48 matches
-
parte din conjurație: București, Buzău, Craiova, să-l fi urmat. Pentru moment puciul republicanilor va reuși. Ploieștenii sunt în culmea entuziasmului. Clasa proletariatului revoluționar se află în culmea fericirii. Evenimentul este sărbătorit cu friptură și cârnați cu usturoi, amintind de lumpenproletariatul Parisului anilor 1849, condus de Napoleon al III-lea, șeful societății lui 10 Decembrie. Suntem îndreptățiți să credem că junele iacobin Caragiale, știa nu numai de existența conspiratorilor ploieșteni, din rândul cărora, la numai cei șaptesprezece ani ai săi, se
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
un termen împrumutat din limba germană și lansat de Karl Marx și Friedrich Engels în "Ideologia germană" (1845), a doua lor lucrare celebră și una dintre lucrările des citate de Marx. În "Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte" (1852), în lumpenproletariat sunt incluși așa-numiții "refuzați ai tuturor claselor", adică "escrocii, patronii de bordel, negustorii de haine vechi, flașnetarii, cerșetorii și alte epave ale societății" și reprezintă acea pătură a proletariatulului "fără conștiință de clasă" (adică asocială). În "18 Brumar", lumpenproletariatul
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
lumpenproletariat sunt incluși așa-numiții "refuzați ai tuturor claselor", adică "escrocii, patronii de bordel, negustorii de haine vechi, flașnetarii, cerșetorii și alte epave ale societății" și reprezintă acea pătură a proletariatulului "fără conștiință de clasă" (adică asocială). În "18 Brumar", lumpenproletariatul era definit ca "fracțiune de clasă socială" care a constituit baza politică a lui Napoleon al III-lea în 1848. Marx a afirmat că, în acel moment istoric special care a dus la lovitura de stat a lui Ludovic Bonaparte
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
în acel moment istoric special care a dus la lovitura de stat a lui Ludovic Bonaparte din 1851, proletariatul și burghezia erau productive și progresiste și împingeau înainte procesul istoric prin dezvoltarea forței de muncă și creșterea randamentului societății, în timp ce lumpenproletariatul îl considera neproductiv și retrograd. Engels a scris despre mercenarii elvețieni de la sfârșitul monarhiei din iulie din 1848 din orașul Neapole revoluționar: ""Acțiunea lumpenproletariatului din Neapole a decis înfrângerea revoluției. Gărzile elvețiene, împreună cu soldații și lazzaronii napolitani, au asaltat apărătorii
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
progresiste și împingeau înainte procesul istoric prin dezvoltarea forței de muncă și creșterea randamentului societății, în timp ce lumpenproletariatul îl considera neproductiv și retrograd. Engels a scris despre mercenarii elvețieni de la sfârșitul monarhiei din iulie din 1848 din orașul Neapole revoluționar: ""Acțiunea lumpenproletariatului din Neapole a decis înfrângerea revoluției. Gărzile elvețiene, împreună cu soldații și lazzaronii napolitani, au asaltat apărătorii baricadelor."" În scrierile sale explicative, Marx a considerat că această secțiune a societății are un potențial scăzut. Referindu-se la locul de muncă nesigur
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
militarismul și a format o nouă clasă privilegiată, aceea a bolșevicilor și a birocrației de partid. Armata sovietică nu a opus nicio rezistență în timpul epurărilor staliniste de la sfârșitul deceniului al patrulea al secolului al XX-lea. În concepția lui Marx, lumpenproletariatul nu ar fi avut motive reale să participe la revoluție, ba putea avea toate motivele să dorească păstrarea claselor sociale existente, întrucât lumpenproletariatul depinde în fond de burghezie și aristocrație pentru a-și asigura subzistența. Datorită acestui ultim fapt, Marx
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
în timpul epurărilor staliniste de la sfârșitul deceniului al patrulea al secolului al XX-lea. În concepția lui Marx, lumpenproletariatul nu ar fi avut motive reale să participe la revoluție, ba putea avea toate motivele să dorească păstrarea claselor sociale existente, întrucât lumpenproletariatul depinde în fond de burghezie și aristocrație pentru a-și asigura subzistența. Datorită acestui ultim fapt, Marx considera lumpenproletariatul drept forță contrarevoluționară. Definiția lui Marx a influențat sociologii contemporani, îngrijorați de numeroasele elemente marginalizate ale societății numite de gânditorul german
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
ar fi avut motive reale să participe la revoluție, ba putea avea toate motivele să dorească păstrarea claselor sociale existente, întrucât lumpenproletariatul depinde în fond de burghezie și aristocrație pentru a-și asigura subzistența. Datorită acestui ultim fapt, Marx considera lumpenproletariatul drept forță contrarevoluționară. Definiția lui Marx a influențat sociologii contemporani, îngrijorați de numeroasele elemente marginalizate ale societății numite de gânditorul german „lumpenproletariat”. Sociologii marxiști, dar și unii nemarxiști folosesc termenul pentru a-i denumi pe cei văzuți ca victime ale
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
depinde în fond de burghezie și aristocrație pentru a-și asigura subzistența. Datorită acestui ultim fapt, Marx considera lumpenproletariatul drept forță contrarevoluționară. Definiția lui Marx a influențat sociologii contemporani, îngrijorați de numeroasele elemente marginalizate ale societății numite de gânditorul german „lumpenproletariat”. Sociologii marxiști, dar și unii nemarxiști folosesc termenul pentru a-i denumi pe cei văzuți ca victime ale societății moderne (beneficiarii programelelor de asistență socială, cerșetorii și oamenii fără domiciliu), care nu au venituri, precum și cei care trăiesc din mijloace
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
1966, 42). Important, din punct de vedere al definiției, teatrul lui Pișcător nu se adresează doar „proletarilor” stricto sensu</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, ci și șomerilor, lumpenproletariatului în termeni marxiști, cărora le oferă intrare gratuită. În cadrul acestor spectacole, proletarii sunt invitați să participe ca spectatori, să intervină, să participe activ în desfășurarea spectacolelor, să huiduie, să aplaude sau să vorbească în timpul pieselor după plac (Pișcător, 1966, 66
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
Asociației Caritabile din Varșovia. A studiat 6 ani, repetând anul întâi (primul curs). A studiat și la „Universitatea zburătoare" (o universitate clandestină care promova autoeducarea). În timpul studenției, a învățat pe propria piele ce înseamnă viața în cartierele mărginașe, proletariatul și lumpenproletariatul. A aparținut Lojei Masonice „Steaua de Mare” a Federației Internaționale „Drepturile Omului”, fondată pentru „a uni toți oamenii care sunt separați de bariere religioase, pentru a căuta adevărul și a respecta celelalte ființe umane” . A absolvit medicina la 23 martie
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
El avea tabelul din care rezulta ce e de făcut la muncă În ziua următoare și câți oameni trebuie pentru fiecare operație. Ceilalți erau paznici. Or mai fi fost și doi șefi de paznici. Nu știu ce grade aveau acolo. Ăia erau lumpenproletariatul SS-ului (râde) sau, În cazul de față, al Wehrmacht-ului. În lagăr, În funcția de conducător venea nu cu führer, ci... bătrânul..., cel mai bătrân. El era bătrânul lagărului. Ăsta era șeful. De data asta era un om foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
normalitate își avea propriile cazuri de „excepționalitate socială”. În mediul rural, în situație de excepționalitate socială se aflau țăranii fără pământ, femeile singure, cu sau fără copii, orfanii, rromii după eliberare etc. În mediul urban, în această situație se afla lumpenproletariatul, alogenii - mai ales evreii - și alte grupuri. Or, problema prosperității nu se punea în nici un caz și pentru aceștia din urmă. Dimpotrivă, prosperitatea lor putea fi chiar considerată un pericol pentru prosperitatea societății în ansamblul ei, cum a fost în
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în serviciile de alimentație și hoteliere din Germania sau Italia, iar specialiștii în informatică din România lucrează mai ales pentru sucursalele companiilor străine din țara noastră, dacă nu cumva emigrează în țările occidentale dezvoltate pentru a lucra acolo. Până și lumpenproletariatul român a descoperit că este mai rentabil să lucrezi la periferia economiei țărilor dezvoltate decât să participi la piața națională a forței de muncă și, prin aceasta, la economia națională. Cerșetorii, prostituatele, proxeneții, contrabandiștii, muncitorii cu ziua, „vânătorii” de asistență
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de un puritanism sexual demn de cele mai sobre ediții ale operelor Sfântului Pavel), deși disperata sa activitate organizatorică de tip laic și progresist apare dintr-odată sărăcită și îmbătrânită din cauza dispariției problemelor care o presupuneau (adică a sfârșitului unui lumpenproletariat țărănesc într-un stadiu istoric preindustrial), deși însăși vocația sa de preot dă senzația neliniștitoare că este vorba de o trădare inconștientă a părții sale evreiești într-un moment în care persecuția împotriva evreilor se declanșa în modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
săraci dintre săraci” - orfanii, copiii din familii nefericite etc. -, ieșind dintr-un tip de existență deja foarte răvășită, în timp ce înainte deveneau, ca să spunem astfel, „modelele modelelor”, creativ populare, azi devin „modelele modelelor” unei crize în care poporul cel mai sărac - lumpenproletariatul care nu mai e lumpenproletariat - vine în contact cu cultura (adică subcultura) burgheză. Ce fac copiii care cândva erau considerați, fără atâtea tragedii, niște „neadaptați”? Fac tot ceea ce fac, după părerea lor, copiii bogaților, studenții. Aceștia le oferă modelele vii
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din familii nefericite etc. -, ieșind dintr-un tip de existență deja foarte răvășită, în timp ce înainte deveneau, ca să spunem astfel, „modelele modelelor”, creativ populare, azi devin „modelele modelelor” unei crize în care poporul cel mai sărac - lumpenproletariatul care nu mai e lumpenproletariat - vine în contact cu cultura (adică subcultura) burgheză. Ce fac copiii care cândva erau considerați, fără atâtea tragedii, niște „neadaptați”? Fac tot ceea ce fac, după părerea lor, copiii bogaților, studenții. Aceștia le oferă modelele vii de urmat. Și deoarece acei
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
însușesc - siliți de nevoie-, comportamente care devin imediat neautenticitate. Părul lung, mânia, drogurile. Le amestecă pe toate: și încă o dată, adevăratele obiecte ale urii rasiste a tradiționaliștilor sunt chiar ei. În același timp cu apariția acestor noi tipuri umane în cadrul lumpenproletariatului, au luat naștere noi tipuri umane în cadrul burgheziei, relativ noi. Ele urmează scheme destul de cunoscute, în realitate: misionarii, utopiștii, anarhiștii, anumiți revoluționari etc. Ceea ce este destul de nou e tipul lor de comportament și de limbaj; și, mai ales, obiectiv vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
eram predestinat). Am încălcat orice normă și orice limită, ceea ce m-a făcut să trăiesc experiența - o experiență concretă, reală și dramatică - a universului care se întinde fără limite sub nivelul culturii burgheze. A universului țărănesc (din care face parte lumpenproletariatul urban) și a celui muncitoresc (în sensul că și un muncitor aparține trup și suflet culturii populare). Am adăugat experienței mele existențiale și interese specifice. Adică lingvistice, de exemplu. Dar și etnologice și antropologice. Despre acestea, nu am o informație
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fi ca el. Tempo, 12 iulie 1974 Ferdinando Camon: Literatura și clasele inferioare 1tc "Ferdinando Camon \: Literatura și clasele inferioare1" În 1970, Ferdinando Camon 2 a publicat un roman intitulat A cincea stare 3. Această „a cincea stare” ar fi lumpenproletariatul țărănesc, a cărui condiție a fost cunoscută de Camon pe când trăia într-o zonă „subdezvoltată” din regiunea catolică Veneto. Romanul său este, prin urmare, înainte de toate un roman despre copilăria și despre familia sa. Dar mai reprezintă și o judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și profund „străină”, a clasei sociale dominante. Dar există și alți scriitori „populari” care nu prea sunt niște artiști „naivi”. De exemplu, cei ce au scris la sugestia cuiva (a unui preot, a unui sociolog). Este cazul scriitorilor „delincvenți” (adică lumpenproletariatul din Italia de Nord), de care se ocupă Camon, analizând o carte apărută acum câțiva ani, Autobiografii din lumea interlopă 1, îngrijită de Danilo Montaldi 2. Scriitorii de acest gen sunt, ca să spunem așa, „transcriși” sau, mai bine zis, „înregistrați
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de pământ, a administratorilor etc.). Odată cu Revoluția din Octombrie*, teroarea este încurajată prin lozincile lui Lenin, care incită la jefuirea „celor bogați” și la dezordine generală, și prin disoluția tuturor forțelor de ordine, ceea ce deschide cale liberă acțiunii răufăcătorilor și lumpenproletariatului. Foarte curând, puterea bolșevică cauționează sau ordonă asasinate: la 3 decembrie 1917, cel al comandantului-șef al armatei, generalul Dukhonin; apoi, la 18 ianuarie 1918, mitralierea manifestației de sprijin față de Adunarea Constituantă - douăzeci de morți, zeci de răniți; iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
maniere sînt ca uniformele și disciplina, care ascund neglijența, prostul gust și excentricitatea neplăcută", scrie Shils; tot el deplînge degradarea contemporană a moravurilor și a manierelor. Solicitările rapace ale guvernelor, încălcarea autorității sociale, consumul crescut de narcotice, homosexualitatea, apariția unui lumpenproletariat fără de lege, grevele muncitorilor din sectorul public toate aceste tendințe amenință să submineze societățile civile și le afundă în grosolănie, nepolitețe și violență 1. Obiecții numeroase pot și trebuie aduse împotriva acestei orientări a discuțiilor. Tonul său moralizator, chiar autoritar
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
plătită/capital ca un element susceptibil a da naștere unui antagonism violent în interiorul societății civile. Tezele marxiste privind societatea civilă conțin, totuși, cîteva probleme prezentate mai sus -, printre acestea fiind și afirmațiile eronate ale lui Marx că atacurile și crimele lumpenproletariatului și proletariatului vor ceda în fața militantismului organizat al clasei muncitoare, precum și proasta sa înțelegere atît a potențialului de producere a violenței, cît și a celui de absorbție a șocului de către instituțiile nemercantile din cadrul societății civile. În societățile civile bine întemeiate
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
PSD și al jalnicului Nicolae Văcăroiu, cel care a condus reuniunea parlamentară din 18 decembrie 2006) a fost o micromineriadă concentrată ca brutalitate și ca timp de desfășurare, în care noii „mineri” au fost selecționați și antrenați din rândul tânărului lumpenproletariat aderent la PRM, amestec de mercenari, fanatici, indivizi frustrați și „creiere spălate”. Pe lângă insultele cu ceremonial, găselnița lui C.V. Tudor a fost aerul de meci gregar de fotbal în care un rol aparte l-au avut cartonașele roșii ale gherilelor
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]