76 matches
-
disputa priorității, a lucrat la o scară mult mai mare și poseda cea mai mare cantitate de lutețiu a vremii. Lutețiu metalic pur a fost produs pentru prima oară în 1953. Găsit împreună cu aproape toate celelalte pământuri rare, niciodată singur, lutețiul este foarte dificil de separat. Principalul minereu comercial de lutețiu este mineralul numit monazită, ce conține: (Ce, La,etc.)PO, cu un conținut de lutețiu de 0.0001%. Concentrația de lutețiu în crusta Pământului este de aproximativ 0.5 mg
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
produs pentru prima oară în 1953. Găsit împreună cu aproape toate celelalte pământuri rare, niciodată singur, lutețiul este foarte dificil de separat. Principalul minereu comercial de lutețiu este mineralul numit monazită, ce conține: (Ce, La,etc.)PO, cu un conținut de lutețiu de 0.0001%. Concentrația de lutețiu în crusta Pământului este de aproximativ 0.5 mg/kg. Zonele de extracție principale se află în China, Statele Unite, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia. Producția mondială de lutețiu (sub formă de oxid) este de
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Găsit împreună cu aproape toate celelalte pământuri rare, niciodată singur, lutețiul este foarte dificil de separat. Principalul minereu comercial de lutețiu este mineralul numit monazită, ce conține: (Ce, La,etc.)PO, cu un conținut de lutețiu de 0.0001%. Concentrația de lutețiu în crusta Pământului este de aproximativ 0.5 mg/kg. Zonele de extracție principale se află în China, Statele Unite, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia. Producția mondială de lutețiu (sub formă de oxid) este de aproximativ 10 tone anual. Lutețiul metalic
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de lutețiu în crusta Pământului este de aproximativ 0.5 mg/kg. Zonele de extracție principale se află în China, Statele Unite, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia. Producția mondială de lutețiu (sub formă de oxid) este de aproximativ 10 tone anual. Lutețiul metalic pur este foarte dificil de preparat. Este unul dintre cele mai rare și mai scumpe pământuri rare, având un preț care ajunge la US$10,000 per kilogram, adică aproximativ un sfert din cel al aurului. Minereul sfărâmat este
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
converti pământurile rare în oxalați insolubili. Oxalații sunt apoi convertiți în oxizi prin recoacere. Oxizii sunt apoi dizolvați în acid azotic, care exclude astfel unul dintre componenții principali, ceriul, al cărui oxid este insolubil în HNO. Unele pământuri rare, inclusiv lutețiul, sunt separate ca săruri duble cu azotat de amoniu, prin cristalizare. Lutețiul este separat prin schimb de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială prin schimb de ioni de hidrogen, amoniu sau ioni
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
prin recoacere. Oxizii sunt apoi dizolvați în acid azotic, care exclude astfel unul dintre componenții principali, ceriul, al cărui oxid este insolubil în HNO. Unele pământuri rare, inclusiv lutețiul, sunt separate ca săruri duble cu azotat de amoniu, prin cristalizare. Lutețiul este separat prin schimb de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială prin schimb de ioni de hidrogen, amoniu sau ioni cuprici prezenți în rășină. Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv cu
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială prin schimb de ioni de hidrogen, amoniu sau ioni cuprici prezenți în rășină. Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv cu un complex ionic special. Lutețiul metalic este apoi obținut prin reducere din LuCl anhidru sau LuF fie printr-un metal alcalin, fie printr-un metal alcalino-pământos. Din cauza rarității și a prețului mare, lutețiul are puține utilizări comerciale. Lutețiul stabil poate fi utilizat pe post de
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv cu un complex ionic special. Lutețiul metalic este apoi obținut prin reducere din LuCl anhidru sau LuF fie printr-un metal alcalin, fie printr-un metal alcalino-pământos. Din cauza rarității și a prețului mare, lutețiul are puține utilizări comerciale. Lutețiul stabil poate fi utilizat pe post de catalizator în cracarea petrolului în rafinării și mai poate fi utilizat și în aplicații de alchilare, hidrogenare și polimerizare. Granatul cu conținut de aluminiu și lutețiu a fost
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
spălate selectiv cu un complex ionic special. Lutețiul metalic este apoi obținut prin reducere din LuCl anhidru sau LuF fie printr-un metal alcalin, fie printr-un metal alcalino-pământos. Din cauza rarității și a prețului mare, lutețiul are puține utilizări comerciale. Lutețiul stabil poate fi utilizat pe post de catalizator în cracarea petrolului în rafinării și mai poate fi utilizat și în aplicații de alchilare, hidrogenare și polimerizare. Granatul cu conținut de aluminiu și lutețiu a fost propus pentru realizarea de lentile
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
și mai poate fi utilizat și în aplicații de alchilare, hidrogenare și polimerizare. Granatul cu conținut de aluminiu și lutețiu a fost propus pentru realizarea de lentile cu index de refracție mare în litografia prin imersie. O cantitate infimă de lutețiu se adaugă ca dopant în granatul cu gadoliniu și galiu folosit la memoriile cu bule magnetice. Ortosilicatul de lutețiu dopat cu ceriu este compusul cel mai folosit în detectorii tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
O cantitate infimă de lutețiu se adaugă ca dopant în granatul cu gadoliniu și galiu folosit la memoriile cu bule magnetice. Ortosilicatul de lutețiu dopat cu ceriu este compusul cel mai folosit în detectorii tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor în construcția LED-urilor albe folosite pentru iluminat. În afara lutețiului stabil, câțiva dintre izotopii săi au utilizări specifice. Timpul de înjumătățire și modul de descompunere nucleară fac lutețiul-176 un bun emițător beta, utilizând lutețiu expus actiării
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
galiu folosit la memoriile cu bule magnetice. Ortosilicatul de lutețiu dopat cu ceriu este compusul cel mai folosit în detectorii tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor în construcția LED-urilor albe folosite pentru iluminat. În afara lutețiului stabil, câțiva dintre izotopii săi au utilizări specifice. Timpul de înjumătățire și modul de descompunere nucleară fac lutețiul-176 un bun emițător beta, utilizând lutețiu expus actiării cu neutroni, și folosit la datarea meteoriților. Izotopul sintetic lutețiu 177, folosit în combinație
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor în construcția LED-urilor albe folosite pentru iluminat. În afara lutețiului stabil, câțiva dintre izotopii săi au utilizări specifice. Timpul de înjumătățire și modul de descompunere nucleară fac lutețiul-176 un bun emițător beta, utilizând lutețiu expus actiării cu neutroni, și folosit la datarea meteoriților. Izotopul sintetic lutețiu 177, folosit în combinație cu octreotat (un analog al somatostinului) este folosit experimental în terapia cu radionuclide pentru tumorile neuroendocrine. Tantalatul de lutețiu (LuTaO) este cel mai dens
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
stabil potrivit pentru ecranele de radiografie (densitate 9.81 g/cm) Cel mai dens material similar este dioxidul de toriu, cu o densitate de 10 g/cm, însă toriul pe care îl conține este radioactiv. Ca și celelalte pământuri rare, lutețiul este privit ca un metal cu toxicitate scăzută, însă compușii săi trebuie tratați cu grijă: de exemplu, inhalarea de flourură de lutețiu este periculoasă, fiind un compus care irita pielea. Azotatul de lutețiu poate fi periculos pentru ca poate exploda sau
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
densitate de 10 g/cm, însă toriul pe care îl conține este radioactiv. Ca și celelalte pământuri rare, lutețiul este privit ca un metal cu toxicitate scăzută, însă compușii săi trebuie tratați cu grijă: de exemplu, inhalarea de flourură de lutețiu este periculoasă, fiind un compus care irita pielea. Azotatul de lutețiu poate fi periculos pentru ca poate exploda sau arde când este încălzit. Pudra de oxid de lutețiu este de asemenea toxică dacă este inhalată sau ingerată. La fel ca și
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de lutețiu poate fi periculos pentru ca poate exploda sau arde când este încălzit. Pudra de oxid de lutețiu este de asemenea toxică dacă este inhalată sau ingerată. La fel ca și celelalte elemente din grupa a treia și ca lantanidele, lutețiul nu are niciun rol biologic, dar se găsește chiar și în țesuturile celui mai evoluat organism, cel uman, concentrându-se în oase și apoi în ficat și rinichi. Sărurile de lutețiu se găsesc alături de alte săruri de lantanide în natură
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
nu are niciun rol biologic, dar se găsește chiar și în țesuturile celui mai evoluat organism, cel uman, concentrându-se în oase și apoi în ficat și rinichi. Sărurile de lutețiu se găsesc alături de alte săruri de lantanide în natură. Lutețiul este cel mai rar lantanid din corpul uman. Dieta umană nu a fost monitorizată cu privire la conținutul de lutețiu, astfel încât nu se știe în ce cantitate este ingerat, dar estimările indică în jur de câteva micrograme pe an, provenind din vegetale
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
concentrându-se în oase și apoi în ficat și rinichi. Sărurile de lutețiu se găsesc alături de alte săruri de lantanide în natură. Lutețiul este cel mai rar lantanid din corpul uman. Dieta umană nu a fost monitorizată cu privire la conținutul de lutețiu, astfel încât nu se știe în ce cantitate este ingerat, dar estimările indică în jur de câteva micrograme pe an, provenind din vegetale. Sărurile solubile de lutețiu sunt ușor toxice, celor insolubile lipsindu-e toxicitatea.
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
a descoperit noul component al pământului erbia). El a bănuit că ytterbia era un compus al noului element pe care l-a denumit ytterbium. În 1907, chimistul francez Georges Urbain, a separat în două componentele yterbiului lui Marignac, neoytterbia și lutețiul. Neoytterbia va deveni cunoscută mai târziu ca yterbiu iar lutețiul va deveni lutețium. Proprietățile chimice și fizice ale yterbiului nu au putut fi determinate înainte de 1953 când yterbiu aproape pur a fost produs pentru prima dată. Yterbiu se găsește împreună cu
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
că ytterbia era un compus al noului element pe care l-a denumit ytterbium. În 1907, chimistul francez Georges Urbain, a separat în două componentele yterbiului lui Marignac, neoytterbia și lutețiul. Neoytterbia va deveni cunoscută mai târziu ca yterbiu iar lutețiul va deveni lutețium. Proprietățile chimice și fizice ale yterbiului nu au putut fi determinate înainte de 1953 când yterbiu aproape pur a fost produs pentru prima dată. Yterbiu se găsește împreună cu alte pământuri rare în câteva minerale rare. În scopuri comerciale
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
hexagonale compacte cu două fețe în condiții ambiante. Samariul (și sescvioxidul său) sunt paramagnetici la temperatura camerei. Momentele magnetice efective corespunzătoare acestora, mai mici de 2 µ, sunt pe locul al treilea printre lantanide (și oxizii lor), după lantan și lutețiu. Metalul devine antiferomagnetic supus încălzirii la 14,8 K. Atomii individuali de samariu pot fi izolați prin încapsularea lor printre molecule de fulerenă. De asemenea, atomii pot fi dopați între moleculele de C din fulerenele solid, făcându-l superconductiv la
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
3-a. Conform trăsăturilor elementelor din tabelul periodic, e mai puțin electronegativ decât predecesorul său în grupă, scandiul, și mai puțin electronegativ decât următorul membru al perioadei 5, zirconiul; în plus, are o electronegativitate comparabilă cu succesorul său în grupă, lutețiul, din cauza contracției lantanide. Ytriul e primul element din blocul d în a 5-a perioadă. Elementul pur e relativ stabil în aer în forma sa compactă, din cauza pasivizării rezultată din formarea unui strat de oxid protector () pe suprafața sa. Acest
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
de soluție injectabilă. 5.3 ELEMENTE METALICE CU ELECTRONUL DISTINCTIV ÎNTR-UN ORBITAL (n-1)d 5.3.1 Grupa a 3-a a sistemului periodic Considerații teoretice Cele patru metale din grupa a 3-a (scandiul Sc, ytriul Y, lutețiul Lu și lawrențiul Lr) prezintă, în afara electronilor ns și un electron (n-1)d, ceea ce face ca aceste elemente chimice să fie constant trivalente, electronii fiind ușor cedați în interacțiune cu elemente electronegative. Au configurația electronică ns2 , cu excepția lutețiului și
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
Y, lutețiul Lu și lawrențiul Lr) prezintă, în afara electronilor ns și un electron (n-1)d, ceea ce face ca aceste elemente chimice să fie constant trivalente, electronii fiind ușor cedați în interacțiune cu elemente electronegative. Au configurația electronică ns2 , cu excepția lutețiului și lawrențiului care conțin un orbital (n-2)f complet ocupat cu electroni. Având volume ionice și configurații electronice identice cu ale ionilor metalelor grupei a 2-a, ionii metalelor grupei a 3-a se aseamănă din punct de vedere
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
grupei a 2-a, ionii metalelor grupei a 3-a se aseamănă din punct de vedere al proprietăților mai mult cu ionii metalelor alcalino pământoase (deși au sarcini diferite) decât cu ionii metalelor grupei a 13-a. Scandiul, ytriul și lutețiul se găsesc într-o proporție redusă în natură, însoțind, în general, lantanidele. Sunt metale foarte reactive, de aceea, obținerea lor se realizează prin transformarea compușilor utili ai minereurilor în oxizi sau halogenuri. În continuare, acești compuși se supun reducerii metalotermice
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]