49 matches
-
corturi cu poze cât roata carului, în care se trudește din greu la sondarea până la prostire a opiniei publice), pentru că în comuna Ipotești, presupusa comună natală a lui Mihai Eminescu, obligatoriul bairam electoral s-a lăsat cu victime omenești, un mâncău din aceia mulți de care patria nu duce lipsă, fiind ucis de un afurisit de mititel, așezat de-al dracului pieziș în gâtlej. Și când te gândești că ăsta-i doar începutul în importanta obligație cetățenească de alegere a viitorilor
STATORNICIA POLITICII ROMÂNEŞTI ÎNTRE MITITEI ŞI MITITICA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1460634303.html [Corola-blog/BlogPost/369214_a_370543]
-
acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” plin, un „i” propriu-zis, un „i” vocalic: „codri”, „maiștri”, „miniștri”, „monștri”, „scafandri”. Normele ortografice s-au stabilit, între altele, și după principii morfologice. N-ar strica să se știe că orice substantiv masculin (evident, dacă
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Strategie_ortografica_machiavelica.html [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
mâncare! Lapte sau brânză, unt și ouă / Află că ne trebuie nouă, S-avem la târg cu ce ne duce / Un ban ca să putem aduce. Bine ne-ar prinde de cumva / Am sclipui așa ceva, Căci casa mi s-a-ngreunat / Când un mâncău ne-a mai intrat În ea, atunci când ai venit.” / În urmă, soacra s-a trântit Pe pat, așa precum a spus. / Întâi, perne sub cap și-a pus Și spre perete s-a sucit / Căci al luminii licărit Care de la
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1448553458.html [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” ... Citește mai mult Propun celor care au dificultăți în ce privește scrierea corectă a unor cuvinte cu desinența în „i” sau „ii” să rețină această egalizare (făcută din rațiuni exclusiv lingvistice): MINIȘTRI = ȘACALI și etichetarea absolut aiuristică
ANGELA MONICA JUCAN by http://confluente.ro/articole/angela_monica_jucan/canal [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” ... VIII. ALTUL CANTEMIR, de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 203 din 22 iulie 2011. Ciudatul, excepționalul destin al lui Dimitrie Cantemir a fost (este!) acela de a fi... un altul. Personaj polar al
ANGELA MONICA JUCAN by http://confluente.ro/articole/angela_monica_jucan/canal [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
în zile: 29.224 zile. Sau câte zile a adunat el la momentul la care-l întrebi. De când a mai îmbătrânit, a devenit și el bisericos. Îl căra mamaie la slujbe și-l punea să mănânce de post, ceea ce, pentru mâncăul care a fost dintotdeauna tataie, nu era chiar ușor. Acum, ea nu mai poate merge până la biserică și se duce doar el. Acum mai mulți ani, am întrebat-o pe mamaie despre povestea lor de dragoste. Mi-a zis că
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
care-i numește pe Lukáš "kompanienkomandant" și pe Švejk "kompanienordonanz" la compania a 11-a și-i scoate pe „Schwejk & Voditschka” de la consiliul de război. Lukáš are nevoie de o altă ordonanță personală și se pricopsește cu morarul Baloun, un mâncău fără pereche. Ca ordonanță a companiei, Švejk intermediază ordinele, dar "rechnungsfeldwebelul" (sergent de intendență - în traducerile în limba română apare ca plutonier) Vaněk îl lămurește că ordinele de plecare date de Schröder sunt fantasmagorice, deoarece nu există nici conserve, nici
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
că sunt adesea „fantasmagorice”. Această carte este cunoscută unui public larg, din afara spațiului arab, pentru că a fost tradusă în mai multe limbi, printre care și româna în anul 1985. O serie de istorioare cu zgârciți, dar nu numai - (și cu mâncăi, diverși filozofi, printre care al-Kindi, etc.) - sunt prezentate cu umor unui public arab sensibil la acest viciu , pentru că făcea din generozitate una dintre calitățile sale fundamentale. Nu este de mirare deci că mulți zgârciți din carte, pricepuți să facă din
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
era creat pe o singura idee- de unde și denumirea de personaj masca pornindu-se desigur și de la faptul că actorii jucau mascați. Dar dincolo de existența reală a măștii, exista construcția psihologică, cu o singură direcție de dezvoltate: Pulcinella - trândav, pungaș, mâncău; Brighella - intrigant, deștept, viclean, răutăcios; Arlecchino - pierde-vară, naiv, vesel etc. Scenariile commediei dell’arte aduceau întâmplări și personaje din viața de toate zilele, cu implicațiile sociale și politice ale zilei. Dar în ciuda schematismului lor, ele ofereau reprezentații spectaculoase, nu atât
Commedia dell'arte () [Corola-website/Science/309104_a_310433]
-
ce în viață fusese iubitor al paharului, care n-avea să mai bea acum decât apă de ploaie, curvar, să mai iubească acum și el pe vecina de mormânt, palavragiu sau certăreț, să se certe de-aici înainte cu viermii, mâncău, acum avea să-l mănânce și pe el pământul, să-i intre în gură. Se spunea că aceste inscripții individul le compunea amatorilor pe când aceștia mai trăiau și râdeau auzindu-și viața rezumată în patru versuri într-un fel atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
paternității etc. Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului (ieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemenea unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
literaturii de călătorie, ce obișnuia să acorde un exagerat merit gastronomiei locale în defavoarea culturii și a prezentării oamenilor. Petronius lasă impresia că a fost un predecesor dacă nu la fel de talentat precum Rabelais, cel puțin la fel de stăpânit, de obsedat de tipologiile mâncăilor veseli și nesățioși, privitorii prin ochii cărora bucatele arată mai bine și sunt mai numeroase decât realitate. Pe aceștia îi surprinde imaginarul gastronomic asociind hrana și astrologia, căci bucatele sunt dispuse conform semnelor zodiacale, ironizând, implicit, credința în astrologie pentru că
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis (nea) „Nelu”, „babacul”, „despotul de Călărași”, „Titanul”, „Feldwebelul de la Cotroceni” cu zâmbetul „Dalbei ca Zăpada”, „Ioan Gură de aur”, „Emanația Sa”, „Urmașul Împușcatului la Sceptru”, „Ion Săracu”; sau „Führerul” C.V. Tudor, „puhav erou”, „mâncău național”, „inegalabil mahalolog”, „spirochet” care îi repartizează pe foștii securiști în funcții de „bone” ale românilor, fiind „Mamă a câinilor părăsiți și a securiștilor de pripas”, „lingăul profesionist cu limba roșie și mătăsoasă ca steagul partidului”; sau „porcul național” Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
de felurile ce li se puneau în față. De ce să-ți pierzi aproape întreaga zi preparând bucate pentru oameni care le consumă (sau mai curând le răscolesc cu furculița, lăsându-le în farfurie) în asemenea condiții? Băutorii nu sunt mari mâncăi. Și apoi, la dineuri, mâncarea mai e zădărnicită de conversația forțată. Unica speranță e să te găsești așezat într-una din acele „ferestre“, în care fiecare dintre partenerii tăi e angajat într-o discuție cu vecinul din cealaltă parte. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
PĂRINTELE TEOCTIST STUPCANU Mare mâncău și iubitor de parte femeiască, stareț la Neamț și Vorona, profesor de muzică orientală la Seminarul din Iași, părintele Teoctist avea trupul plin și fața limpede, ca și sentimentele lui. Îi plăcea să-și amintească. În verile copilăriei se urca
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
înțelept, plin ca un stup de zicale și proverbe vechi. Are altul care-i pândar pe dealul Halmului. Al treilea frate e tatăl lui. Primar în sat e unul Irimescu, fost sergent major în armată, fost perceptor, un om gras, mâncău, fără scrupule, care cu orice preț vrea să facă pe boerul: țăranul, domnule, nu trebue să te uiți la el, cum nu te uiți la un câne! Notar e un băiat tânăr, eșit tot din sat, care se simte că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Franța și a venit să se stabilească la Slatina unde a trăit, s-a căsătorit c-o româncă ș-a murit. D-na Urlățeanu (sau altfel, pensionara Casei Dotației) e o nepoată a acestui La Pommeraege, slătinean și romanizat, mâncău și bun băutor. De ce a plecat cuconu Ilie Leu în străinătate? Din două motive. Întâiul. Bărbierul lui dela bae, om bătrân încă cu mare reputație că are "mână ușoară", a observat, servindu-l, că are o aluniță cam mare, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și etnografiei, cu scopul reconstituirii psihologiei omului de la munte pe care a întrupat-o Creangă în Amintiri și Povești. Portretul - de o mare savoare epică - revelează o fire naturală și libertină, de țăran inconformist, un spirit țanțoș și nesupus, un mâncău și un petrecăreț, împletind ironia cu disimulația. Nastratinismul și inadaptarea îi sunt comune cu ale lui Dănilă Prepeleac și Ivan Turbincă. Poate nicăieri nu mimează criticul mai bine limbajul unui scriitor, nu-l comentează mai în duhul vorbirii lui, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
și mai cu seamă flămânzi ca vai de noi. Căutăm să punem ceva colè144, arătă el bătându-se cu palma peste pântece, că ni s-a pus soarele drept inimă. Da, ce să vă dau acum în grabă la atâța mâncăi ca voi? Bine, da tu ce mănânci He, he, eu am mâncat demult. Să-ți fie de bine! Atunci, poroncește să ne pregătească și nouă ceva. Bine, bine, da eu sunt gata să plec la târg. Am și zis să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de la Diogene ca să vezi ziua!), surd, mut și șchiop și, mai ales, erou, erou de război și de revoluție. De unde măta-n ... să ți se tot dea bani? Pentru voi, lipitorilor, moțiune de cenzură, până când mă voi descotorosi de voi, mâncăilor, vă veți da seama ce înseamnă o bucată de pâine obținută cu sudoarea frunții. Să te întrebi mereu, lepră: câți bani au primit de la stat bunicii și străbunicii tăi, câți bani au luat pentru o vițică, pentru arat, pentru pădure
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]