274 matches
-
acvatice care sugerează împlinirea erotică. Onde este și ea un înger care are înfățișarea eternă a femeii eminesciene. În Geniu pustiu, la fel ca în Sărmanul Dionis, femeia este mai mult un simbol al diafanului. Poesis și Sofia sunt „îngeri lunatici”, „îngeri trandafirii”, sunt niște Ofelii eminesciene, simboluri ale durerii. Pentru Ioan, femeia este „prototipul îngerilor din senin”. Sofia este „o natură dulce și înțeleaptă care face pe Ioan să aibă priviri adânci și mari” care ar fi trebuit să fie
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
dragoste, contrar temperamentului, calmă, atunci când ea trăiește din amintire, dar spectaculoasă, explozivă, de o senzualitate eruptivă, când este determinată de trăirea imediată: "Tu trebuie, iubito, să știi aceste mâini/ O și iubeau în noaptea acelor dansuri stranii!/ Dar ele ard lunatic, de-atâtea săptămâni,/ în ruga și în scrisul acestei spovedanii," sau " Nu poate fi pe lume atâta forfotire/ de trupuri care așteaptă să se iubească". Alteori, o iubire casnică, liniștită presupune înțelegeri, comuniuni. Că nu din plictis lângă mine te
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Căderea îngerilor, umbra, travestiul, scindarea (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Îngerul, Rază a lucidității), stilizate în desene încremenite, peste care bate aspru, halucinant, aripa neantului. Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu). Poate nicăieri apetența pentru ritual și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru bărbat). Exprimă la fel de frecvent dorința de a avea copii sau o face pe cea care visează să-și pună întrebări cu privire la rolul său de mamă. Caracterizată de patru faze, luna este și simbolul ciclului. Exprimă adesea inconstanța («a fi lunatic»), distragerea și visul («a fi plecat pe lună»). În limbajul curent, luna are o semnificație erotică (desemnând posteriorul). La modul general, este expresia producțiilor inconștiente, adică a profunzimilor psihice: visul, fantasmele și imaginarul, în timp ce soarele este expresia producțiilor conștiente: gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
caracter științific și educativ sau cu aspect enciclopedic: „Progresele științei” (1904-1906), „Convorbiri științifice și filosofice” (1912), „Orizontul” (a fost prezent în colectivul publicației de la înființare, în 1921, până în februarie 1924, când părăsea definitiv redacția), „Revista ideilor” (1924-1925), „Minunile naturii” (1925). „Lunatic” și „idealist”, își investește bruma de agoniseală pentru a edita în timp câteva bune serii de popularizare: „Biblioteca Lumen” (înființată în 1908), „Menorah”, „Convorbiri științifice”, „Oameni celebri”, „Orizontul”, „Probleme și idei”, „Noua colecție Lumen” ș.a. A practicat și publicistică de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
punte de legătură, iar sufletul devine altar de jertfă. Rugăciunea schimbă în bine inima omului și o dăruiește cu totul lui Dumnezeu. Puterea rugăciunii, profunzimea și trăirea ei ne descoperă pe noi înșine. Să ne oprim la Evanghelia cu fiul lunatic. Tatăl copilului vine la Mântuitorul și îi spune întreaga lui durere de tată: „Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și rău pătimește; că de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. Și l-au
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu. Puterea rugăciunii, profunzimea și trăirea ei ne descoperă pe noi înșine. Să ne oprim la Evanghelia cu fiul lunatic. Tatăl copilului vine la Mântuitorul și îi spune întreaga lui durere de tată: „Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și rău pătimește; că de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. Și l-au adus pe dânsul la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece”. Domnul, văzând cumplita suferință a copilului, l-a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
înconjura pe Iisus. Dar în prezența Mântuitorului, o lumină puternică de credință năpădește în sufletul tatălui și îi dă o stare de liniște, de pace și bucurie pentru că s-a regăsit pe sine în puterea adevărului dumnezeiesc. Astfel, tatăl copilului lunatic devine din necredincios, credincios. De multe ori, pentru păcatele și necredința părinților suferă copii nevinovați. „Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, au zis: pentru ce noi n-am putut să-l izgonim pe el? Iar Iisus a zis lor. Pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
desemnau tulburările psihice erau cuprinși într-un singur cuvânt: „nebunia”. Ea avea conotația morală a abaterii de la ordinea firească a lucrurilor. Modalitatea de înțelegere și denumire morală a tulburărilor psihice a persistat, așa cum o vedem în alte forme de limbaj: lunatici, vesanici, insanici, melancolici. Medicalizarea bolilor psihice, prin scoaterea lor din sfera morală și transferul lor în medicină, schimbă și vocabularul psihiatric. Un rol important revine Școlii Franceze de Psihiatrie care aduce o contribuție extrem de importantă la constituirea „discursului psihiatric”, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturii, luându-se ca repere modele de gândire oferite de medicina somatică. Sunt introduse noțiuni care denumesc formele nebuniei din punct de vedere medical și se caută localizarea acesteia în corpul bolnavului. Paracelsus clasifică nebunia în următoarele patru grupe: 1) Lunatici, la care boala este legată de influența fazelor lunare; 2) Insanii, care desemnează o afecțiune ereditară; 3) Vesanii, la care boala este caracterizată prin pierderea simțurilor și a rațiunii datorită abuzului de băuturi și a unei rele alimentații; 4) Melancolici
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a unui vis romantic, din decorativismul plin de subînțelesuri al unor proiecții adolescentine hrănite cu clișeele cinematografiei interbelice: Îmi aduc aminte de plaja rece a unui râu și de o noapte de mai cu ploaia venind din norii Îndepărtați, scântei lunatice răsunând deasupra apei, și umiditatea apropiată, grea, a vegetației verzi. Apa, la picioarele mele, era rece, iar mâlul mi se scurgea printre degetele de la picioare. El alerga prin nisip, iar eu am Început să alerg după el, cu părul lung
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
8 . Dealtfel luna este edenul lui Eminescu, și Sărmanul Dionis, Comedia sa divină. Paradisul nu este exteritorial, ci pământul cu miezul lui vital, stăpânit de factorul inconsciu și de colosalul geologic. Omul picat în acest mediu leșină de parfumul cel lunatic, devine strigoi. Aci coniferii uriași au "scorburi" de tămâie, umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice, își țipă bucuria de a se înmulți, florile "cîntă", greierii răgușesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
podurile peste ape sunt de onix și fluviile poartă bărci pașnice și frunze căzute "foaie după foaie", izvoarele spumegă pe lângă casă în cascade "de consoane și vocale", arhitectura e aceea a pagodei în jurul căreia se strâng fluturii, vorbirea e ciripit lunatic, femeia cu înfățișare de figurină își oferă grațiile senină și fără oprobriu, înveș-mîntată feeric în chimono și trasă în ușoară jinrikișă, cetățeanul fumează fugind de realitate, opiu, pe rogojină de pai de orez, sub guvernământul static al unei împărătese-crizantemă veșnic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ansamblu care construiește spectacolul. [...] Contrastul cu această lume dezlănțuită irațional, în arderea "patimilor" se marchează prin prezența lui Woyzeck, a cărui partitură regizorul o dezvoltă, o amplifică prin alte două personaje: înțeleptul Nebun și Andres, posibile fațete evolutive ale spiritului "lunatic", dar și "pământean" ce sălășluiesc în personajul care trăiește de fapt mult prea rațional drama imaginată de Buchner. Din prima scenă Woyzeck va fi secondat mereu de aceste două personaje semnificative, "umbre" permanente ale sale; exemple: lumea dansează obsedant și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lunare asupra epilepsiei este o credință care a persistat. Destul de frecvent se leagă apariția crizelor de fazele de lună. Pușcariu Procopovici relatează credința bucovineană care afirmă că dacă o gravidă bea apă în care oglindește luna, va naște un copil lunatic (Cf. I. A. Candrea). De asemenea, poporul, în toată Moldova, este convins de influența exercitată de lună asupra copiilor suferinzi de pavor nocturnus. * Odată cu pătrunderea medicinii culte în țările românești, folclorul a asimilat elemente noi. Unele dintre producțiile rezultate constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
zonă elegiacă, dar și într-un registru dramatic. În postura ciudată de „ghid al cometei Halley” , el se vrea un tânăr Orfeu, care să restabilească legăturile rupte între om, natură și lucruri sub semnul cântecului identificat cu existența. Poezia din Lunaticul nopții scitice (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul Uniunii Scriitorilor din România) acreditează „lunaticia” - stare de tensiune, trăire paroxistică, „barbară” și panică (în sensul lui Lucian Blaga), poetul apărând drept un „băutor de imagini tari” în fața unei eternități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
mai publicat volumul de proză Păsări mergând pe jos (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), articole polemice și cronici literare. SCRIERI: Timpul probabil, pref. Mihai I. Ciubotaru, Chișinău, 1983; Ghid pentru cometa Halley, Chișinău, 1987; Cubul de zahăr, Chișinău, 1991; Lunaticul nopții scitice, Chișinău, 1995; Păsări mergând pe jos, Chișinău, 2001; Careul cu raci, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Leo Butnaru, Probabilitate și probitate, LA, 1983, 25 august; Mihai Cimpoi, Între idilă și dramă, LA, 1983, 3 noiembrie; Ion Ciocanu, Marginalii la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
din antichitatea târzie descriu în mod asemănător episoade de același gen. Un episod asemănător batjocoririi lui Isus ca rege se găsește în Filon, un contemporan puțin mai în vârstă. Cu ocazia vizitei regelui Agripa la Alexandria, poporul a luat un lunatic numit Carabas, un om al străzii, de care deseori își băteau joc (In Flacum 36-39). Ei l-au dus pe săracul om în gymnasium, l-au așezat sus ca să-l vadă toți, i-au pus pe cap o foaie de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
De esență folclorică, aceasta are o notă autohtonă, pronunțat ardelenească, dar rămâne, totuși, strict personală și aparține poetului și numai lui. Fauna pe care o instituie, unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în oameni, greieri cu apucături popești, fete lunatice, șerpi domestici, balauri deprinși să calce stânile, ca să fure lapte albastru, închipuie un tărâm din basme, întrezărit parcă sub sclipiri de rouă diamantină. Peisajul pare cufundat într-o tăcere de biserică și doar ecourile tulnicelor îl străbat câteodată, cu chemările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
and precedent Of Bedlam beggars, who, with roaring voices, Strike în their numbed and mortified bare arms Pins, wooden pricks, nails, sprigs of rosemary; And with this horrible object, from low farms, Poor pelting villages, sheepcotes, and mills, Sometime with lunatic bans, sometime with prayers, Enforce their charity. Poor Turlygod, Poor Tom, That's something yet: Edgar I nothing am. Exit. Scene IV Before Gloucester's castle. Kent în the stocks. Enter Lear, Fool, and Gentleman. LEAR: 'Tis strange that they
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Come, șir, what letters had you lațe from France? REGAN: Be simple-answered, for we know the truth. CORNWALL: And what confederacy have you with the trăi tors Lațe footed în the kingdom? REGAN: To whose hands you have sent the lunatic King: Speak. GLOUCESTER: I have a letter guessingly set down Which came from one that's of a neutral heart, And not from one opposed. CORNWALL: Cunning. REGAN: And false. CORNWALL: Where hast thou sent the King? GLOUCESTER: To Dover
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
n-o loviți așa! Ce-aveți de gînd? CORNWALL: Șir, ce scrisori din Franța-ai mai primit? REGAN: Răspunde simplu, că-adevăru-l știm. CORNWALL: Ce legătură ai cu trădătorii Ce-au pus picioru-n țară? REGAN: -Ntr-a' cui mîini Trimis-ai regele lunatic? Zi! GLOUCESTER: Am o scrisoare doar cu bănuieli, Ce vine de la cineva neutru, Nu de la vreun dușman. CORNWALL: Viclean. REGAN: Și fals. CORNWALL: Pe rege unde l-ai trimis? GLOUCESTER: La Dover. REGAN: De ce la Dover? Ți s-a spus
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
préservent la poéticité du texte de départ. Pornim pe urma iar că două vârtejuri de vară pe drum. (Drumeție) (Blaga, 2010: 455) Ensuite de nouveau nous partons sur la route comme deux tourbillons d'été. (Chemin) (Miclău, 1978 : 563) Grav, lunatic, umblă gândul pe limanuri, lâng-o apă. Să se-nchidă, ca s-adoarmă, niciun lac n-are pleoapa. (Insomnii) (Blaga, 2010: 481) Grave, lunatique, la pensée marche sur leș bords d'une rivière. Pour se fermer, pour s'endormir, aucun lac
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]