190 matches
-
sau tot o ordine împletită permanent cu haosul. Dincolo de zero se mai coace pâinea haosului? Întreb și privesc tunelul spiralat, în care ramificațiile sunt degetele Lui. Pământul se destramă în mii de atomi, molecule.energiile prind tâmplele timpului. Doamne, ce lunecare, ce viteză au degetele prelungite! Prin nuanțele albastrului albul pulsează într-o ordine a acelui ”dincolo de cer”. Am citit și recitit ceea ce mi-ai scris și-n același timp am privit imaginea ADNului uman. S-a născut o imagine, nu
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1473881985.html [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
tocmai ei au pășit, și mereu ne vom întreba în sinea noastră, oare cum le va fi, ce vor simți, dacă vor simți, dar vor fi doar frământări ale noastre . Prietena mea visează și sub melancolia clarului de lună simte lunecarea nocturnă a șoaptelor, simte cum a scăpat din mâini cel mai frumos colț al lumii care i-a zâmbit și pentru prima oară s-a spart în mii de firișoare argintii simțind în sufletul ei cum sufletele lor se unesc
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1401515861.html [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
urmele cântecelor florilor plecate spre alte iubiri. Întreb stelele unde ești, dar ele clipesc cu gene răsfrânte și numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului, mă-nvelesc în tăceri și leagănez stelele și florile și nopțile, ca să-mi adoarmă visând. Leonid IACOB Referință Bibliografică: veghetor / Leonid Iacob : Confluențe Literare
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Veghetor_leonid_iacob_1391100779.html [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
se mănânce și pe el insuși. Ucigând celălalte viețuitoare spre a le mânca el începe practic să își mănânce propiul destin., destinul viului pe planeta Pământ . Prinzând peștele ce se plimba linștit prin apele lui, ucigândul, îi oprește de fapt lunecarea cu care el străbătea timpul ce îi se acordase în ape. Ucigând pasărea îi taie practic zborul din aripi cu care o înzestrase natura la împărțirea darurilor Alergarea din pașii animalelor este oprită definitiv de o săgeat, un glonț, o
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1446884880.html [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
oricare altă femeie. - Ce pot să-ți răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ți cobori blândețea dorinței tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea și gândul si simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_noaptea_de_stan_virgil_1346666816.html [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
împovărate de farmec și de vis; E vară și,.. în spațiu arde o comoară, E atârnată lumea-n visare ca-n abis. Soare torid, Amiază calmă, galbenă de tei, Un scârțâit de poartă Se reazimă de timp ... Și,.. ca o lunecare, prin spațiu, Licăresc scântei. Balsamul cerne ploaie -din nuc- Peste-anotimp ... Silabele zefirului foșnind în lumină Nu îndrăznesc să-nchege , Cel puțin, un cuvânt Le spune sacadat pe bolta senină Ducându-le însingurat În murmur-fluier ca un cânt. Printre vise și-ngreunate
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1406630274.html [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
inima mea, prin sufletul meu. Au alergat până când au devenit unul singur. El, unicul, a prins în arcuirile lui Culoarea. Nu am uitat mâinile pline de boboci sângerii după ce am prins viața prin gheață până când am simțit pământul întărit al lunecării în haos. M-am strecurat atunci prin brațele tatălui și am reurcat fâșia de zăpadă înghețată. Ochii au prins seninul cerului și din toată întâmplarea cu fire de lunecări în haos am păstrat acel senin. Au urmat alte lunecări prin
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ganduri_in_raduri_27_febru_anne_marie_bejliu_1362008398.html [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
am prins viața prin gheață până când am simțit pământul întărit al lunecării în haos. M-am strecurat atunci prin brațele tatălui și am reurcat fâșia de zăpadă înghețată. Ochii au prins seninul cerului și din toată întâmplarea cu fire de lunecări în haos am păstrat acel senin. Au urmat alte lunecări prin orașul cu cerul de plumb topit în viețile fără șir ale oamenilor triști. Rar vezi pe străzi viața pe chipul oamenilor. Mai mult prinzi moartea pe chipul celor ce-
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ganduri_in_raduri_27_febru_anne_marie_bejliu_1362008398.html [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
al lunecării în haos. M-am strecurat atunci prin brațele tatălui și am reurcat fâșia de zăpadă înghețată. Ochii au prins seninul cerului și din toată întâmplarea cu fire de lunecări în haos am păstrat acel senin. Au urmat alte lunecări prin orașul cu cerul de plumb topit în viețile fără șir ale oamenilor triști. Rar vezi pe străzi viața pe chipul oamenilor. Mai mult prinzi moartea pe chipul celor ce-și târăsc tălpile prin universul plimbat de la o cușcă la
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ganduri_in_raduri_27_febru_anne_marie_bejliu_1362008398.html [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
împotriva Duhului Sfânt. Astfel, Părinții sinodali au izbutit să evite capcanele cugetării logice, dar pământești, limitate, ale ereziarhilor și să se mențină la nivelul ceresc al spiritualității creștine din epoca Evangheliștilor, a Sf. Apostoli, a apologeților și a Sfinților Părinți. Lunecarea spre o aparentă logică filosofică - fie ea platonică sau aristotelică - ar fi fost fatală pentru păstrarea autenticității adevărului creștin revelat, în Sfânta Biserică. Crezul nostru, cel creștin ortodox sau niceo-constantinopolitan, este Revelația pe scurt sau Scriptura pe scurt, mai întâi
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 by http://confluente.ro/Simbolul_de_credinta_sau_crezul_teza_si_sinteza_marturisirii_noastre_ortodoxe.html [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
cântecul, amăgirea, singurătatea, silaba, cuvântul. În pagina de deschidere a volumului amintit, poetul rostește exclamativ: „Binecuvânt Logosul! Cele de față sunt scrise cu acel colț al inimii muiat într-o lacrimă cuvântătoare. Ea să ducă greul, în timp ce eu tac desăvârșirea lunecării...” Descătușarea de sine devine destin creator. Cuvântul dintâi trece răpanian prin „alfabetul tăcerii”, încolțind în oul cosmic. De la primul până la ultimul volum, poetul exprimă credința de neclintit în forța Cuvântului divin și a Cuvântului întrupat: „Știu de la Cântec înțelepciunea Cuvântului
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DESCÂNTECUL AMIEZILOR Ca și când ar fi răsfoit filele unei cărți, iarna își risipise cu repeziciune zilele una după alta, și, alternanța de lumină a celor însorite, secondată de cenușiul umbrelor celor înnorate, dăduse ochiului impresia unei lunecări vertiginoase, printr-un interminabil tunel de metrou. Și totuși, fără nicio teamă, încă imediat după Crăciun, mugurii tufei de liliac de la colțul blocului începuseră încet, încet - ca niște melci ce încercau cu prudență să-și scoată cornițele - să se mărească
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
învăluiau deopotrivă pe toți, fără alegere. Rumoare, glasuri de copii, un du-te -vino pe lângă tarabele cu ispititoarele produse eco și, acolo sus, năframa azurie a cerului, agățată de vârful muntelui. Pentru câteva clipe, Smaranda rămase nemișcată urmărind cu curiozitate lunecarea norilor răzleți pe cer, felul în care aproape imperceptibil, își modificau formele, nuanțele. Se întrebase uneori, cum ar fi fost de-ar fi putut străbate cerul, plutind alături de nori, așa, ca o pasăre. Fascinația aceasta pentru nori, o avea din
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
se gândea că profita unul de altul. Apoi, omul s-a întins și a început să râvnească la viul din viață, ucigând animale și mâncându-le viața, prinzând peștele ce se plimbă liniștit prin apele lui, spre a-i mânca lunecarea cu care el străbătea timpul ce i se acordase în ape. A iesit din peșteri și a gândit să-și facă o casă, un bloc ( și nu orice bloc, unul până la nori, dacă se poate), un drum, o șosea, o
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1428495727.html [Corola-blog/BlogPost/374879_a_376208]
-
spun că apa trece Și zic că pietrele rămân”. Dar lucrul altfel se petrece, Pe globul de pământ bătrân! Că apa, cât ar fi de mare, Când curge-n jos, ea curge stând(ca masă compactă) Iar sub tăcuta-i lunecare, Și pietrele rămân, curgând! Morala, știi ce vrea să zică? Tu înțelegi ce vreau să spun? Că numai DUMNEZEU e veșnic, Și Toate, LUI i se supun!. . . = P S. = Toate LUI i se supun, ca și destinul nostru. Ce poate
IONEL DAVIDIUC by http://confluente.ro/articole/ionel_davidiuc/canal [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Bătrânii spun că apa treceși zic că pietrele rămân”. Dar lucrul altfel se petrece,Pe globul de pământ bătrân!Că apa, cât ar fi de mare,Când curge-n jos, ea curge stând(ca masă compactă)Iar sub tăcuta-i lunecare,Și pietrele rămân, curgând!Morala, știi ce vrea să zică?Tu înțelegi ce vreau să spun? Că numai DUMNEZEU e veșnic,Și Toate, LUI i se supun!. . .= P S. = Toate LUI i se supun, ca și destinul nostru. Ce poate
IONEL DAVIDIUC by http://confluente.ro/articole/ionel_davidiuc/canal [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Cuvintele însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Patinez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitageul din ele. Iubirea verii Prin pădure, Timpul pare să fi încetinit, Să nu tulbure îndrăgostiții. Copacii se privesc liniștiți în ochi, Mirându-se fiecare de verdeața
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Vers_alb_ii_ioana_voicila_dobre_1351344315.html [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Arta scenei e aerul vieții sufletești! Și demoniac și angelic este răsunetul suplu al muzicii clasice, nemistuit, ca un tropot de clinchete, ca o lunecare de izvoare pe pietre îmbrăcate în mușchi. Cel al vocii sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! Artista e frumoasă, suavă ca o hermelină. Oricând cântă pe scenă, ziua e în pragul primăverii, iar scena e un vast farmec sonor îngemănat
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420953325.html [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
la Ermitaj, iubitule! Voiam să-mi arăți chiar tu, bogăția lumii. Cuvintele însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere. Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Patinez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Mireasa timpului prezent Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec cu muzici și meseni de soi. Am dăruit o nuntă cât o viață Copilului ce
MIRAJ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Miraj.html [Corola-blog/BlogPost/350921_a_352250]
-
voi ierta începutul miezul de foc al vieții în mocirla umanului apoi pe mine însămi pentru a-mi fi lăsat sufletul sub tălpile aspre ale trecătorilor umbre asemuindu-mi pașii cu șerpii albi și negri încrustați profund în zidurile tunelului lunecării dinaintea câmpului liberului gând negândit Anne Marie Bejliu, 29 septembrie 2014 Referință Bibliografică: liber gând negândit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate
LIBER GÂND NEGÂNDIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1412062782.html [Corola-blog/BlogPost/374407_a_375736]
-
și anonim: “Vine iarna peste mine, cu șenile de zăpadă,/ mi se-nfige-n creier crucea subțiindu-se de ploi,/ am trecut de primul viscol care-a vrut să mă re/vadă/ și am auzit strigându-și teiul frunza înapoi!// Lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape,/ oameni cu veșminte albe văd iubindu-se în ger.../ mi-este cald de-atâta viscol,/ simt că nu mă mai încape/ haina mea rămasă nouă de pe vremea lui Homer!”... Stai să vezi! Autor: Ion
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) by http://balabanesti.net/2015/02/01/sa-nu-se-impiedice-apa-in-care-a-plans-dumnezeu-vi-x/ [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
oricare altă femeie. - Ce pot să-ți răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ți cobori blândețea dorinței tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396540875.html [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
strecurasem în mâneca jerseului trimițând-o direct în clandestinitate întrebându-mă odată cu gestul săvârșit de ce trebuia să o ascund și n-o pusesem deoparte ca pe un obiect (întreg) neutru? Întrebarea lua amploare, mă sfredelea și fotografia mă zgâria în lunecarea ei sub mânecă, când din odaia alăturată auzeam gunguritul copilului meu... Timpul limitat și tensionat mă mâna către o lume necunoscută, moștenirea din străbuni spre care mă duceam cu limba amputată, multe temeri și inima frântă. De toate acestea îmi
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1426253420.html [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
Publicat în: Ediția nr. 143 din 23 mai 2011 Toate Articolele Autorului ÎN CIȘMIGIU Într-o grădină-n Cișmigiu, pe-o bancă spre estradă, Stau dragul meu acum și scriu și gândurile-mi zboară. Si micul lac ușor brăzdat de lunecarea bărcii, E-o mică mare de cleștar, ascunsă între sălcii. Dar a trecut frumoasa vară, e toamnă iar în Cișmigiu, Stau și acum pe-aceiași bancă, și scriu...și scriu... Era atâta soare odată, și atâtea păsări ciripeau, Gândeam atunci
MUZA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Muza.html [Corola-blog/BlogPost/344330_a_345659]
-
oricare altă femeie. - Ce pot să-ți răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ți cobori blândețea dorinței tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495426936.html [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]