49 matches
-
în zile: 29.224 zile. Sau câte zile a adunat el la momentul la care-l întrebi. De când a mai îmbătrânit, a devenit și el bisericos. Îl căra mamaie la slujbe și-l punea să mănânce de post, ceea ce, pentru mâncăul care a fost dintotdeauna tataie, nu era chiar ușor. Acum, ea nu mai poate merge până la biserică și se duce doar el. Acum mai mulți ani, am întrebat-o pe mamaie despre povestea lor de dragoste. Mi-a zis că
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
de Olanda. Ca parlamentarii noștri de azi într-un cașcaval. Cum nu-i mai pasă dumnealui de șoricimea neamului său, silită să bată război contra inamicului natural, pisicimea,... împotriva poporului pisicesc,... contre le peuple chat... - șobolanului retras din lume, vasăzică, mâncău și cuvios. El nu e făcut călugăr (ceea ce biserica nu ar permite), ci numai derviș. Ca mohamedanii, indienii, - nici vorbă de creștini. " Lucrurile de-aici din lumea de jos nu mă mai interesează" - declară călugărul, situat în cele mai cerești
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
vreo zece - la bufetul fiecărei încăperi aranjat pentru cei aproape cincizeci de musafiri dădeam de cîte o sticlă neagră, nedestupată, de Château - neuf du Pape... Rar am auzit de cărturari mari care să aibă cultul bucătăriei, fără a fi niște mîncăi, găsind în pregătirea bucatelor o pasiune de gospodine adevărate. Înțelesesem de ce Charles voise să-mi arate încă de la început bucătăria profesorului, lăsîndu-i pe ceilalți oaspeți să se întrețină cu gazda în holul principal de primire decorat cu cele mai năstrușnice
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
Piftii și chiște ample și tobe cât e roata/ Și sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului, al mâncăului rabelaisian care era George, autoadmirându-se, nu fără o subtextuală autoironie "cum bea și cum mănâncă, teribil mastodont", și al nelipsitului povestitor, "neobosit să toace cu vorba universul". Asemenea texte ar trebui publicate separat, aici părând rătăcite printre zecile de nume
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
i foame... Nici mie nu mi-i foame, spuse și Vlad. Eu zic să-ncepem mai repede treaba. Sigur că da! întări și Bărzăunul. Păi... Și Virgil se simți deodată grozav de rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame... mamă, mamă! Dar cum să se apuce să mănînce singur? Ce-ar zice Ilinca? Păi... continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a singularității l-a făcut pe Nietzsche să scrie; Sunt acel om predestinat care fixează valorile pentru milenii". Acest lucru îl împlinește în ton profetic, elan poetic, zbor metafizic eliberarea dincolo de cotidian, de omul comun apteric, pur digestiv homo manducans ("mâncăul"), după propria sa expresie. Iar vorbind despre propriul său destin: "Ești tu o Stea? Atunci resemnează-te să rătăcești fără Patrie!". "Unde este Patria mea? O cer, o caut, nu am găsit-o. O, Veșnic Pretutindeni, Etern Niciunde!" Nietzsche caracterizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
specialist în ingrediente oceanice) din care Alexandre mușcă avid chiar acum, cu ochii măriți de acest dublu deliciu, al gustului și al poveștii. Poate tu, că ești tânăr, o să mai ajungi vreodată pe-acolo... — A, nu cred. Eu sunt doar mâncău, nu și artizan, râde el, căz nindu-se să nu deschidă gura prea mult. În plus, pe mine Nordul nu mă cheamă deloc. Sunt friguros. Ivan zâmbește și spune mai departe despre știucă și icre și midiile de la Galway. Alexandre îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care o aveți și veți recunoaște adevărul acestor cuvinte. Două personaje perfect actuale: un informator și un călău. De ei a depins viața celui mai iluminat intelectual al nostru din secolul XVII. Pe turnător îl chema Tifescu. Era ori un mâncău, ori lumea îl văzuse într-o zi frigând o vită. Blândă și dulce-i vorbirea în Moldova. Dar să te ferească sfântul să-ți puie ea o poreclă. Frige-vacă! Nici lui Rabelais nu i-a dat în minte una ca
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
să te scalzi și pe uscat ca găinile”, după cum, în cazul acelor blestemate de poște, autorul moral este cu siguranță Zaharia lui Ștefan, după cum rezultă din declarațiile martorilor și în plus, aceasta era singura modalitate de a scăpa de un mâncău ca Zaharia, a cărui tovărășie nu prea era dreaptă. Aș dori să adaug probelor, depoziția martorului Ion Mogorogea. Procurorul: Se admite. Aprodul: Să poftească în sală, martorul Ion Mogorogea! Martorul (după ce depune jurământulă: Onorată instanță, în seara zilei de 23
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fumul havanelor lui, a luat masa cu Mitterrand în ziua învestiturii acestuia ca președinte și i-a remarcat gustul subtil, care făcea din el, nu un gourmand, ci un gourmet, după distincția pe care o face limba franceză între un mâncău și un cunoscător în materie. Nu lipsește un iubit american al Simonei de Beauvoir, încă tulburat de a fi fost abandonat de prima feministă din Franța, tovarășa de viață, cu intermitențe transcontinentale, după cum se vede, a lui Sartre.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
mâncare! Lapte sau brânză, unt și ouă / Află că ne trebuie nouă, S-avem la târg cu ce ne duce / Un ban ca să putem aduce. Bine ne-ar prinde de cumva / Am sclipui așa ceva, Căci casa mi s-a-ngreunat / Când un mâncău ne-a mai intrat În ea, atunci când ai venit.” / În urmă, soacra s-a trântit Pe pat, așa precum a spus. / Întâi, perne sub cap și-a pus Și spre perete s-a sucit / Căci al luminii licărit Care de la
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” plin, un „i” propriu-zis, un „i” vocalic: „codri”, „maiștri”, „miniștri”, „monștri”, „scafandri”. Normele ortografice s-au stabilit, între altele, și după principii morfologice. N-ar strica să se știe că orice substantiv masculin (evident, dacă
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” ... Citește mai mult Propun celor care au dificultăți în ce privește scrierea corectă a unor cuvinte cu desinența în „i” sau „ii” să rețină această egalizare (făcută din rațiuni exclusiv lingvistice): MINIȘTRI = ȘACALI și etichetarea absolut aiuristică
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” ... VIII. ALTUL CANTEMIR, de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 203 din 22 iulie 2011. Ciudatul, excepționalul destin al lui Dimitrie Cantemir a fost (este!) acela de a fi... un altul. Personaj polar al
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
corturi cu poze cât roata carului, în care se trudește din greu la sondarea până la prostire a opiniei publice), pentru că în comuna Ipotești, presupusa comună natală a lui Mihai Eminescu, obligatoriul bairam electoral s-a lăsat cu victime omenești, un mâncău din aceia mulți de care patria nu duce lipsă, fiind ucis de un afurisit de mititel, așezat de-al dracului pieziș în gâtlej. Și când te gândești că ăsta-i doar începutul în importanta obligație cetățenească de alegere a viitorilor
STATORNICIA POLITICII ROMÂNEŞTI ÎNTRE MITITEI ŞI MITITICA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369214_a_370543]
-
10% față de 1982. Țara este pusă pe picior de război printr-o procedură de contracte-angajamente ierarhizate în vederea unei lupte a cărei finalitate nu este înțeleasă. Șeful statului cere să se realizeze un program de alimentație științifică: românii ar fi prea mîncăi, se impune deci o planificare a caloriilor! Doar invectivele autorităților împotriva politicii de exploatare și discriminare dusă de Vest se mai fac auzite. Românii împietresc într-o mentalitate de asediați. Frica, riscul la care omul se expune corespondînd cu străinii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că „o devorează”. După ce o citește „cu lăcomie”, „o digeră”. Metafore similare se regăsesc și în alte limbi. La sfârșitul secolului al XII-lea, directorul școlii teologice din Paris și autorul lucrării Istoria scolastică, Pierre le Mangeur (în latină, Comestor = „Mâncăul”), căpătase acest cognomen datorită renumelui său de „devorator” de cărți. La sfârșitul seco- lului al XVI-lea, Sir Francis Bacon scria următoarele : Unele cărți trebuie să fie gustate (tasted), altele să fie înghițite pe nemestecate (swallowed) și doar câteva să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Omul începu atunci să se jeluiască în fața oamenilor adunați, zicând că-i murise măgarul, și făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna câțiva bănuți cu care să-i cumpăr de mâncare. Punând mâna pe un ciomag, îi trase animalului câteva lovituri zdravene pe spinare. Hai, acuma sus! Dar măgarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încremeni. Respira greu, cuprins de mânie, dar și de poftă. Dacă își dădea frâu liber mâniei, băiatul avea să moară, iar el ar fi trebuit să renunțe la plăcerea mâncării. Ca să-și satisfacă această plăcere - știa că faima lui de mâncău era mai mare decât cea de luptător -, trebuia să cruțe viața băiatului, ba mai mult, să-l lase să muncească în bucătăria lui și să-l plătească. După privirea lui obraznică, își dădea seama că micul gal era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte. Noi i-am jurat credință lui Galba, zise hotărât. Galba e împăratul nostru. El reprezintă ordinea constituită, pe care noi, adepții cultului lui Mithra, am jurat s-o respectăm. — Vitellius, ticălosul ăla, mâncăul, prietenul unor oameni corupți, la fel ca el... Cum îndrăznește? Și ceilalți... Valens... Caecina... Hoți, profitori, jefuitori ai provinciilor noastre... Scursura Imperiului... Profită de lipsa de disciplină a legiunilor și de nemulțumirea poporului. Împart bani soldaților și funcții adulatorilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu cinează împreună cu ceilalți“ era o altă prezicere a credințelor lui, astfel că zăngănitul furculițelor și al lingurilor era tot ce i se părea mai plăcut între îndeletnicirile unei vieți. Judecat după toate astea, n-ar fi fost decât un mâncău, dar Veterinara nu așa îl văzuse, ci o ademenise din prima. Gazda o invitase la cheful pe care îl pregătiseră chiar în seara venirii lui, nu fiindcă Godun adunase un „harap“ de pe drum, ci pentru că așa petreceau înaintea Anului Nou
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]