23 matches
-
și eternitatea: lui ni s-ar (transmite, deși șMm că înttr-o zi vom muri totuși..." Condamnarea lui, șub o acuzație politică, la cei trei ani și trei luni de pușcărie, îl' împiedică să-și" continue lucrarea, „Decăderea". în condiția unui" lumpenproletar (la echipa de deratizare a brasului), trecîiid prin aceea de strungar și ajungând la aceea de funcționar contabil la ORACA, sînt tot atâtea etape ale deprofesionalizării. Și cînd totul pare recîștigat, cînd a doua sa mare iubire pentru Suzy Culala
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
notițe care, așa fugare și colțuroase cum sunt, dovedesc un talent de scriitor pur-sînge. Cine poate scrie așa d’emblée, dintr-o dată și fără șlefuiri ulterioare, e os domnesc. Iar Petre Pandrea a fost os domnesc, în ciuda simpatiei ordinare față de lumpenproletari și față de ilegaliștii marxiști, care au adus comunismul în România. Sub unghiul amintirilor, noutatea volumului stă în răceala pronunțată față de cumnatul Lucrețiu Pătrășcanu, pe care în alte tomuri îl judecă cel puțin cu compasiune, apoi etichetarea Herthei Pătrășcanu (soția lui
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
filmul „Tinerețe nemuritoare” sunt prezentați că organizatori ai acțiunii de rezistență din timpul războiului „elementele burgheze.” Mai mult, în filmul „Poporul acesta va trăi” țărănimea este înfățișata că „forță conducătoare în lupta de eliberare”, iar muncitorii că o „clasa de lumpenproletari, de vagabonzi și de hoți”. Pentru ultimii ani este reclamata editarea a sute de mii de exemplare „dintr-o literatura triviala și bulevardiera, după modelul broșurilor polițiste și al revistelor pornografice americane”. Încă din timpul războiului, comuniștii ar fi început
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
acestuia; sau nu reușesc să-l pună în practică decât într-o măsură atât de redusă, încât devin victime ale modelului amintit. Frustrarea sau chiar freamătul nevrotic sunt de-acum stări de spirit colective. De exemplu, până acum câțiva ani, lumpenproletarii respectau cultura și nu se rușinau de propria ignoranță. Dimpotrivă, erau chiar mândri de propriul model popular de analfabeți, însă în posesia misterului realității. Îi priveau cu un fel de dispreț îndrăzneț pe „copiii lui tata”, pe micii burghezi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să se rușineze de propria ignoranță: au abjurat de la propriul model cultural (cei mai tineri nici măcar nu și-l mai amintesc, l-au pierdut complet), iar noul model pe care încearcă să-l imite nu prevede analfabetismul și grosolănia. Tinerii lumpenproletari - umiliți - își șterg din buletin numele propriei meserii, pentru a-l înlocui cu calificarea de „student”. Desigur, din clipa în care au început să se rușineze de propria ignoranță, au început să disprețuiască și cultura (caracteristică a micii burghezii pe
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
preluat-o imediat, prin mimesis). În același timp, tânărul mic-burghez, adecvându-se la modelul „televiziv” - pe care, fiind creat și promovat de însăși clasa din care el face parte, îl percepe drept natural -, devine în mod bizar grosolan și nefericit. Dacă lumpenproletarii s-au îmburghezit, burghezii s-au lumpenproletarizat. Cultura pe care ei o produc, având un caracter tehnologic și strict pragmatic, îl împiedică să se dezvolte pe vechiul „om” ce încă trăiește înăuntrul lor. În toată această stare de fapt, responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ideologică, capabile să creeze automat o Putere care nu mai știe ce să facă cu Biserica, cu Patria, cu Familia și alte asemenea prejudecăți. Omologarea „culturală” ce a rezultat de aici ne privește pe toți: poporul și burghezia, muncitorii și lumpenproletarii. Contextul social s-a modificat, în sensul că s-a unificat foarte mult. Matricea care îi generează pe italieni este de-acum aceeași. Nu mai există deci o diferență apreciabilă - dincolo de o alegere politică încadrabilă într-o schemă moartă care
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
trăiesc și le văd - câteva caracteristici ale acestei noi Puteri încă fără chip; de exemplu, refuzul vechiului conservatorism și al vechiului clericalism, decizia de a părăsi Biserica, hotărârea sa (încununată de succes) de a-i transforma pe țărani și pe lumpenproletari în mic-burghezi și, mai ales, obsesia sa - cosmică, aș putea spune - de a duce până la capăt „Dezvoltarea”: a produce și a consuma. Portretul-robot al acestui chip încă alb al noii Puteri îi atribuie vag acesteia trăsături „moderne”, datorate toleranței și
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
el era cuviincios. Dar era cuviința unei persoane profund străine. Iar cel mai important era că omul acesta, băiatul acesta era vesel. Oare nu fericirea e cea care contează? Nu pentru fericire se fac revoluțiile? Condiția de țăran sau de lumpenproletar avea darul să exprime celor care o trăiau o anumită fericire „reală”. Astăzi, fericirea aceasta - odată cu Dezvoltarea - s-a pierdut. Ceea ce înseamnă că Dezvoltarea nu este sub nici o formă revoluționară, nici măcar atunci când e reformatoare. Ea nu dă decât neliniște. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sub îngrijirea lui Luigi Cancrini1" Până acum câțiva ani, oamenii foarte săraci, cei mai săraci dintre săraci, constituiau modelele pure de comportament ale societății sărace: cu atât mai puri cu cât erau mai săraci. Acești săraci erau numiți pe atunci lumpenproletari. Ei erau purtătorii valorilor unor vechi culturi locale (în general regionale). Erau „vorbitorii” prin definiție ai unor limbi autonome, pe care doar ei le cunoșteau în spirit și pe care erau capabili să le recreeze printr-o continuă regenerare a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
incomensurabil cu propria-i cultură). Nelucrând în industrie ori în marile întreprinderi private sau publice (respectivii săraci erau țărani, salahori, mici meșteșugari sau comercianți mărunți), nici măcar prin intermediul condiției „proletare” nu aveau contacte cu burghezia și cu spiritul acesteia. Spre deosebire de muncitori, lumpenproletarii au rămas perfect străini de istoria burgheză până, după cum spuneam, acum doi sau trei ani. Prin urmare, până acum doi sau trei ani, figura „neadaptatului” își găsea imediat un loc al ei: o asemenea figură era prevăzută de un ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
misionarii, utopiștii, anarhiștii, anumiți revoluționari etc. Ceea ce este destul de nou e tipul lor de comportament și de limbaj; și, mai ales, obiectiv vorbind, sunt noi lucrurile de care ei trebuie să se ocupe. Întâlnirea dintre un grup de tineri „neadaptați”, lumpenproletari - nevrotici, incapabili să se bucure, devorați de toxicomania asumată ca formă de comportament, afazici sau care imită limbajele altora - și un grup de tineri burghezi aflați în polemică violentă cu propria clasă - nevrotici și ei, incapabili să se bucure și
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
devianți” și împotriva societății, care înainte îi creează și apoi îi condamnă. Dar simpatia lor este apriorică și nediscriminată. Și de aceea este subversivă. De exemplu, par să aprobe necondiționat comportamentul tinerelor modele burgheze - pe care acești neînsemnați mic-burghezi și lumpenproletari îl adoptă - în toate manifestările sale. Dacă semnele dominante ale unui asemenea comportament sunt „ironia și disprețul”, nu mi se pare corect ca acest lucru să fie aprobat sau justificat; el trebuie supus unei judecăți critice, ca orice alt fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
De altfel, nu este o afirmație total eretică sau eterodoxă. Există în Manifestul lui Marx un pasaj ce descrie cu mare limpezime și precizie genocidul la care burghezia a supus anumite straturi ale claselor dominate, nu muncitori, ci mai ales lumpenproletari sau anumite populații coloniale. Astăzi, Italia trăiește pentru prima oară în manieră dramatică acest fenomen: largi straturi, care rămăseseră, ca să spunem așa, în afara istoriei - a istoriei dominației burgheze și a revoluției burgheze -, au suferit acest genocid; mai exact, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1948-1964), optând apoi, în a doua perioadă (1964-1989), pentru o formă insidioasă de persuasiune pavloviană, chiar dacă și în această perioadă au mai existat destule cazuri de agresiune fizică asupra opozanților regimului comunist. Dacă în prima etapă au fost majoritari securiștii „lumpenproletari” - mercenari, unii analfabeți, activând ca schingiuitori frenetici (p. 137) -, cea de-a doua etapă a fost dominată de securistul cu studii, care se dorea a fi un intelectual. Dar chiar și în prima etapă, în anii 1952-1953, Gheorghiu-Dej și conducătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Germania și în care se spune: „Mișcarea hitleristă este o diversiune a marelui capital, după cum fascismul a fost o contrarevoluție a clasei burgheze în plină degringoladă... ... În mișcarea hitleristă și-au dat întâlnire burghezi declasați, financiari faliți, foști ofițeri imperiali, lumpenproletari, preoți, toate epavele sociale aruncați la suprafață de război, de revoluție și de inflație” (Viața Bucovinei nr.2 /15 mai 1933). Autorul atenționa opinia publică românească: „fascismul și-a avut maimuțoi și la noi, dar mișcarea a eșuat. A urmat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
simbriași. De aici lupta de desfigurare a țăranului, care azi nu mai e nici cal, nici măgar. În acest fel, țăranii sunt supuși, izolați, închiși în satele lor cu milițieni și securiști la intrare și la ieșire. Țăranul este un lumpenproletar, dar vai ciocoilor când furia lor, care mocnește, va readuce un 1907. Pârcălabii comuniști care au luat țara în arendă de la o putere străină se tem, le este frică. De aceea sunt tot mai brutali și mai perverși. Dacă-și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dar și ei doar pentru că vor fi punând greșit ștampila! Mai puțin limpede e cum o va duce bine cetățeanul de rând, care se identifică, în proporție de nouăzeci și cinci la sută cu grevistul activ sau cu cel potențial, lumpenproletarul întârziat cu un secol în Europa. De o bună bucată de vreme, mă uit la membrii executivului cu o uimire amestecată cu scârbă. Nu pot înțelege prin ce alchimie demonică se transformă insul ce, aflat sub vraja patriotismului incendiar, se
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
autorilor. Or, cum spuneam, au început să dispară cititorii. Acest lucru este întru totul imputabil nivelului execrabil la care a ajuns - de fapt, a fost coborât intenționat - educația din România. Subfinanțarea cronică a învățământului, transformarea dascălilor într-un fel de lumpenproletari cu diplome, cinismul politicienilor, ura endemică a făcătorilor de opinie de la televiziuni, care sunt celebri, dar își percep cât se poate de dureros găunoșenia intelectuală, au transformat România într-o Siberie a spiritului. Nu cred că pot fi învinuit de
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
și care s-a umflat ca un balon multicolor în istoria literară română de ultimă oră”. Calificative precum „maquereau metec”, „furnizor balcanic pentru cadîne interlope, cu narcotice și cu un soi de literatură de scandal”, „snob și agent comercial” (care, „lumpenproletar” fiind, „nu pactizează cu proletariatul, ci doar cu capitalismul”, în ciuda „conversiunilor recente”), în fine, „semicolonial de-al nostru, semidoct și semi-comercial, brînză bună, ca inteligență, în burduf de cîine al răului caracter, care trafichează cu cocaină literară, ieri ca dadaism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el se apăra cu muzica așa cum eu mă apăr cu cărțile mele) ce criză o cuprinsese pe Liselle. Cît de derutată, de frustrată, de nemulțumită era din cauza turbionului în care intrase lumea altfel știută, lumea "bine". Paradele tancurilor sovietice, marșurile lumpenproletarilor, jurnalele de actualități cu discursuri agresive, Ana Pauker aplicînd jus talionis (sașii și șvabii deportați în lagărele de muncă din URSS), cunoscuți și prieteni arestați pentru "cercetări speciale". Noile constrîngeri o traumatizau. Cartelele. Reformele monetare. "Stabilizările" făcuseră din fiecare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și implicit, în parte, prin natura materialului uman, o lume vulgară, de o abjecție primitivă, un climat de Sodoma și Gomora, bestial, feroce. Potrivit unei caracterizări auctoriale, acum posibilă, în România comunistă deținătorii puterii erau „niște mici burghezi semirurali sau lumpenproletari, lacomi de bunuri pământești, vanitoși și plini de suspiciune, convinși că în Cursul scurt de istorie a PCUS al URSS li s-a dat o cheie universală pentru toate problemele prezente și viitoare ale lumii contemporane”. Conducătorii de vârf formau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Vivat! zic și nu-mi pot dezlipi ochii de pe dezolanții pereți goi. Dar comunismul? N-a făcut și el tot un sezon? Dar ce sezon! Ițiți cu înverșunare golănească în urma tancurilor și ocrotiți de bodnărașii și dejii primului val totalitar, lumpenproletarii întorseseră demnul regal al României cu fundul în sus, mai și lipindu-i obraznic secera și ciocanul. Un sezon malefic, de jumătate de secol, alterînd ființa unei nații și așa greu încercată de istorie. Burdușiți cu marxism-leninism (second hand), lumpenii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]