208 matches
-
troglodirea voluntară și involuntară, manelele și atașamentul disperat de trupa Blondy. Iuliana Alexa Excelență, După o lungă tăcere dau iarăși știre despre lucrul celor ce-și zic pămînteni la cărțile cu zmei. De treizeci de ani de cînd din porunca Luminăției Voastre am suit la Suprafață nu am văzut așa carte. Și nici nu am știință să fi existat vreuna la fel în toată vremea de dinainte. Excelență, două, ba poate trei, ar fi pricinile de îngrijorare. Și două, dacă nu
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
auzit!... Și uite-acum stau să mă întreb dacă nu cumva suntem chiar împărăție... Că de unde s-or fi inspirat Petre Ispirescu, sau Ion Creangă în basmele lor? Și culmea e că avem chiar un împărat în viață: îl știi pe luminăția sa, Iulian, nu? E drept că supușii i-au jmanglit niște bunuri când au prins momentul, de era gata-gata să-l lase-n nudul gol - după cum bine ai văzut la televizor -, însă el tot împărat a rămas, așa că regret, da
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
la Stelian }urlea grandoare și tragism. Spînul, de exemplu, nu mai este personajul cvasi-caricatural din Creangă, ci un soi de ofițer cinic școlit cu lecturi din Machiavelli, așa cum o demonstrează replicile sale din conversația cu Petru/Harap Alb: Folosești forța, luminăția ta, învingi prin viclenie, te faci temut de prostime, urmat și respectat de soldați, asta cred eu! Îi nimicești pe aceia care ți-ar face rău într-o bună zi! Îmbină viclenia vulpii cu forța leului! Să fii vulpe, ca să
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
în inima mea? Eu cred că aceste întrebări ar trebui să rămînă așa, doar simple întrebări. Adică fără nici un răspuns, pentru că nimeni în lumea asta nu are dreptul să dea răspunsuri la frămîntările altora. Cu atît mai mult la frămîntările Luminăției Tale, iubita mea Împărăteasă, care nu sînt numai ale unui om singur, ci și ale unui timp suspendat din istorie care nu mai știe cum să-și bandajeze nevrozele și cum să-și alunge frica de moarte. Poate un răspuns
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
prostrației de după iluminare, a pus mîna de s-a sinucis. Eu n-aș putea și nici nu m-aș încumeta să-ți dau vreun răspuns, dar pot face o mărturisire care, în mod sigur, îi va fi de mare folos Luminăției Tale: dinspre port, cu soarele în spate, veneau șiruri, șiruri spre oraș, negociindu-și păduchii și sifilisul, soldați mahmuri și curve cu umbreluțe roz în radă se legănau vapoare și fregate, pe-a căror punte sta cîte-un matroz cu jegul
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
în față cu treizeci de uriași... Am să mă bat cu ei și am să-i dobor pe toți, - să ne răsplătească Cel de sus că vom stîrpi de pe fața pămîntului sămînța lor blestemată! - Ce uriași, stăpîne?... Păi ce vedeți Luminăția voastră acolo, - îl preveni scutierul, - nu e uriași, e mori de vînt... - E clar că habar n-ai, că nu ești citit, răspunse Cavalerul, ia-o din loc, șterge-o, dacă ți-e frică. Și, zicînd acestea, dete pinteni Rosinantei
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
viitoare, în caz că nu e și ea decupată din firul narativ și surghiunită în spatele cortinei, acolo unde stau toate lucrurile care s-au întâmplat pe repede înainte. Thule e ca Titanicul, ca un oraș, ba nu, ca un regat marin închinat Luminăției Sale Heringul. Cu balustrade transpa rente, ca de gheață, la prora și la pupa, cu mozaicuri pom peiene în băile enorme ale cabinelor nu atât de mari, cât luxoase, cu tapițerii de culoarea somonului, cu mese sau, poate, ar fi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și simplu la ochi. Cer iertare citito rului pentru omiterea numelui, nu este un act politic, ci unul cu mult mai firesc, nu mi-l amintesc și, în fond, să facă bine cititorul și să-și puie pofta-n cui. Luminăția Voastră, ați ajuns cumva la... vreo strate gie? Oștirea e nerăbdătoare. Prealuminata Voastră minte a hotărât o tactică de luptă? — Răbdare, răbdaaare..., veni răspunsul pițigăiat al prea luminatului. Mă gândesc la acest lucru de atâta amar de vreme, că și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
coroana mătuită de atâta târât prin tranșee... — E oștirea pregătită? reluă împăratul cu ușoare infle xiuni de ciocârlie în glas, inflexiuni, în fond, atât de bine camuflate, că nici nu știu de unde mi s-a năzărit așa o comparație. — Pregătită, Luminăția Voastră, cum nu! — Ei, atunci să aștepte... Mda, hhhmmm. Eu însumi voi da atacul! Observați aici, preacinstiții mei cititori, folosirea neaș teptat de corectă a pronumelui de întărire, ceea ce, trebuie să o recunoaștem cinstit și fără ranchiună, nu o prea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
te știu de undeva... Și, zău, de câte ori te văd, mă ia cu râs. Și uniforma asta... stă pe tine ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie vorba între noi, abia acum ești cu adevărat caraghios. Dar, de fapt, cum ai ajuns tu în oștire? — Să-mi fie cu iertare, Prealuminate, dar chiar Luminăția
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie vorba între noi, abia acum ești cu adevărat caraghios. Dar, de fapt, cum ai ajuns tu în oștire? — Să-mi fie cu iertare, Prealuminate, dar chiar Luminăția Voastră țse pare că sfătuitorul de taină avea o idee fixă) a dat poruncă țși aici făcu o plecăciune până la pământ) ca tot, tot ce mișcă în împărăție, de la cinci la șapteș’cinci de ani, să se înroleze. Și eu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
voi încerca să aduc puțină lumină asupra tacticii de lupte atât de minunat de complexe puse la cale de împărat. Până una, alta, după o matură și îndelungă gândire, împăratul hotărâse: dușmanul trebuia așteptat. Cum de era așa de sigur Luminăția Sa că dușmanul va trece tocmai pe acolo în drum spre împărăția râvnită, asta nu v-o pot spune. La geografie nu am stat niciodată prea bine. E drept că până la urmă tabăra s-a văzut nevoită să-și strângă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nici măcar ăsta nu mai era un criteriu să te prinzi care din ce oștire era, căci până la urmă sughițau de-o parte și de alta, fiecare din motive personale. Se pare că împăratul oștirii dușmane îl căuta și el pe Luminăția Sa, împăratul nostru, printre curajoșii luptători înșirați pe ici, dar mai ales pe colo. Eu cred că s-au și întâlnit de vreo două ori, dar, necunoscându-se, au tre cut unul pe lângă celălalt, iar o dată s-au și îmbrâncit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca acolo în vârf să nu te doară capul. Zidul-oricare „zid” nu se va înălța dacă stai cu mâinile în sân.. În atenția oricărui „suveran”rege, vodă, președinte, șef de stat sau cum s-o mai numi: e bine ca luminăția-sa („înălțime”, „majestate”, „excelență”, „domnie” ori... „zeus”) să nu se considere cu de la sine putere supraom. Dacă norocul, hazardul te-au uns drept mare și tare (despre „mijloace” vorbim altădată) trebuie la rândul tău să fii un bun slujbaș, să
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
decât ar fi meritat, fiindcă Măria Ta L-ai fi confundat, după nume, cu mine. Nu, Alteță, n-am fost eu. Dealtminteri, am credința că memoria Ta a uitat numele meu. Și cu drept cuvânt: afaceri de Stat, recepții, etc. Luminăția Ta! Supușii Tăi, pe care-l conduci cu mașina și cu picioarele, s-au cam revoltat, fiindcă ei pretind ca Măria Ta să aibă și cap. August sau nu - dar să fie cap. Căci ei nu cunosc până astăzi, din partea
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
modești, care umplu scena și de la care nu-ți poți lua nici ochii, nici urechile. Documentul pomenit în articolul lui Emil Iordache este, de fapt, o notă de plată întocmită de un mecanic al Academiei Imperiale de Științe: "La porunca Luminăției Voastre, am făcut, pentru funcționarul din suita hanului persan, un nas artificial din argint, aurit pe dinăuntru, cu arc de prindere, colorat pe dinafară...Întrucît un nas artificial, purtat permanent, este supus riscului de a se strica în unele situații
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
o zbatere de aripi, spre Înălțimi... Pe marginea ferestrei, luminând, am descoperit un inel sidefiu, cu reflexe de ametist, lângă o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care mi se aprinse ușor În palme. 87 Războinicul domn M. Ia seama, luminăția-ta, i-o Întoarse Sancho Panza, că ăștia care se văd aicea nu-s uriași, ci mori de vânt, iar ceea ce iei dumneata drept brațe sunt aripile, care, Învârtite de vânt, mișcă pietrele morii. M. Cervantes - Don Quijote de la Mancha Pot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
abătut anume de la drum ca să ne urmeze. Era evident că gândurile lui vădeau o puternică dorință ascunsă. Nefericirea și neîmplinirea erau înscrise pe fața lui. Desigur, poate să fie și o eroare, dar a stat o vreme îndelungată în fața castelului luminăției tale, adânc cufundat în gândurile lui. Părea că a ajuns într-un punct din care nu ar fi dorit să meargă mai departe. Atunci, am hotărât să-l iau cu mine. Împărătița Furnică a făcut o pauză, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tocmeala!.. Așa-așa, slăvite crai! Cu voia mea, la înțelegerile anterioare mai adăugăm încă o poruncă, anume aceea de a șterge din memorie toate amintirile trecutului. De aici încolo, gândurile noastre le vom îndrepta numai către viitor, cinstite voievoade! Numaidecât, Luminăția Voastră! Și oștirea invincibilă își continua marșul triumfal către Iași, cu toată partea de Sus a Țării Moldovei la picioare și cu roadele toamnei la îndemână, fără să întâmpine măcar și vreo mică rezistență, spre marea veselie a nesățioșilor năvălitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încă de pe vremea... și și-a înghițit vorba odată ce și-a dat seama de eroarea pe care era pe punctul să o facă... Turculeții așteaptă numai pe turci să-i izgonești ca după aceea să te înfrunte pe tine însuți, Luminăția Ta Regală... Ei urmăresc neatârnarea Țării Moldovei, Maiestate!.. Ei îs niște prefăcuți... De aceea nu se cuvine să le dai crezare... Nu se poate! Nu se poate! Așa ceva nu este cu putință, vornice! Sunt absolut încredințat că așa ceva nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
obuzuri, plumbi, bolovani și catran avem câtă trebuință pentru orice vrăjmaș, care-și zice și creștin pe deasupra, dar se dedă la prădăciuni de odoare creștinești!.. Mai bine le-ai înturna bisericilor jefuite! Spânzurați-l la vederea pârcălabului din cetate! Nu, Luminăția Ta! Au nu cunoști că solului nu i se ia capul!? Mult gloriosul și puternicul Sobieski nu va săvârși o așa nelegiuită faptă! Bine, generale Iablonovski! Mulțumesc! Respectăm cutuma! Dar tu, moșnege, du vorbă fratelui tău pârcălabu că va sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care va fi numai a mea. Iar pe această insulă, în afară de gărzile sale personale, nu va călca picior de ființă, fără aprobarea mea... Majed, om care-ai luat-o razna, zic eu, și cum va trebui să-ți zic: Stăpâne, Luminăția Ta, Preaînțeleptule? Și de câte ori va trebui să mă închin pe zi? Tot de cinci ori, ca și haremul tău? Și tot pelerina aceea superbă, de culoare neagră, dacă pelerină se cheamă, va trebui să îmbrac, și tot basmaua aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sta, și nu-ți voi îngrădi cu nimic libertatea, decât doar că, formal, va trebui să soliciți îngăduința de a pleca, atunci când vei dori să călătorești prin lume cu șevaletul... Altă prăpădenie de râs. Auzi, trebuia să-i cer voie Luminăției Sale, eu, șeiceasa temporară, locuitoarea insulei în formă de inimă, ca să plec prin lume cu șevaletul! Cine putea născoci o glumă mai reușită decât Ahmad?... Vai, Luminăția Voastră, și ce fel de lesă voi purta? Una împodobită cu smaralde, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lume cu șevaletul... Altă prăpădenie de râs. Auzi, trebuia să-i cer voie Luminăției Sale, eu, șeiceasa temporară, locuitoarea insulei în formă de inimă, ca să plec prin lume cu șevaletul! Cine putea născoci o glumă mai reușită decât Ahmad?... Vai, Luminăția Voastră, și ce fel de lesă voi purta? Una împodobită cu smaralde, cu safir, rubine sau chihlimbar? Și când voi fi slobozită din prețioasa lesă, cine-mi va semna biletul de voie, Șeicimea Voastră sau prima soție a Ta, Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]