97 matches
-
pentru alții, Carol a fost un ușuratic, un vînător de fuste; a guvernat țara dictatorial; a comandat din umbră asasinarea Primului Ministru Gheorghe Duca; s-a îmbogățit furînd din bugetul statului; și, mai ales, a avut drept iubită o evreică ("Lupeasca"). Cine să stea să mai observe flagrantele contradicții ale acestui portret-robot? "Vînătorul de fuste" a fost, totuși, fidel unei singure femei, Elenei Lupescu; iar spoliatorul poporului român a dus în exil o viață modestă, uneori aproape de indigență. Unde s-au
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
disimulatoare atribuită sexului său, acea preocupare de-a așeza capcane pe căile presărate de pericole ale vieții: "Toată fericirea/ pot s-o dăruiesc/ azi gratuit/ ni-mic nu mai am de ascuns/ simulacrul, viclenia/ cea minunată/ s-au cheltuit;/ hăituiala lupească/ acum/ e a clipei// doar clipa/ mai e un călău/ în repaos" (Repaos). Altminteri, adică fără acest act de "generozitate", am fi avut a face cu "cruzimea" ființei care, mai slabă fiind, înțelege a se apăra uneori cu ferocitate în
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
un moment dat, sfătuită, d-na Lupescu a părăsit țara. Curînd, Carol a fost delegat oficial să participe, ca reprezentant al familiei regale, la înmormîntarea reginei Alexandra la Londra. Imediat după ceremonia funebră s-a îndreptat spre localitatea unde locuia Lupeasca și, la sfîrșitul lui 1925, a scris de la Milano soției, părinților și guvernului că nu se mai înapoiază în țară. La stăruința premierului Ionel Brătianu, a prințului Barbu Știrbei, a reginei Maria pe lîngă regele Ferdinand, și el iritat, a
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
de dur s-a purtat regele cu regina Maria, mama sa, cu prințul Știrbei, (care a fost nevoit, și el, să se exileze). A urmat aventura domniei regelui Carol al II-lea, înconjurat de Camarila sa coruptă, în frunte cu Lupeasca, apelată Duduia. Țara și demnitarii ei, în frunte cu Iuliu Maniu, era revoltată. Dar regele își vedea de treburile (afacerile) lui (a fost negreșit cel mai corupt om al României acelei vremi), în timp ce situația internă și externă a țării se
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
în toamna lui 1933 Nae Ionescu, Richard Franasovici, Mavrodi) intimi legați de cuplu (Puiu Dumitrescu, Gavrilă Marinescu, Urdăreanu) și destui alții. Aceștia se reuneau în mai toate serile în casa Duduii, dar și a altora (regele era foarte sensibil ca Lupeasca să fie primită, decent și favorabil, (la Auschnit, la Malaxa), unde se benchetuia, se vedeau filme, se jucau cărți, suveranul fiind mereu lăsat să cîștige. La aceste reuniuni intime se luau și decizii politice. Cînd era singur, regelui îi plăcea
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
filme, se jucau cărți, suveranul fiind mereu lăsat să cîștige. La aceste reuniuni intime se luau și decizii politice. Cînd era singur, regelui îi plăcea să citească, să-și claseze, cu dichis, clasorul cu timbre, care prețuia o avere. Iar Lupeasca, nu mai era un secret pentru nimeni, îl subjugase total, nemaiputînd concepe viața fără ea. Era o subjugare fizică? Cred că mai mult. Pur și simplu o și iubea, ea cunoscîndu-l, ca om, cel mai bine și în compania căreia
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
Antonescu ca șef de guvern și acesta, înțeles cu liberalii, național-țărăniștii și legionarii, îl silește să abdice (cam cu revolverul la tîmplă, cum reiese din al treilea volum al memoriilor lui Ion Hudiță) și pleacă, cu un întreg tren, cu Lupeasca, Urdăreanu și alții apropiați, abia scăpînd, în gara Timișoara, de gloanțele legionarilor. Și astfel se încheie aventura politică de zece ani, a lui Carol al II-lea, pe tronul României. A urmat exilul, negăsind, unde ar fi voit, permis de
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
curte politică. Fostul rege a ajuns în Brazilia și, firește, proiectul său politic a eșuat lamentabil. În 1946 Elena Lupescu s-a îmbolnăvit greu. A insistat, pe lîngă Carol, să se căsătorească. S-au căsătorit în iulie 1947. Apoi, repede, Lupeasca și-a revenit. Au revenit în Portugalia. În aprilie 1953, Carol moare, subit, de un atac de cord. Avea 59 de ani. Elena Lupescu a mai trăit 24 de ani. Autorul cărții pe care am comentat-o, Paul D. Quinlen
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
-și reface căsătoria cu regina Elena și să n-o aducă în țară pe Elena Lupescu. Firește că principele Carol, cinic, a promis, dar s-a înscăunat rege, nu și-a refăcut căsătoria și a adus-o în țară pe Lupeasca. Maniu, umilit, a devenit adversarul regelui iar Al. Vaida Voevod "omul regelui". Dar regele venise în țară hotărît să guverneze printr-un guvern personal, în afara partidelor și împotriva lor. A încercat formula în aprilie 1931 numind guvernul N. Iorga. Dar
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
la restaurant, servit de Ionică. În ultima vreme, lumea din oraș vorbea despre război și despre noul stat, cel al patrioților cu cămăși verzi și se întreba ce va face Generalul după fuga din țară a lui Carol regele, cu tot cu Lupeasca lui. Maiorul Scipion era de părere că Generalul, absolvent de Saint Cyr, ascundea un as în mînecă. Aparițiile lui Portofel în restaurantul gării începuseră să treacă aproape neobservate. Cu trenurile veneau ardeleni și refugiați din Basarabia care nu știau încotro
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
să apară ca o nălucă dintr-un dulap sau din vreo ladă, deghizat în tot felul de animale ciudate care-ți solicitau mai degrabă mila decât frica. Mergem mai departe. Vecin cu Vasiliscul e Vârcolacul fața acoperită cu păr, urechile lupești, ascuțite. La lună plină, devine dintr-odată foarte palid și urlă îndelung în neputința lui de a mai fi încă o dată lup. Își spune, prețios, Lycaon, de când e la curent cu mitologiile. Pe Vârcolac îl apucă nostalgiile în serile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
muncă cinstită, cei patru pereți sacri și personali. Dar mi-am cumpărat cu 640.000 lei (cea mai mare parte împrumutați și achitați, vezi Banca „Floreasca”) 3 pogoane de pământ la Băneasa, la Șosea, lângă Nae Ionescu, Malaxa, Bengliu și Lupeasca! Vreau să-mi fac acolo o sfântă de vilă. Ca chiriaș, am stat întotdeauna în apartamente și cartiere noi, boierești! Căci eu așa-l concep pe scriitor. Am un fecior 7 în clasa a VI-a de liceu, dar aceasta
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
fast... Admirația pentru frumusețile vremii e omniprezentă. De regina Maria își amintește că „trăsăturile feței ei erau expresive, cu obrajii, nasul și gura, asupra cărora nu se putea ca un bărbat să nu se oprească cu atenție”... Întâlnirea cu celebra Lupeasca a regelui Carol II e descrisă astfel: „Prin anul 1923, pe Calea Victoriei,... am fost izbit la vederea unei femei înalte, de o statură plină,... cu părul roșcat,... cu ochii verzui, trăsături care, toate laolaltă, grație mâinii măiastre a Creatorului, întruchipau
Agenda2005-40-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284278_a_285607]
-
ne leagă ca pe niște frați, s-o lăsăm la patruzeci de duros și să nu mai vorbim. Asta va trebui s-o discutați cu fiul meu, a spus tata. Cartea e a lui. Barceló mi-a oferit un zîmbet lupesc. Ce zici, tinere? Patruzeci de duros nu-i rău la prima vînzare... Sempere, băiatul ăsta al dumitale va face carieră În afacerea asta. Cenacliștii au rîs la poanta lui. Barceló m-a privit satisfăcut, scoțîndu-și portofelul din piele. A numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și deputați corupți, întreg Parlamentul ar trebui să-și prezinte demisia! E o situație unică pe Terra! Profund indignată, Elena-Gabriela Udrea promite lansarea, pe blogul personal, a serialului politic: „Uite șpaga, nu e șpaga!” Ea vine pe linia Vrâncioaia - Obrenovici - Lupeasca - Elena Ceaușescu. Cu frunză sau fără frunză? Țara așteaptă, cu sufletul la gură, episodul pilot. Până una-alta, dacă e marți, udreniana se prezintă la Secția 2 ! Poliție. La Psihiatrie, mai prin toamnă! ULTIMA ORĂ! În spatele scenei, îmi susură lelea
TABLETA DE WEEKEND (100+1): COANA JOIŢICA REDIVIVA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367950_a_369279]
-
apucă un ciomag de la un megieș și înaintă falnic: - Hoțule, vei fi pedepsit după legea noastră! Țipetele se întețiră, înghițind și-un chiot gângav de bucurie, ieșit din gâltejul unui om bubos, cocârjat, c-un ochi albit și doi colți lupești în gură... Nicodim îl zărise prin mulțime și-și aduse aminte că umbra aia strâmbă îl însoțise și-n alte împrejurări primejdioase, ca o cobe. Se gândi pe loc că sigur era unealta Necuratului ce se pusese de-a curmezișul
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
arțăgos : -Pe drumul ce mi l-am ales . Gasit-am frați și veri ,nepoți , Lumea iar mi se deschide, Ne adunăm la masa toți , Uni-s șefi pe la partide . Nu am de gând să mai rămân. M-asteapta neamul meu lupesc , Să fiu pe-aici din nou stăpân , Deci nu mai pot să te slujesc . -Dar lupe altfel mi-ai vorbit , Când de prin râpi te-am adunat, Bolnav ,flamand și și jigărit Și te-am hrănit și te-am tratat
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
timid și tandru neamul românesc și se conjugă-n verbul ce unește maluri de Prut de mal mâlos ceresc pe care însuși, el, Poetul, se zeiește ne eminim, vă eminiți, se eminesc firav și delicat coborâtori din vechiul nostru verb lupesc din zeul zeilor zămislitori de graiuri ce se trag din graiul românesc te eminesc, mă eminești, ne eminim cu dezmierdări de doine ce coboară în fiecare lacrimă și vers sublim din verbul dorului ce ne omoară să nu murim, să
NOI SUNTEM EMINEȘTII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377488_a_378817]
-
chemat și-acolo l-au acuzat... A fost paznic la „Ovine”, Lup cinstit, cum se cuvine ! Fiindcă își făcuse treaba, să-l judece-acum degeaba ? L-au știut că-i este foame... Ce, Lupul mănâncă poame ? Da ! E-n firea lui lupească doar cu oi să se hrănească. La puțin sânge pe buze acum vor să îl acuze ?! Nu putea să lase-o pleașcă făcând parte dintr-o gașcă ce i-a dat sarcini precise, pentru lucruri interzise... A primit asigurare că
CUM ... LUPUL?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377479_a_378808]
-
care reușesc să scrie astfel, și citim poeți care scriu altfel, fără să ne/le pese cum? Orice poem din “Al șaptelea avatar” e un argument solid, deschid cartea la întâmplare și citez: Mă gândesc la tine, la privirea ta lupească și Morfeu mi-e martor, te-am visat în noaptea asta Lup. Stăteai culcat lângă mâna mea și eu îți Mângâiam ochii galbeni, pieziși, bună tainiță de Tandrețe. Crudă ca mușcătura de foame, iarna Când sub zăpadă geme iarba, când
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
au mai prididit cu picante amănunte din viața dispărutului rege, care mă rog a mai fost, printre altele, și un mecena al culturii, cu tensiunile sub care aventurosul și-a ținut, vai!, cumintea familie regală, cu amorul lui telenovelic pentru Lupeasca etc. etc. (De fapt, zicem noi, azi, un șef de stat inteligent și autoritar, ce s-a aflat nu singurul în Europa în bătaia furtunii ce se apropia.) Apogeul profesionalismului teleast al momentului a aparținut, firește, crăinicuțelor-silfide care, la două-trei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Petru este considerat „patronul lupilor”, „mai mare peste lupi” etc. (8, p. 306). Probabil că datorită acestei funcții (primordială, în mentalitatea populară, față de cea de „paznic al raiului” ; cf. Matei, XVI, 19) s-a contaminat Sf. Petru cu unele atribute lupești. Ca și lupul, el apare atunci când este pomenit. Dar să revin la motivul principal al fragmentului citat mai sus : adormirea Sfântului Petru. În acest moment crucial, când este în joc însăși soarta Cosmosului, somnul zeului este o greșeală fatală pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
VIII. 1930, București - 18. X. 1980, București), dramaturg, prozator, eseist, poet și traducător. Este cel de-al patrulea copil al Mariei (n. Mureșanu) și al lui Tudor (Teodor) Mazilu, muncitor la Societatea de Transporturi București. Urmează școala primară din mahalaua Lupeasca. Amână să se înscrie la liceu, preferând să realizeze pentru revista „Tinerețea” (ulterior, „Tânărul muncitor”), la care se angajase, mai întâi caricaturi, apoi cronici sportive, articole despre viața tinerilor și schițe umoristice. În 1946 și 1947 frecventează Liceul Comercial. Atras
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
la teatru, formula narativă extinsă nu se potrivește stilisticii autorului. Aceasta nu înseamnă totuși că romanele sunt în întregime niște eșecuri, surprinderea atmosferei, acuitatea observației, alcătuirea unor „caractere” remarcându-se din nou. Reușitele în descrierea lumii sărace din mahalaua bucureșteană Lupeasca (Bariera), reflectând o realitate trăită (coada la pâine, insalubritatea zonei, bombardamentele repetate, lipsa de mijloace și de viitor a locuitorilor, plecările pe front, ipocrizia autorităților), depășesc comanda ideologică a momentului în care e publicat romanul, cadrul politic ce se cerea
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Întors o clipă să mă uit Îndărăt. Mă năpădi viziunea unor spini Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist care-mi ieșea În Întîmpinare arborînd un zîmbet lupesc. La atingerea lumînării, boilerul se aprinse cu o scăpărare și un huruit metalic. Am Închis capacul și m-am retras cîțiva pași, din ce În ce mai nesigur de ceea ce urmăream. Boilerul părea să tragă destul de anevoios și m-am hotărît să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]