35 matches
-
exil absolut, artă înaltă a spiritului? Nu doar prin detașarea de accidentele impure ale diasporei, ci și prin distanțarea de contextul însuși al exilului, printr-un efort de ,scuturare" de ruinele proprii și ale celorlalți, printr-un act de insubordonare lustrală, de ,neascultare" nici de veac și nici de oameni. Cu privirea înălțată pe un orizont intemporal, Vintilă Horia blamează ,timpul istrionului devenit zeu al mulțimii", timpul ,sîngeros și fără vlagă" ce l-a circumscris: , Tot ceea ce mă înconjoară, în afară de soția
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
arhitecturală, mizeria interiorului, a obiectelor aservite și care aservesc, se transformă în nihilism revoluționar". "Revoluționar" într-un sens ingenuu, firește că "nihilismul" poate deveni funcțional, contribuind la "primenirea lumii". Această "primenire a lumii" constituie ținta umanistă (înglobată într-o estetică lustrală) a liricii lui Augustin Pop, care se mărturisește, programatic, astfel: "Dar... lumea e așa cum este. Și ca dînsa sîntem noi. Nu. Eminescu greșește. Și lumea e așa cum sîntem noi. Oricum, ideile morale, gîndurile bune, sentimentele generoase ne schimbă. Și noi
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
pînă azi de volumele unor M. Nițescu, Ana Selejan, Vasile Igma, cele coordonate de Lucian Boia etc., unui „orizont” incandescent, dornic a cuprinde nu numai fapte, ci și atitudini corective, nu numai analize, ci și o postură a adevărului ferm, lustral prin sine. Deși stringent necesare, atari cercetări se văd împiedicate din motive nu tocmai anevoie de înțeles. Inerția oarecum mecanică, dar și conservatorismul cinic-lucid sînt, firește, cele mai puternice dintre ele. Sîntem încă în bună măsură dominați de starea unui
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
se "preda" poeticește vorbind, damnatul năzuiește la o "izbăvire" de materie, care e și o evadare din poezie prin genuflexiune mistică: "eu în genunchi lîngă staul/ pe locul unde Raza/ pre sine încă/ se naște" (Ritual șvesteț). Salutară sub raport lustral, o asemenea tentativă de redempțiune ni se pare totuși puțin convingătoare din punctul de vedere al plăsmuirii lirice, odată ce aceasta s-a declarat în chip categoric debitoare unui profil de factura căderii asumate. Amuzant e totuși un compromis între "păcat
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
spirit elementar de consecvență, din intransigența de atunci decurge (sau ar trebui să decurgă!) intransigența de azi. Revizuirile de tip lovinescian, atacate pe vremuri precum ,inconsecvențe" ale celui ce le-a inițiat, revin în actualitate nu numai ca un ceremonial lustral al conștiinței critice, ci și ca o obligație a acesteia de-a sluji valorile care se sufocă într-un spațiu al fetișizării fariseice sau numai opace, ca și al amestecului viclean cu valori modeste ori expirate, ambele operații practicate de
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
spirit elementar de consecvență, din intransigența de atunci decurge (sau ar trebui să decurgă!) intransigența de azi. Revizuirile de tip lovinescian, atacate pe vremuri precum "inconsecvențe" ale celui ce le-a inițiat, revin în actualitate nu numai ca un ceremonial lustral al conștiinței critice, ci și ca o obligație a acesteia de-a sluji valorile care se sufocă într-un spațiu al fetișizării fariseice sau numai opace, ca și al amestecului viclean cu valori modeste ori expirate, ambele operații practicate de
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
se străduiește a o compensa printr-un soi de estetism liturgic, printr-o expresie căutată pînă la manieră, compunînd un idiom distinct, răspînditor de bună mireasmă duhovnicească. Țesătura stilistică “frumoasă”, bine bătătorită, funcționează ca un canon, așadar ca un instrument lustral, îndreptățind vorba lui Brice Parain, potrivit căreia scrisul frumos e sfințenie.
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
de la magazin un aparat de radio portativ, cu baterii, destul de uzat; cu tot calabalâcul ăsta și cu cearșaful de plajă băteam cale lungă până la golfuleț unde îmi găseam un loc, mă dezbrăcam gol pușcă și intram cu delicii în marea lustrală, deja călduță. Înotam mult, mă scufundam și mă pierdeam în lumea tăcerii; într-un târziu mă desprindeam cu greu de elementul marin și dădeam fuga la cearșaf, trântindu-mă acolo ditamai găliganul cu fața în sus, apoi, pătruns de căldura
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
sînt o avere// în versul cu nr. 20 pe piept se aplaudă/ cineva vopsește intervalul dintre aplauze" (Nr. 20). Denudarea conștiinței e o autodepășire a ei, asociată cu năzuința către elementar, cu o aspirație de purificare. Și la ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
reciproc. Scenele spălatului în familie sunt de o frumusețe aproape spiritualizată, copiii sunt spălați într-un bazin, fetele îmbrăcate în rochii dintr-o pudoare cutumiară plutesc ca niște nuferi pe apă, familia se reîntregește mai puțin convențional în mediul acvatic, lustral, invocînd parca un topos arcadic. Mai mult ca orice, Reygadas stăpînește o artă a gros-plan-urilor, camera se fixează parcă auratic pe un chip, pe care-l vedem impresionat de stările care-l parcurg și care-i conferă reflexe iconice. Ne
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
în anul 404 î.H.), s-a instituit acolo o amnestea ce ii excludea însă pe tiranii cu pricina care s-au văzut judecați și condamnați. Grecii antici aveau și noțiunea de miasma, un Rău potențial care necesită o mărturisire lustrală. În Franța, după 1945, scriitorii colaboraționiști au suportat rigori drastice: Brasillach a fost executat, Drieu La Rochelle s-a sinucis, Celine a fost osîndit pentru „nedemnitate națională”, petrecînd șase ani în exil. Pe de altă parte, autorii seduși la un
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
puternică - să o ajut să iasă victorioasă dintr-o înfrîngere sigură... Și atunci, prin intermediul doamnei S. - chiar dacă aceasta, desigur, fără să vrea -, am reabilitat-o; am spiritualizat-o! Îmi vine în minte acel vers din Mallarmé: Toute je l'évoquais lustrale... Adevărul este că doamna S. este o minte subtilă - mătușa mea, ca să zic așa, era numai senzație, sentiment... În timpul vieții sale nu ar fi izbutit niciodată să pareze săgețile veninoase ale teribilei doamne S. Dar atunci, la doamna S. acasă
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
în genunchi, în picioare, clătinat pas după pas. E un fenomen lent al dematerializării, obstaculat poate de acea religiozitate impură a etniei românești pe care au ilustrat-o grăitor marii noștri poeți interbelici. Zbătîndu-se, mereu chinuit de neîmplinirea proiectului său lustral, poetul adastă undeva la mijlocul drumului, într-un derizoriu fatidic: ,într-o zi visă cum va fi./ Cu claritate vedea totul, chiar/ el împotrivindu-se/ laș, caraghios,/ cu un picior în aerul negru, tare,/ cu celălalt în pămîntul moale, umed, pufos
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
autoarei. O trăsătură remarcabilă a acestei lirici este lipsa totală de vulgaritate și de frivol, autoarea alegând din paleta cuvintelor erosului, doar pe acelea care inspiră candoare, gingășie, puritate, frumusețe interioară și exterioară, reflexe ale unui suflet primenit în apă lustrală, înălțat și edificat, ajuns la un catharsis desăvârșit. Și e de mirare cum dragostea a rămas la fel de proaspătă și intensă în pofida anilor care au trecut peste ea. Georgeta Resteman și-a ales o deviză pe care o urmează și-i
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
mirului cu esența florilor de iris. Trebuie să mă opresc din scris căci va veni doctorul! Trebuie...un cuvânt de o greutate nemăsurată! Ce surprins va fi când va vedea că-s înger!” Este ca în urma unei abluțiuni cu apă lustrală: „Sufletul meu este acum pur, nerănit încă de nimic și de nimeni. E frumos colorat ca peștele „barbun” care în lupta pentru redobândirea existenței capătă culori miraculoase.” Și în virtutea acestei reveniri aproape miraculoase, convingerea femeii este concretizată într-o rugăciune
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
dimineața, resemnarea și alte concepte, sunt alese pentru a ilustra liricitatea și formularea în vers clasic și în subspecia rondelului, a poeziei. Eufonia naște vibrații adânci sufletești și trimite cititorul la o stare de katharsis, ca după abluțiune cu cenușă lustrală din crenguțele de finic rămase de la Sărbătoarea Floriilor. Celebrarea ritualică a florilor în versuri, dă conținut și substanță cărții. Imaginarul poetic a alcătuit din sunete și culori, câte un rondel, fiecărei flori și, aidoma zânei celei bune, cu bagheta fermecată
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
el pe Cristul răstignit.” (N-ajungi la mine...) Sfioasă, slova curge lin, precum vinul din cană. Slova este suspinul răstignit „Pe o cruce zidită-ntr-o rană”. Slova are și rol taumaturgic și de ablutizare, precum apa scursă din cenușa lustrală, rămasă în urma arderii crenguțelor de finic, din Duminica Floriilor: „Curge slova sfioasă atinsă de jar / Și un vers se prelinge pe cană / Un suspin rătăcit răstignit în zadar / Pe o cruce zidită-ntr-o rană // Spală slova păgâne sudalme de
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
a pacificat Galia, scena aceasta simbolizează venirea eroului acasă, pe pământul Italiei. Aeneas apare ca fondator al rasei și dublură a lui Augustus, în numele căruia - abia debarcat - oferă sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere către grupul de copii ce stau în capul treptelor. Băiețelul de lângă el apucă repede mânerul carafei pe care a lăsat-o jos, dar degetele îi alunecă printre aripioarele unui Eros, mai-mai să verse conținutul. Împăratul se apleacă zâmbind asu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și diferite anexe înconjurate de o incintă - cu trei faze constructive, fiind datată între a doua jumătate a sec. IV și prima parte a sec. VII p.Chr. Între piesele descoperite la complexul monahal, câteva sunt de valoare excepțională: vasul lustral, agățătoarea pentru candelă sau cădelniță, un tezaur de solidi (monede de aur). Așezământul, un adevărat centru monastic, cenobitic, prezintă mai multe construcții complementare bazilicilor (asemănări în numeroase alte centre din Balcani). Complexul mănăstiresc-călugăresc de la Ibida a cunoscut trei etape, din
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
În cîmpul magnetic al comparatului a cît mai multe elemente care să-l aproximeze ca loc al purificării și regenerării eului, devenit apt să Întîmpine universul cu o sensibilitate proaspătă, Înnoită. Oglinda e văzută astfel ca un soi de apă lustrală, din care ființa „iese” ca și vindecată de o boală, În spațiul el Însuși purificat, cum ne-o spun deja următoarele trei versuri: oglinzi ca Întîia ieșire din casă a adolescentului cu zboruri cu tulpini Înlemnite În ger și defilarea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai mult prin răsplăți decât să silească prin torturi. Mai întâi a contaminat cu sacrificii abominabile izvoarele din oraș și din centrele din jurul localității Daphne, pentru ca oricine ar fi băut acea apă să-și păteze sufletul. Apoi presăra cu apă lustrală pâinea și cărnurile, ierburile mirositoare, fructele și toate alimentele. Creștinii deși vedeau aceste fapte gemeau și se lamentau considerându-le dezgustătoare, consumau alimentele ascultând de legea apostolică: Mâncați tot ceea ce s-a vândut în măcelărie, pentru ca să puteți fi liniștiți în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștină; peste puțin timp a ajuns la conducerea imperiului (364-375). Faptul s-a petrecut într-o zi pe când împăratul Iulian intra foarte tulburat în templul Geniului Public. Doi custozi ai templului se aflau la porțile sacre purificându-i cu apă lustrală pe cei care intrau, după cum prescria religia lor. Pășind înaintea împăratului, când a văzut căzându-i pe ținută o picătură de apă, Valentinian, a lovit cu pumnul custodele, spunându-i că l-a contaminat. Pentru acest gest, împăratul l-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și un element al sciziunii.130 În majoritatea miturilor, apa este considerată un element cosmogonic activ, al cărui destin este de a conferi lucrurilor dynamis-ul creației. Dihotomia apă vie / apă moartă anulează divorțul dintre viață și moarte, iar apa ritualică (lustrală sau magică) purifică pământul de amintirea increatului. Absența apei, în schimb, este asociată, în multe mitologii, cu infernul sau cu "lumea morților"131. În mitologia română, apa a avut aceleași valențe primordiale, de element, substanță esențială și germinativă sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
esențială și germinativă sau de categorie proteică și generatoare de viață. De la cuplul demiurgic Fârtat / Nefârtat, apa este duală, pe de o parte este sursă a vieții, iar, pe de altă parte, este substanță care va înghiți cosmosul. Cu apa lustrală se spălau copiii la naștere, la nuntă se spălau pe mâini și față tinerii însurați, se stropeau cu apă nuntașii pentru a se purifica nunta, iar la moarte se spăla mortul, se punea apă într-un vas în camera funerară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o pluralitate de rituri: familiale, vegetaționale, astrale, funcționînd la unison, sub semnul simbolic și comportamental „de trecere”, adică de inițiere și de transfigurare. Timpul se întoarce în chip de „copil”, individul devine „altul” prin botez, apa are facultăți biotice și lustrale. Decide tipul probei „de trecere”. În cursul rotitor al existenței, orice naștere are în față o renaștere. Se schimbă înfățișarea, forma de manifestare a „realului” în exterioritatea sa, dar, în fond, nimic nu dispare cu totul. Acest mod de a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]