81 matches
-
istoric, liberalismul ca element central al retoricii politice iluministe s-a împletit cu retorica științelor naturii. Însă aceasta din urmă împrumutase foarte multe accente din reflexele arsenalului presuasiv al retoricii religiei că activitate umană paradigmatica. Sau, în cuvintele lui Rorty, "luminismul și-a țesut mult din retorica sa politică în jurul unei imagini a omului de stiință că un fel de preot, drept cel care a realizat contactul cu adevărul deasupra omului, fiind "logic", "metodic" și "obiectiv"24. Estimarea pe care o
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
amintim de forțele care le-au produs. Numai înțelegând trecutul libertății o vom putea proteja în viitor". 14 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, pp. 110-111, Horkheimer și Adorno "...au subliniat în mod corect, cred eu, că forțele eliberate de către luminism au subminat propriile convingeri ale luminismului . Ceea ce ei au numit "raționalitatea dizolvanta" a Luminismului a subminat, în ultimele două secole de triumf al ideilor Luminismului, ideile de "raționalitate" și de "natura umana" pe care secolul al optsprezecelea le-a luat
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
produs. Numai înțelegând trecutul libertății o vom putea proteja în viitor". 14 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, pp. 110-111, Horkheimer și Adorno "...au subliniat în mod corect, cred eu, că forțele eliberate de către luminism au subminat propriile convingeri ale luminismului . Ceea ce ei au numit "raționalitatea dizolvanta" a Luminismului a subminat, în ultimele două secole de triumf al ideilor Luminismului, ideile de "raționalitate" și de "natura umana" pe care secolul al optsprezecelea le-a luat drept bune. Ei au tras concluzia
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
proteja în viitor". 14 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, pp. 110-111, Horkheimer și Adorno "...au subliniat în mod corect, cred eu, că forțele eliberate de către luminism au subminat propriile convingeri ale luminismului . Ceea ce ei au numit "raționalitatea dizolvanta" a Luminismului a subminat, în ultimele două secole de triumf al ideilor Luminismului, ideile de "raționalitate" și de "natura umana" pe care secolul al optsprezecelea le-a luat drept bune. Ei au tras concluzia că liberalismul este acum fălit din punct de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
110-111, Horkheimer și Adorno "...au subliniat în mod corect, cred eu, că forțele eliberate de către luminism au subminat propriile convingeri ale luminismului . Ceea ce ei au numit "raționalitatea dizolvanta" a Luminismului a subminat, în ultimele două secole de triumf al ideilor Luminismului, ideile de "raționalitate" și de "natura umana" pe care secolul al optsprezecelea le-a luat drept bune. Ei au tras concluzia că liberalismul este acum fălit din punct de vedere intelectual, privat de fundamente filosofice și că societatea liberală este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
22 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 105, "...cultură liberală are nevoie mai degrabă de o de-scriere de sine îmbunătățită, decât de un set de fundamente. Ideea că se impune să aibă fundamente era un rezultat al scientismului luminismului, care era, la rândul său, o reminiscența a nevoii religioase de a avea proiecte omenești validate de către o autoritate supraomeneasca". 23 Ibidem, p. 135, " ...metafizician este cineva care consideră relevanță întrebarea "Care este natura intrinseca a . . . (de exemplu a dreptății
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
pentru L'Histoire: "Intelectualii marcanți din RDG păreau în ochii celor mai tineri niște bonzi bătrîni care întunecau orizontul și monopolizau locurile cele mai bune. Este aproape situația în care se găseau La Harpe, Marmontel sau Thomas, ultimii oameni ai Luminismului, moștenitori direcți ai lui Voltaire, d'Alembert sau Diderot, față cu generația în ascensiune a unor Marat, Robespierre, Brissot sau Desmoulins și care le purta un puternic resentiment. Adăugați la asta spectrul fișelor Stasi, obsesia informatorilor, delatorilor și a manipulatorilor
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
dezordine fără speranță ce domnește în lume are pînă la urmă un sens. Capitolele primei secțiuni a cărții analizează exemplele de „postmodernitate” metaforică; raționalismul, mecanicismul, credința în progresul material infinit, anti-religiozitatea - toate revendicate drept moștenire cartesiană, își puseseră pecetea pe Luminismul apărut în Franța și răspîndit apoi în întreaga Europă. Luminismul raționalist definea însă doar o latură a Europei din secolul al XVlII-lea, majoritară, dar nu exclusivă. Ies din umbră, în argumentarea lui Nemoianu, două figuri extraordinare ale culturii europene
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
urmă un sens. Capitolele primei secțiuni a cărții analizează exemplele de „postmodernitate” metaforică; raționalismul, mecanicismul, credința în progresul material infinit, anti-religiozitatea - toate revendicate drept moștenire cartesiană, își puseseră pecetea pe Luminismul apărut în Franța și răspîndit apoi în întreaga Europă. Luminismul raționalist definea însă doar o latură a Europei din secolul al XVlII-lea, majoritară, dar nu exclusivă. Ies din umbră, în argumentarea lui Nemoianu, două figuri extraordinare ale culturii europene, Leibniz și Vico, amîndoi constructori ai unui antiluminism nuanțat, de
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
nu cunoșteau istoria și sensul cuvântului "liberal": există o întreagă și strălucită tradiție, din secolul al XIX-lea britanic încoace, care descrie cu precizie ideea de liberalism. N-am să fac trimiteri nici la protoistoria începută în perioada așa-zisului "Luminism", nici la dezbaterea crâncenă ce i-a opus pe "liberalii clasici" "liberalilor sociali" - ele sunt de-acum locuri comune ale manualelor de istorie a politicului. Pretextul acestui articol îl constituie o carte recent apărută, a lui Jonah Goldberg, intitulată Liberal
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
paranoică, idiosincratică, irezistibilă capodoperă, retipărită la Éditions des Équateurs, și am început s-o recitesc fascinat de stilul copleșitor al autorului). În exact aceeași perioadă, Vasile Popovici și Daniel Vighi explorau bibliotecile din Arad în căutarea bizarelor texte despre "celălalt Luminism" și băgaseră groaza în mine, vorbind despre sutele de ciuperci care te pot "ataca" asemeni colților de viperă țâșnind din volumele păstrate în penumbra nearisită a mai tuturor bibliotecilor românești din epocă. Cea mai bună prietenă a mea îmi protejează
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
-le preoților și mirenilor români să sprijine războiul Vienei împotriva Franței lui Napoleon, episcopul confirma, fără să știe, fixarea activității Școlii Ardelene - din care ierarhul făcea parte - pe coordonatele iosefinismului, iar nu pe cele ale iluminismului de tip francez. Așadar, luminism, cum spune profesorul Paul Cornea în Aproapele și departele, nu iluminism pur și simplu... Dacă volumele de studii istoricoliterare pot avea și un palier subiectiv, aș spune că, în cartea lui Mircea Popa, acesta este reprezentat de convingerea autorului că
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
ieșea de sub imperiul necesității impersonale, transformând totodată și circumstanțele sociale în care se manifestă necesitatea respectivă. Cum avea să remarce Georg Lukács, a deveni conștient pentru societate era sinonim cu a putea conduce societatea 3. Într-o formă sau alta, luminismul, liberalismul, socialismul au asumat ideea eului autodeterminat prin gândire, a subiectului capabil să-și cunoască rațional drepturile, obligațiile și interesele, pentru a ajunge toate trei la concluzia reprezentării politice a voinței individului ; votul universal consacră exemplar calitatea lui de agent
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
perspectivă dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și mai apoi aticismul, ei vor promova artificiul stilistic și literatura, vor conduce la sinuos și deformare și li se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce speculează excesiv teza protagorasică a omului măsură a tuturor lucrurilor, ceea ce duce la ideea labirintului, poate fi apreciată drept „capitolul cel mai spectaculos al logicii, partea ei manieristă”. Sofismele de supoziție de genul falsei dileme privesc generalizările pripite
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
elitelor intelectuale. În Austria iluminismul a luat în plan politic forma absolutismului luminat, întemeiat pe nobilime. Absolutismul luminat a atras și burghezia în funcțiunile statului.[2] Așa fiind, spre deosebire de Franța, burghezia din Austria, Ungaria și Transilvania a preferat să îmbrățișeze luminismul, reformismul, monarhia luminată.[3] Particularitatea Ungariei și Transilvaniei consta într-o burghezie redusă numeric, comparativ cu Austria. La 1787, după conscripția iozefină, populația orășenească a Ungariei și Transilvaniei abia trecea de 6%. Din punct de vedere etnic orășenimea era alcătuită
APEL LA VOLUNTARIAT! de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365176_a_366505]
-
1830 și cel răsăritean), fiecare cu particularitățile sale, dar toate înrudite prin „fondul comun al romantismului”. Sinteza vizează dialectica realități naționale - influențe străine, problema spinoasă a preromantismului (1780-1821), momentul cvasievanescent al tranziției (1821- 1830), în care C. identifică o coexistență luminism - romantism și analizează sagace, pe bază de manuscrise, raporturile dintre literatură și eveniment istoric (răscoala lui Tudor); în fine (în secțiunea cea mai amplă), emergența romantismului (1830-1840), văzută pe trei paliere: al „ideii naționale” ca factor de bază în structurarea
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
mai ales raportul dintre secularizare ori secularismul european iluminist a creat diferențieri majore culturale. Aici este poate locul să spun că nu mă refer doar la partea secularismului iluminist, cea mai cunoscută de altfel, dar și la cea religioasă a „luminismului” care a Însemnat o reconstrucție și o reformă a comportamentului religios. Credința religioasă nu acționează În mod direct, ci printr-o intermediere „culturală”, adică a unor practici individuale care sunt localizate În „lume”. În modelul cultural românesc, dar nu numai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
țintea o carență încă mai profundă: autorul e interesat de individualitatea scriitorilor, nu și de ceea ce constituie „caracterele comune ale unui curent ori ale unei epoci”. Ce periodizare propune P. se poate vedea din introducerea la lucrarea în franceză despre luminismul românesc. El nu ia în calcul literatura veche, care ar fi lipsită de originalitate, dată fiind puternica influență slavonă și grecească debitoare apartenenței noastre ortodoxe. În consecință, ceea ce îl interesează este procesul modern de emancipare, început în chip major și
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
lipsită de originalitate, dată fiind puternica influență slavonă și grecească debitoare apartenenței noastre ortodoxe. În consecință, ceea ce îl interesează este procesul modern de emancipare, început în chip major și decisiv cu epoca Luminilor (1779-1829). Aceasta e urmată de etapele 1829-1840 (luminism și romantism), 1840-1867 (romantism „în teorie”) și 1867-1893 (Junimea). În viziunea exegetului evoluția literaturii române moderne e totuna cu istoria eliberării de ceea ce îi era străin și a regăsirii de sine, mai întâi prin conștientizarea apartenenței latine și europene și
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Nicolaus Olahus, Texte alese, București, 1968, 7-111; Al. Tonik, Diplomele de înnobilare ale lui Nicolaus Olahus, RA, 1969, 1; Ivașcu, Ist. lit., I, 58-62; G. Mihăilă, Nicolaus Olahus, LRV, I, 250-255; Dicț. lit. 1900, 643-644; Ștefan Pascu, De la umanism la luminism, ST, 1993, 3-4; Popa, Convergențe, 7-12; Maria Capoianu, Nicolaus Olahus europeanul, București, 2000; Dicț. scriit. rom., III, 513-514; Dan Horia Mazilu, Un „Dracula” pe care Occidentul l-a ratat, București, 2001, 60, 99-105. A.Sm.
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
lui Leo Strauss, teologia lui Franz Rosenzweig, noua gândire liberală (în Columbia History of Twentieth Century French Thought), opera literară (atât de filozofică!) a lui Michel Houellebecq, cele două concepții ale libertății în America post-1968, multiculturalismul și corectitudinea politică, sionismul, Luminismul și anti-Luminismul (în excelentul Dictionnaire de philosophie politique apărut în 1997 la Presses Universitaires de France sub coordonarea lui Philippe Raynaud și Stéphane Rials), Vico etc. Următoarea carte a lui Mark Lilla, programată pentru 2007, se bazează pe cele șase
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-lea, de a reforma religia (creștină și iudaică) pentru a o face compatibilă cu viața modernă, și de maniera în care a eșuat acea tentativă, din punct de vedere filozofic, teologic și politic. Acest eșec ne spune multe despre moștenirea Luminismului modern și despre fundamentele vieții democratice liberale. The Reckless Mind este o colecție de articole publicate inițial în The New York Review of Books și Times Literary Supplement, ceea ce le explică stilul: clar, fluent, accesibil cititorului inteligent fără formație riguroasă, dar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sunt formulate revendicări proprii fiecărei clase - „reprezintă înainte de toate năzuințele unei pături suprapuse care se ridică sau aspiră să se ridice tocmai prin revendicările formulate”. Prin tot ceea ce gândește și scrie în memoriile sale Inochentie Micu este un precursor al luminismului românesc, pentru care școala, cultura în genere, urma să semnifice mijlocul principal al dezvoltării națiunii și, în primul rând, al unei categorii sociale ce trebuia să întruchipeze elita intelectuală a unui popor. „Calea ridicării unei clase de stăpâni feudali proprii
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
romantice? În ce mod influențează cultura Europei Central-Răsăritene? Cu mult înainte de 1800, Immanuel Kant a elaborat o explicație privind orientarea gândirii Secolului Luminilor, explicație ce a ajuns să fie bine cunoscută prin inegalabilul său răspuns la întrebarea Was ist Aufklärung?: „Luminismul” - scria filosoful de la Königsberg - „este ieșirea omului din starea de minorat de care el însuși s-a făcut vinovat. Minoratul înseamnă neputința de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și variatele medii în care a fost receptată. Nu știm când anume a intrat în colecția de la Alba-Iulia, în tot cazul se poate presupune că la sfârșiul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului următor. D. Prodan, op. cit., p. 305; „Luminismul german” - scrie istoricul - „se îndreaptă mai mult spre problemele culturii, decât spre cele sociale sau politice. În domeniul social-politic se oprește la reformism. În Germania, ideile revoluționare au o virulență mai redusă, nu se ajunge la revoluție ca în Franța
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]