14 matches
-
în hipnotizatori „neidentificabili” aprioric. Aceștia ajung flămânzi , tânjind la suculentele inimi kitchoase și zumzetul caricaturilor metalice, lăcățelelor, uitate în cadrul banchetului intim, neautohton din 14, pe un „țintirim” romantic. Consider că de la paralizarea prin dulcegării, la săvârșirea actelor de inepție sau ludism nebunesc sub semnul cruciadic al hipnozei roșii, este doar un pas. Ne injectăm astfel constant fiole de iubire cu mize mistice, dincolo de care stă poate, palidul optimism sau cromatica cenușiu- rozulie a stării de bine. Dar, de la aparență la esență
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1487122028.html [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
descoperind „căile beatitudinii”, poezia câștigă (e drept, temperat) în pasionalitate. Nu e vorba însă de părăsirea jocurilor inteligenței, ci de captarea palpitului vieții, a misterelor lumii, ceea ce face din discursul poetic un exercițiu de cunoaștere. D. refuză sentimentalismul dulceag ori ludismul ironic-ingenios, nu agreează nici stilul aluziv, esopic, pe linie politică. Se refugiază într-un spațiu utopic, în lumea paralelă a creației, în speranța accederii la esențe. Probabil că Noaptea romană (1997) marchează explicit această detașare. Autoarea inventează un loc poetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără eclipse, actul poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un optzecism atipic. Nu supralicitează ironia și ludismul, nu face tapaj de autoreferențialitate, nu se fixează în erotic. Sensibilă și instruită, mai degrabă retractilă, știe că spiritualitatea e una singură, fără frontiere, și face din poezie „un crez trăit”. Cu migală de miniaturist, culege sunetul „păcatelor gândirii” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
sine, printr-o atentă explorare a trăirilor interioare, căutând o realitate secundă proprie: „într-o zi s-a mărit a devenit peste noapte apt. Nu se mai lovea de sine” (Munca unei familii). Versul, cu aparențe narative, e de un ludism provocator, etalând posibilități combinatorii imprevizibile și descrieri minuțioase obținute prin asocieri neașteptate, frizând absurdul. Fantezismul e întrerupt când și când de câte o formulare mai transparentă: „Pierzi podul Nivelul de înțelegere unde erai te gâtuie Nu mai ai centru te
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
educațional postmarxist; autocunoașterea feminină și feministă; confruntările modernismului cu postmodernismul; denaturalizarea lumii; gândirea postformală și curriculumul; dezintegrarea culturală postmodernă și curriculumul; confuzia dintre realitate și imaginea realității; condiția patologică a lumii postmoderne; hipererotismul și educația sexuală; realitatea spectaculară și teleeducația; ludismul postmodernist și educația; „spectacularizarea” (spectacularization) războaielor și educația irenologică; rezistența subiectivă și educația. Cele mai importante personalități ale teoriei curriculumului care s-au aplecat asupra impactului acesteia cu postmodernismul, poststructuralismul și deconstructivismul sunt: Peter Taubman (1982, 1990); Jacques Daignault (1992
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de societate care substituie seducția coerciției, hedonismul datoriei, risipa economiei, umorul solemnității, eliberarea refulării, prezentul promisiunilor viitorului. Faza II se prezintă ca „societate a dorinței”, întreaga viață cotidiană fiind impregnată de imaginarul beatitudinii consumatorii, de visele cu plaje însorite, de ludism erotic, de mode ostentativ tinere. Muzică rock, comicsuri, fete sumar îmbrăcate, eliberare sexuală, fun morality, design modernist: perioada eroică a consumului a întinerit, a euforizat, a despovărat semnele culturii cotidiene. Prin mijlocirea mitologiilor adolescentine, eliberatoare și nepăsătoare în ce privește viitorul, s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
consumului statutar. Prelungind regimul cheltuielilor de paradă, faza II este în același timp cea care a ridicat hedonismul la rangul de finalitate legitimă de masă, a transformat ambianța sau stilul consumului înconjurându-l de un halo de frivolitate și de ludism, de juvenilitate și de erotism. Juke-box, flipper, pin-up, scooter, rock’n’roll, pick-up, tranzistor, televiziune, Club Méditerranée, fotoliu „Djinn” cu aspect zoomorf, design pop, jeans și minijup, iată tot atâtea produse, desigur, foarte disparate, dar care, asociate cu tinerețea ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
atractivității sensibile și emoționale. Spre deosebire de marketingul tradițional, care punea în valoare argumente raționale și dimensiunea funcțională a produselor, numeroase mărci joacă astăzi cartea senzorialității și a afectivului, a „rădăcinilor” și a nostalgiei („retromarketing”). Alții pun accentul pe mituri sau pe ludism. Alții, în sfârșit, fac să vibreze coarda cetățenească, ecologică sau animalieră. Unele magazine solicită simțurile prin ambianța sonoră, prin difuzarea de arome sau prin puneri în scenă spectaculoase. Pretutindeni marketingul senzorial se străduiește să amelioreze calitățile sensibile, tactile și vizuale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sportului (Andaska, Citadium) și al produselor vechi (Résonances), amenajând în mod spectaculos locurile de vânzare conform principiilor fun shopping. Fapt prin care ele reînnoadă cu tradiția demersului „feeric” al marilor magazine. Sub impulsul marketingului experiențial, logica-modă (seducție, animație, fantezie, decorație, ludism) a pus stăpânire pe spațiile de vânzare și le-a transformat în locuri atrăgătoare, în „ambianțe” emoționale și estetice. În ciclul III de consum, strategia prețurilor „de nimic” nu mai corespunde așteptărilor diferitelor segmente ale clientelei: este vorba de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
multiplicate ca dezlănțuire a principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor, ca prevalență a dorințelor de satisfacere deplină, aici și acum. În opoziție cu vechile norme ale productivismului burghez, epoca se caracterizează prin promovarea clipei trăite, printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de dorul său de paroxism, de beție și de deliruri. La antipodul acestui model, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
intuit de traducători, care transpun pe ,domnule musiu" în ,monsieur gentleman". ,Moartea autorului", decretată zgomotos de structuraliști, se repercutează într-o autonomie fără precedent a traducerii, teoretizată de Gideon Toury ca ,polisistem"... Un alt exercițiu de lectură ținând atât de ludism, cât și de simpla privire atentă a specialistului se derulează în ultimul capitol (Despre ,sufletul"traducerii), în care jurnaliștii și politicienii sunt tratați - cu o seriozitate complice - ca traducători conjuncturali. E de ajuns o admonestare a președintelui Chirac sau o
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
dictaturii comuniste e - deontologic vorbind - incalificabil. Să ne aruncăm privirea peste unul din cele mai interesante și familiare capitole (Protocronismul în literatură: nu există scriitori mici). Cu siguranță, lectura în sens invers, reîmprospătarea prin lentilă contemporană a unor texte fanate, ludismul paralelelor în timp, afinitățile de structură sunt, laolaltă, procedee critice perfect oneste și chiar - inteligent aplicate - spectaculoase. De aici și până la devierile tranșante ale unor Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, Paul Anghel, Henri Zalis sau Marin Mincu e cale lungă și
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
och revolutionarer, Nora, 1998), citat de cercetătorul suedez Tom Sandquist („Cum a devenit Samuel Rosenstock dadaist. Tristan Tzara și contextul său românesc“, în Balkon. Revistă de artă contemporană, nr. 4, septembrie 2000, Cluj, pp. 12-13), pe „tărîmul idiș”, caracterizat de „ludism lingvistic” și ireverențiozitate antiintelectualistă, exista o „capacitate singulară de a înțelege logica nebuniei și de a transforma logicul în absurd. Aici, a duce existența pînă la extreme și în același timp a vedea expusă propria goliciune (a rîde de hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de altfel, asupra apropierii dintre „joaca de-a moartea” și „joaca de-a sublimul”, subliniind dispariția barierelor dintre estetic și sinucidere: gratuitatea lor fundamentală, „inutilitatea” și i-raționalitatea lor le determină să-și transcendă simpla condiție de repere ale unui ludism despovărat de contingență. Prinse Într-o capcană comună, ele contribuie, În egală măsură, la crearea unui bovarism tragic, ireductibil. Sinucideri „soft”, sinucideri „hard” Nu Întâmplător, multe cărți tratând problema morții vorbesc fie de o „experiență” (vezi Paul-Ludwig Landsberg, Supra, nota
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]