, organizatorul colocviului, și ambiționează să abordeze imaginile, stereotipurile și prejudecățile Europei. Este doar un proiect deocamdată, el urmând să primească (sau nu) girul participanților la
Cercetarea Imaginarului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11248_a_12573]
-
interes european?; s-a vorbit de adaptarea sau neadaptarea proiectului EURIMAG în funcție de politicile culturale ale Comisiei Europene de la Bruxelles (în sensul următor: renunțăm la anumite tematici doar pentru a face din acest proiect un învingător sau ne păstrăm temele de lucru, indiferent de politicile culturale de la Bruxelles, cu riscul, firesc, ca acest proiect să fie respins?); fiecare Centru de Cercetare a Imaginarului din țările europene participante la colocviu trebuie să își consulte mai întâi membrii, pentru a vedea dacă aceștia sunt
Cercetarea Imaginarului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11248_a_12573]
-
culturale care au marcat și marchează încă aceste popoare, relația între mituri și societăți. Este greu de spus dacă proiectul EURIMAG se va și concretiza într-o formă de ,euharistie" în analiza imaginarului european, dar măcar încearcă să facă acest lucru. În orice caz, ridicarea unei asemenea panorame pluri-perspectivice a imaginarului europenilor nu este o simplă muncă de erudiție științifică. Nu este o simplă sinteză adresată exclusiv unui public literat sau specializat. Ea este, așa cum am spus deja, un tablou de
Cercetarea Imaginarului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11248_a_12573]
-
pluri-perspectivice a imaginarului europenilor nu este o simplă muncă de erudiție științifică. Nu este o simplă sinteză adresată exclusiv unui public literat sau specializat. Ea este, așa cum am spus deja, un tablou de familie al Europei, obligată să facă acest lucru în momentul marii regăsiri reprezentate de integrare. EURIMAG constituie atât un punct de recapitulare și de bilanț, cât și un punct de plecare pentru înțelegerea fricțiunilor care nu vor înceta să apară, probabil, nici în Europa unită.
Cercetarea Imaginarului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11248_a_12573]
-
precum pre mare așa și pe uscat? m-a întrebat Haralampy cam impacientat. Deja începuse să mă enerveze cu întrebările lui... -Auzi, i-am zis, știi ce? Parcă a-i fi frate cu Iago... -Noa-noa! De ce te nărăvezi pântru atâta lucru? -Bine-bine, da' lasă-mă să-ți povestesc mai departe... După cum bine știi, dragul meu, mie și în somn mi-e frică să nu i se întâmple ceva domnului președinte, așa că am strigat de trei ori ,ura", am enervat-o pe
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea e suficient de subtil manevrată ca să pară directă, spusă de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile foarte la obiect, de dialogurile laconice. Care sunt compensate, și acest lucru singularizează acest film, de un excelent joc corporal al actorilor. Este primul lungmetraj care mi-a dat senzația unei alchimii între personaje, exprimate atât de bine de trup, încât era firesc să schimbe doar informații prin glas. Un alt detaliu
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
unui profil. Ca și în Moartea domnului Lăzărescu, majoritatea acțiunii se petrece în interioare al căror spațiu nu e niciodată larg și aerisit, o idee foarte adecvată mediilor tragice, pentru că deja personajele par claustrate, prinse în capcană. Eastwood accentuează acest lucru, filmându-le de aproape, nu cred că există vreun "long shot" în tot lungmetrajul. Să nu uit: dacă tot spuneam în câte aspecte ale unui film își bagă Eastwood nasul, atenție! La O fată de milioane el a compus și
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
pe care-l învinovățește de toate frustrările și eșecurile lui, cu care însă, vrând-nevrând, trebuie să cadă la învoială și să se împace, cât cum, cu sine însuși. Astfel reiese din Autoportret într-o oglindă spartă. Cartea însemnează mai multe lucruri: este, mai întâi, un fel de jurnal, deci o defulare, o mărturisire, apoi o clasificare și ordonare, o umplere cu substanță a golului singurătății și, în sfârșit, foarte în surdină, abia, abia audibil, un lamento auster. Octavian Paler depune mărturie
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
și pe care s-a așternut, definitiv, uitarea. Octavian Paler a ținut cândva un jurnal propriu-zis dar nu l-a dus până la capăt și n-a mai vrut să scrie unul niciodată. Și totuși... Despre jurnale se pot spune multe lucruri; jurnalul poate fi, printre altele, un ,pro domo", o justificare în fața posterității, o ,magnifiere", într-un mod sau altul, a propriei imagini, sau autorul devine un actor dornic să-și seducă publicul. Nimic mai străin de scrierea lui Octavian Paler
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
români care încearcă de 15-20 de ani sau mai mulți să rupă gura tîrgului în Occident sună mediocru și în versiunea lor autohtonă, umflată artificial prin politici culturale aidoma celei prin care sînt traduși. Ar mai fi de adăugat un lucru care face parte dintr-un capitol separat al aceleiași povești. Și anume că există autori de valoare din cei apăruți după ^90, care nu prea au șanse să se impună prin traduceri (datorită desigur tot politicii culturale practicate aici) și
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
din întreg volumul. Orestone e povestea unui pierde-vară, ,artist care s-a lăsat de meserie" și ,meșteșugar decăzut" care ajunge pînă la urmă cerșetor. Adevărata lui artă e, în realitate, aceea de ,a imita glasul tuturor animalelor, inclusiv al omului", lucru care însă nu-l ajută prea mult în lupta pentru supraviețuire. Personajul, creat cu o doză serioasă de umor absurd, e inubliabil, iar povestea, deși compusă din cîteva detalii și un fir narativ expediat rapid, e circulară, explicită și tradițională
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
și replicile sale sînt parcă desprinse din interviurile acordate cu atîta generozitate în ultimii ani de acest intelectual mereu surprinzător: ,Teofil Pascal avusese o viață lungă și interesantă pe durata căreia nu se plictisise niciodată. Nu se sfia să afirme lucrul acesta ori de cîte ori avea prilejul, mai ales că prilejurile erau și dese, ziariștii, care mai de care, grăbindu-se să-i ia interviuri pentru presa scrisă și cea audio-vizuală. ŤDe cînd am ieșit din pușcărie am fost tot
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]