448 matches
-
Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite cu lujeri de viță uscată// un bețiv rămas într-o rînă/ murmură rugăciuni cere milă/ gunoiului adunat ambiguu// nici o floare nici un fir de iarbă/ menite să zîmbească femeilor extenuate/ care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea este vomă
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
Adrian Alui Gheorghe Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
aer scria Cîntecul pe care oamenii îl așteptau ca pe-o împărtășanie: Doamne, cît de bine era pe atunci: Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
În coșul de gunoi a aruncat zdreanța unui poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă -un atlet al zeilor gata oricînd
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
vine din rusește. Înseamnă ceva ca baticul. Îi stă bine cu bariș roșu. Da, Olgăi îi stă bine cu batic roșu. E un fel de roșu înflorat. Și-a pus în cap să mă ațîțe. Și se duce după un lujer: prinde-mă - și nu mă prinde. Ia-mă și nu te las. Dezbracă-mă, prostovane, dacă poți! Si prostovanul sînt eu. Eu, de o mie de ori, eu. Parcă îmi spune, parcă îmi șuieră: ești așa de fraier că nici
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
se știe, De asta nici un vers nu trebuie lăsat la voia întîmplării, Continentele pot să se războiască pentru un distih, pentru o noapte De inspirație a vreunui poet, patriile se țin întregi după cîtă disperare Au flămînzii lor, în final lujerul cuvîntului se va legăna în bătaia vîntului, rădăcinile se vor hrăni din trupul de țărînă al victimelor ... Cititorul ar putea să creadă, de asemenea, că poetul trudește sub Cîmpiile somnului și picură veninul în gușele viperelor, Că otrava este micul
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
Din pricina unei defecțiuni (epuizări) a mecanismului universal, axiologia se inversează, puterea devenind slăbiciune iar slăbiciunea devenind putere, într-o perspectivă în care începutul se reneagă, îmbolnăvind eternitatea care s-ar fi cuvenit a-l găzdui: „neîndoielnic/ ceasul în metal// de lujer garoafele/ o zare// puterea lor de a fi doar slăbiciune/ nici certitudinea nu mai separă/ nici zbaterea nu mai devoră// poate că ora este de iubire/ puterea lor fără putere/ și legătura fără legătură// poate că oră e de cumpănă
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
zece ori, - te bucuri / să vezi, acum, că zișii muguri / se-aseamănă (și în ansamblu, / și-n amănunt) cu-ntregul amplu / pe care-l reproduce în lanț ș...ț minus pedunculii, ce fac un unghi / (cum fac sepalele narcisei / pe lujeri, sau un ram pe trunchi) / cu corpul tutelar: un sinus / ce-i sinclinarul așa-zisei / crevase cu figure pe ambii / versanți: pe unul muguri, vrejuri / filamentoase, în vârtejuri; / pe cel din dreapta: spori sau lamblii, / sau crabi ce-aduc cu hipocampii
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
făcea să te simți pentru o clipă centrul lumii ei când ți se adresa. Intrasem, nu am făcut decât câțiva pași și m-am oprit. Așa cum stătea, picior peste picior, fusta i se ridicase pe o coapsă sidefată, ca un lujer de piatră. Purta fusta de uniformă, obișnuită, albastră. Am stat și am privit-o până când și-a dat seama că este privită. Și-a dat seama și de ce, dar nu a făcut nici un gest să-și îndrepte fusta, doar a
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
vină Si-ai făcut pântec de liniște S-adune-n hârbul de ură chirpic de hodina S-adoarma războaie pe tăcutele flinte. Doamne! Ai strâns în ulcele sămânță de ler Si-ai sadit-o în tâmpla mea arsă Sa-nfrunzeasca mlădițe pe lujer de fluier Din dor și jelanii rămase acasă. ac CIREȘII În cireșii târzii de afară Inflorit-au gânduri de plumb Pe smicelele de-odinioara Ce-ntarcau iubirile strâmb. În cireșii cu poale curtate Albine astrale culeg înțelesuri Cu trompele-n
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
nou anotimp, m-am gândit să îmi fac și eu o livadă. Că orice lucrare de grădinărit, aceasta livadă cere o gândire dinainte, serioasă și așezată, iar pământul se cere împărțit în careuri cumpănite cu grijă, pentru că roada semințelor sau lujerilor îngropați în el să fie bogată. În primul rând, livadă mea nu va fi o livadă obișnuită, adică numai cu pomi fructiferi. Nu, căci roada bună pentru suflet pot să dea toți copacii. Așa că voi incepe prin a pune, chiar
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
departe, pînă acolo unde mîinile nu o ating, sufletul pîlpîie ca o lumînare în ferestrele unui cătun uitat, atît de frumoasă pe cît încă îmi mai pot imagina cerul în care alerga după îngeri în brațele mele frînte ca niște lujeri de crini, oase de heruvimi ținuți la porțile grădinii în care se bănuia raiul, atît de frumoasă încît uitarea se așeza ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați de sărbători și gurile flămînde ale copiilor sugeau laptele mamelor care l-
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
toate erau ale noastre, cînd nimic nu putea fi asemănător nepăsării că vom fi unul mormîntul viu al celuilalt, atît de frumoasă pe cît îmi mai pot imagina cerul în care alerga după îngeri în brațele mele frînte ca niște lujeri de crini, bucuros că se întîmplă totul într-o clipă așa cum înfloresc pe cer fulgerele iar printre ele aleargă îngerii să o salveze încă o dată, trist că apoi vine veșnicia din care numai frumusețea ei mai revine ca o suferință
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
pensie solidară cu bătrînii săi joviali nespus se miră de sine cum un prunc apoi ciocnește o bere cu Providența. Cum era Cum era cît era de greu să începi tot așa de greu cît să termini urcușul pe-acest lujer galben se sprijină muntele pe-această cioară (vopsită) mizează un Înger și promisiunea celestă se-nfruptă din fructul răscopt și curge saliva de-a dreptul din gura văzduhului cîte furnici se urcă pe mușuroiul ființei tale însă nu mai pot
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
cu călcâiul la fiecare pas câte o stea căzătoare, mi-am răsucit rânjetul pe dos ca pe un ciorap murdar de lână ce camuflează în talpă frigurosul ecuator al vieții dar eram prea aproape de mine șI mestecam în fiecare zi lujerul de cucută al sinelui iresponsibil înghițindu-mi memoria picătură cu picătură până ce mi-a crescut pe cerul gurii un sfârc ce-mi hrănea agonia cu spurcata licoare a interogației retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de aproape de intrarea în basilică pizzeria și magazinul de genți și nici un muritor nici o limbă n-ar fi putut înțelege ce bucurie îmi aduse colierul cu mărgele de sticlă ofranda la îndemâna ochiul rătăcit, mercurul-cynabrul E ocrotită Roza în cârca lumii lujer însemnat cu mușcătură de floare în pacea celei fără de pace am stat de pază lângă neprihănire M-am rugat Ție, Maică a Cuvântului bătrână am fost pentru a fi prea tânără e ocrotită Roza de chiar greșeala, de chiar visul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
indolent în droșcă, prinț gras de mascaradă, Ținîndu-și mîna-n plușuri și mestecînd zăpadă În timp ce-n țeasta-i caldă fluturi bezmetici fierb. Și-atunci c-un deget lenș te-oi cere din mulțime Să te-mpletești pe roata cupelei ca un lujer, Tu! cea pe care-odată o răsfățam în rime, Cerșită pe mătăsuri fără s-o știe nime. Și vulgu-n piața rondă va izbucni în mugeri! Ci ridicîndu-ți roba, pe fesele splendide C-o micșunea voi bate însemnul de Poet!! Apoi voi
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
și foșneau și în cameră se lăsa poate înserarea sau doar frunzele imense ale crinilor acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n mijlocul mării și crinii mamei au început să se întrepătrundă și lujerii lor ca niște mâini arcuitoare urcând spre tavan și liniștea aceea și-apoi doar liniștea aceea de parcă ar fi fost moartea. da' nu era moartea, ci era '84 și eram noi doi în camera ei. m-a luat de braț
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite ... Citește mai mult Ai revenit pasăre albăîn trupul cu nervuri de toamnăceasul bate a pământînșir zilelecorolă pe lujerul inimii ars de apussă mă regăsesc într-un mâine incertapatică trăiredoar amintirile înfrunzescîn partea aceeanevăzută a lumiiau încă în ochicandoarea primăverilor uitatezborul necoaptelor iubiriuitătura blândă a ciutei rănitede verde estompat în frunze arsechemarea ta pasare albafluidă luminăcurgea prin porți ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Patru tramvaie s-au ciocnit în pasajul Lujerului din Capitală. Două dintre tramvaie au sărit de pe șine. Purtătorul de cuvânt al RATB, Brândușa Răiceanu, a precizat că există circa 37 de răniți. Potrivit purtătorului de cuvânt RATB, Brândușa Raeceanu, circa 30-40 de persoane au fost rănite. Trei pasageri
Patru tramvaie 41 s-au ciocnit în pasajul Lujerului. Zeci de persoane rănite () [Corola-journal/Journalistic/22905_a_24230]
-
O linie telefonică a fost înființată la Spitalul Universitar de Urgență București (SUUB), aceasta fiind destinată exclusiv rudelor răniților în accidentul produs, joi dimineață, în Pasajul Lujerului din Capitală, au anunțat reprezentanții unității sanitare. Potrivit purtătorului de cuvânt al SUUB, Leo Grecescu, la linia telefonică, ce poate fi apelată la numărul 021.601.26.37, pot fi obținute informații despre starea pacienților care au ajuns la această
Accident de tramvai la Pasajul Lujerului: Linie telefonică specială pentru rudele răniților () [Corola-journal/Journalistic/22901_a_24226]
-
atinsă de mâna ta; A rămas în ea un strop de viață Care-mi emană Ceva din adierea ta parfumată... Și lucrul pe care îl coși Te oglindește pe tine... Semeni atât de bine Cu jocul lui primăvăratic de flori... Lujerii ei te caută prin mine; Au și ei nevoie de gingășia ta. Te-au auzit când spuneai despre ei cuvinte frumoase. Te urmăresc , în gând, în căile tale Ajutându-te să nu te pierzi. Pasul tău de gazelă îmi sună
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]