1,166 matches
-
insinua privirii și abatând-o într-o direcție la care căznisei și nu te-ai fi așteptat. Tonul cu care i se adresase colegului meu venea dinspre un fotoliu acoperit cu plocade multicolore, cergi acoperind un parchet maroniu deschis și bine lustruit, strigarea era reținută cu toate că păstra totuși striația bățoseniei și siguranței, fără acel tremolo pe care l-ai fi așteptat de la o persoană distinsă, bănuită astfel după câteva frânturi girate de oftaturi întrerupte și dese concentrări de a relua, cu o
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 by http://confluente.ro/Scriitoarea.html [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
bunăstarea, dar și tumultul amalgamat de bucurii și tristeți, de gânduri bune și rele, de fapte obișnuite cândva, dar neacceptate azi. Scările, nu multe, până la primul etaj, sunt din lemn vechi, făcute-n formă de evantai, dar sunt solide și lustruite, fără a le fi ascunsă patina vremilor. Camera, cu pereții ne-ncărcați inutil și al cărei candelabru dă valoare și distincție, are mobilă nouă cu ecouri vechi, de lume bună și țintuită-n timpul ei trecut și stins. Dușumeaua e
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1473258384.html [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
porțelan sau din bronz masiv, pe care se citea patina zecilor de ani trecuți de la confecționarea lor. Ambii părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit de-ți era teamă să nu aluneci când pășeai, tronau covoare persane originale în care ți se scufundau picioarele adânc. Cum a parcat Fordul în fața vilei, ușa de la intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393143772.html [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
comportat natural ca și când făcea parte dintre apropiații acestei familii, lucru ce a făcut să apară o altă atitudine față de ea din partea mamei lui Mircea până la plecarea musafirei. Pe Săndica salonul a impresionat-o prin plafonul din lemn de paltin sculptat, lustruit și aurit, de care atârna un impunător candelabru din cristal. Lambriurile erau din același lemn iar pe pereți se aflau decorațiuni în stilul renascentist. Toate aceste detalii ca și altele despre colecțiile de artă și obiecte rare le-a aflat
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393143772.html [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
de înțeleptul satului, care le-a sfătuit pe cele două beligerante să-i pupe în fund pe viței, dacă sînt vaci și se pun la mintea lor. Celelalte bîrfe ale muierilor se consumă pe pod, cu coatele sprijinite de balustrada lustruită și cu fundurile scoase înafară, încît nu știi la ce să fi atent mai întîi: la imaginea plastică generatoare de plăceri bărbaților sau la replicile care își mai așteaptă încă autorul să le eternizeze în operă! Cît despre cursurile de
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_4.html [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
simțim consumați de vină! - Elena, Victor...Elena, Victor...! țipă strident o voce ca glaspapirul de partea cealaltă a ușii. Un ciocanit greu reverberează prelung. - Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!... repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elena și Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. - Repede Elena... ieși în
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Mariana_zavati_gardner_proza_scurta_mariana_zavati_gardner_1357376881.html [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
română! Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece, Vă mirați cum de minciună astăzi nu vi se mai trece? Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă, Azi, cănd frază lustruita nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Prea v-ați ațâțat arama sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocara, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358242080.html [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
de dor” LEGENDA LUI MOȘ-NICOLAE Din vremurile străbune, de sărbători creștine, la copii, ca prin minune, Moșul Nicolae vine. An de an, la fel de darnic, minuni poartă-n sacul său. Misiune duce pașnic, an de an, ca un erou. În încălțări lustruite pune daruri pe furiș. Că în legendă menite, cu har din mituri desprins. Mai strecoară pe sub ușă, la copii năbădăioși, câte-o „sfântă” nuielușă. De-a fi buni și respectuoși. Sau un bețișor sculptează, să poată părea mai șic. Dar
POEME DE SĂRBĂTORI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1417813303.html [Corola-blog/BlogPost/371880_a_373209]
-
-nfăptuiască minune! Drumul era prea lung și greu, să vină Moș Nicolae. Că se împotmolea mereu în nămeți de sărăcie! Dar nuielușa nu lipsea niciodată de la ușă, să-mi amintească viața grea! Când mă-ncălzeam la cenușă. N-aveam ghete lustruite, ci unele de cauciuc. Umblam cu haine peticite, iar noaptea începea-n amurg. Mai aprindeam din când în când, câte-un muc de lumânare. Doream să vină mai curând, lumina-n zori, de la soare. N-aveam mânuși, nici ciorăpei. De
POEME DE SĂRBĂTORI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1417813303.html [Corola-blog/BlogPost/371880_a_373209]
-
porțelan sau din bronz masiv, pe care se citea patina zecilor de ani trecuți de la confecționarea lor. Ambii părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit de-ți era teamă să nu aluneci când pășeai, tronau covoare persane originale în care ți se scufundau picioarele adânc. Cum a parcat Fordul în fața vilei, ușa de la intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ploaia_care_ucide.html [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
comportat natural ca și când făcea parte dintre apropiații acestei familii, lucru ce a făcut să apară o altă atitudine față de ea din partea mamei lui Mircea până la plecarea musafirei. Pe Săndica salonul a impresionat-o prin plafonul din lemn de paltin sculptat, lustruit și aurit, de care atârna un impunător candelabru din cristal. Lambriurile erau din același lemn iar pe pereți se aflau decorațiuni în stilul renascentist. Toate aceste detalii ca și altele despre colecțiile de artă și obiecte rare le-a aflat
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ploaia_care_ucide.html [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
iată, Rodica Dascalu! abia aștept să facem cartea de debut..citiți ce frumos scrie, ce suflet reflectă perfect în cuvinte..și nu este pe nicio listă, în niciun dicționar aplaudat... oglindă vie- Rodica Dascălu e de ajuns o oglindă bine lustruită adevărat mister pentru a-mi vedea sufletul exprimat prin propria privire reflectat de omul din preajmă oglindă vie pentru lăuntrul din mine lectură 21 ian 2015, la Atelier. Spre final epigramistul Aurel Sfichi ne-a tratat cu umor șfichiuitor de
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454653937.html [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
colega de bancă din generală prostituata cu aere de dansatoare exotică după aia minciuna era de filigran roșu-sângeriu ca unghiile prostituatei așa se poartă în țările lui soare-răsare până și ea știa că esemesul primit era doar podeaua iubirii mele lustruită cu ceara unei dureri din care lumânarea nu se mai topea odată iar eu scriam versuri de ce naiba când tu n-ai citit niciodată ceva de la dezghețul stelei doar îi legai gleznele a victimă ce plătește și păcatele ucigașului nu
SINGURA POEZIE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 by http://confluente.ro/violeta_deminescu_1457380740.html [Corola-blog/BlogPost/369303_a_370632]
-
construcțiile din piatră, cărămidă și sticlă la ferestre și sunt convinși că noaptea strigoii ies din morminte să bântuie casele pe care le-au locuit și în care saxonii i-au măcelărit. Își construiesc colibe din lemn de stejar, frumos lustruit și pictat, aranjate în jurul unui conac (hall) al stăpânului; apar târgurile rurale și, în timp, devin agriculturi, pierzând obiceiurile mării. Prin 550 se potolește distrugerea majoră și se consolidează comitatele: Essex, Sussex, Wessex, (saxonii din este, sud, vest), Kent, Mercia
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1483018592.html [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
a fi noi. Un val nebun de lacrimi îi năvăli în ochi, arzându-l. Uncheșu fusese ani de zile directorul Liceului Pedagogic. Nu și-l amintea altfel decât îmbrăcat în costum, ținând în mână un baston, încălțat cu pantofi perfect lustruiți și plin de demnitate. Ce avea acum în fața ochilor puteau fi foarte bine resturile pământești ale unui om al străzii. - Răducu! Chemarea blândă îl făcu să își dorească să pară mai stăpân pe sine și mai detașat. Din mama mai
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
-și reneagă (nici n-ar putea!) rădăcinile care o țin adânc împlântată în țărâna, aceeași, unde plecările - devin reîntoarceri, în pofida vieții - doar una - de la nașterea sinelui, până la secunda din urmă. Pentru ea, “realitatea strălucește într-un colț / picior de lemn lustruit / numai bun de sprijinit ziua de mîine / mă înham răbdării de a fi / pește la valuri fără orizont / Doamne în curând / n-am să mai înțeleg nimic / dă-mi puțină apă” (Sete). Apa de care vorbește poeta este apa vie
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
drept nu-ți puteai dezlipi ochii, așa era de tunțurliu, beleaua! Domnul Aristide oftă, aducându-și aminte de propria tinerețe când fusese și el ceva mai subțirel decât era acum și, atunci când intra la balurile de la căminul cultural cu cizmele lustruite bec și cu șapca pusă puțin pe o sprânceană se țârcâiau fetele după el, nu alta! Ehe, și câte aventuri pe terasamentul căii ferate sau în spatele grajdurilor de la C.A.P. cărora le asigura supravegherea operativă ca să nu fure paznicii purcei
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
întrebări? Unde este lumea mea? Cum ies de aici? Mai întâi ar trebui să-mi dau seama cum am intrat. Curiozitatea mea, de bună seama! Nu las niciodată vreo ușa nedeschisa! Trebuie eu să le iau la rând pe toate... lustruite,ruginițe. Mai ales cele ruginițe! Alea mă atrag cel mai tare. Scârțâitul lor greu, aerul misterios, mirosul timpului care-a săpat în fier. Și acum, mă uit de jur împrejur și mi-e imposibil să zăresc o altă ușa care
FRICA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/File_de_carte_o_alta_lectie_clarissa_emanuela_1391069774.html [Corola-blog/BlogPost/360155_a_361484]
-
ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Miroase a zahăr ars, a scorțișoară și a vanilie. Un volum cu versuri de Lamartine a rămas deschis pe masă, la poezia “Le Lac”. Veioza din dormitor, uitată aprinsă, îmbracă într-o lumină difuză podeaua lustruită și pereții zugrăviți în calcio vecchio. E cald și aproape întuneric. Soarele a apus și o ultimă rază răzleață aurește albumul de fotografii aflat pe noptieră. De pe coperta lui ovală, o femeie din epoca victoriană contemplă șalul de mătase chihlimbarie
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Confidente.html [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
cu mare poftă să dau ființă unei idei care mă urmărește de câtva timp și cu ea pâlpâind pe creier, mă străduiesc să o țin bine în chingi ca pe un cal nărăvaș, s-o strunesc, s-o domolesc, și lustruită s-o așez frumos pe hârtie. Dar „talentul”, numit și „inspirație” nu îmi dă târcoale. Mă cuprinde spaima și mă feresc cât pot de ea, știu că spaima blochează. Degeaba! Simt că mă dau la fund. Îmi sare țandăra pe
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_talentul_elena_buica_1344324688.html [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
care până sa iasă aburul din ea, se termina. Și ea și jumările, iar cratița nu se spăla niciodată! Nu de alta, dar cu nici un detergent de vase ( de care pe atunci nu era nici pomeneală), nu putea ieși mai lustruită decât de șapte mâini vrednice de a duce la gură! Doamne....ce vremuri! Ce puțin aveam și cât de multe regrete am azi! Poate e paradoxal, dar m-aș simți mult mai bogată sufletește și spiritual să am ce nu
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1494871438.html [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
ridicat din pat și a îmbrățișat-o cu brațele lui tinere și puternice. Gura dornică de iubire a cuprins buzele senzuale ale iubitei într-un sărut pasional. Prosopul s-a desprins din legătura fragilă, fără zgomot a alunecat pe parchetul lustruit, trupul de zeiță a rămas descoperit , împudică imagine, dar plină de candoare prin naturalețea ei, deși nu o vedea pentru prima dată fără haine, Ică a rămas la fel de surprins de talia frumos sculptată și picioarele svelte cu pulpe rotunde ale
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1491027969.html [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
cu gura căscată pe dirigintele poștei și pe primar, c-o făcuse cu Pușkin. Fascinat de portretul de pe coperta celui ce scrisese Lumina de august (lecturile mele erau diversificate), începusem să pufăi din pipa aceea adevărată, probabil din mahon, castanie, lustruită, cu care mă ascundeam în spatele casei, printre buruienele înalte, umplând-o cu tutunul agățat la streașina casei, pus la uscat de Moromete, așa cum îl poreclisem pe tatăl meu, ce-și ducea calvarul colectivizării cu dinții scrâșnind, alături de ceilalți frați ai
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
pe hotarele patriei, nici mieunatul, nici nechezatul nu sporeau încremenirea, basca lătratul mioritic, inutil și el, cuveitul și sadamii și tufișurile zăceau în nemișcare, stelele străluceau pe cerul senin senin și etern etern și doar pîrîul se lovea de pietrele lustruite și bolborosea ceva în barbă, făcîndu-ne să ne înfioram de grozăviile colorate cu antrax în cartea cu povești de pe vremea lui “a fost odată ... ”, da' povestea cu curca analfabeta, dă-o-n pullul meu, șase șase, nea Oreste, făr-a-prinde chiar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_74_75_s_ioan_lila_1341240469.html [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
râdă ! -să se bucure și să râdă,...dar să râdă...cu el alături !...nu ...DE EL !! Ce o să se facă ,atunci? Ca să se îmbărbăteze singur admitea că și cizmele negre -care stăteau cuminți lângă pat -erau frumoase și...foarte bine lustruite...Ce e adevărat e adevărat! -sunt lustruite bine..... Că la armată ... Da,chiar,...de cînd nu s-a mai încălțat cu așa cizme ..înalte?...Da,Doamne, să fie mai mari ! și se pomeni făcându-și o mică cruce... Cel mai
MAI TREBUIE...CEVA! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1450721723.html [Corola-blog/BlogPost/377939_a_379268]