169 matches
-
era chiar acesta, mai tînăr numai, costumat în urîtul port boieresc de acum o sută de ani. - E străbunicul meu, zise Pașadia. Fiind din familie singurul pentru care am simpatie nu i-am ars ca celorlalți portretul. Fu un Bergami. Mîndrețea lui, aureolată de prestigiul ce înveșmîntă în ochii femeilor pe aceia care au ucis, îl făcu să treacă de la coada butcei Domniței Ralu, la dînsa în pat. Primi drept plată Măgura și topuzul armășiei. Cum vezi dar, surceaua n-a
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
toate instituțiile enumerate nu au sprijinit antologia. Este exclusiv un motiv de bucurie. Al doilea punct esențial ar fi spiritul "alternativ": o situare adecvată în spațiul literar de astăzi. Manifestul pe care Dan Lungu îl citează în prefață poartă o mîndrețe de titlu: De ce un monguz vorbitor să fie mai prejos decît o pisică sau ciorna unui Manifest". Găsim aici spirit ludic amestecat cu o acidă critică a politicilor de tot soiul (mai ales culturale). Clasică revoltă împotriva puterii culturale. Un
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
devastat în urmă cu treizeci de ani care încă nu și-a revenit, case cu acoperișul aproape de pămînt pe care le vizitează ca pe niște curiozități, în totul o impresie de pustiu, de stepă nelocuită; la fel în Cernavodă, "o mîndrețe de oraș în ruină". Andersen ascultă înfiorat ca un alt Ovidiu poveștile unui hangiu despre asprimea climei, dar își noteză numele altuia pentru a "împrăștia vorba" despre masa "excelentă, minunat pregătită și incredibil de ieftină". Prejudecățile culturale ale turismului romantic
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
său. Florin devenise nostalgic. Se aflau în Bușteni de câteva zile, iar hotelul era situat în apropierea gării. Vedeau trenurile de călători și marfarele cum poposeau timp de câteva minute, după care își continuau fuga pe șine. Bunicul lui, o mândrețe de bărbat la vremea lui, lucrase la palat, iar, mai târziu, conductor pe locomotiva cu aburi. Era al doilea dintre cei 5 frați și o soră. A venit apoi războiul, iar frontul îl lăsase fără vedere și cu durerea pierderii
GLASUL TRENULUI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381727_a_383056]
-
așteptau fetele, motiv pentru Petrică să mai comenteze puțin despre cât de vechi erau magiile Moșului și de câte ori îl sfătuise el să își cumpere o nouă carte de vrăji. Până la urmă, ușa căsuței se deschise și în prag apăru o mândrețe de flăcău, cu ochi albaștri precum cerul înghețat de iarnă și plete negre ca nopțile fără ninsoare. Zâna Iarna făcu câțiva pași către el, fermecată, întinzându-i mâinile: - Cine ești tu? Cum de nu te-am cunoscut până acum? - Eu
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
a scris o istorie a orașului, el, părintele tramvaiului care a rămas o amintire. Cu puțini ani în urmă, mai circulau 20 de garnituri din cele concepute și construite de el acum câteva decenii. Deși are un Mercedes de toată mândrețea, inginerul Bihoi călătorea cu „tramvaiul lui” și-i tresălta inima de bucurie că mai rezista bine după atâția ani. „Am fugit de decibelii tramvaielor vechi și acum... ”, concluzia trebuie s-o trag eu. Inventatotul cu 9 brevete nu mă lasă
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
copil din flori, dar tânărul nu a ținut cont de asta. Acest fapt nu a Însemnat prea mult, pentru tânărul Îndrăgostit, doar că anii treceau și el cu soția aleasă nu aveau nici un copil. Creștea totuși În grădina lui, acea mândrețe de fată din flori, pe care o avusese soția lui Înainte de căsătoria cu el. Ei vezi dumneata domnule inspector, cum este omul... de la un timp bărbatul ajuns atunci la maturitate, nu mai avea ochi decât pentru fata soției sale. Când
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Cheia se răsuci în yală.Din interior cineva răspunse zgâriind ușa. -Trebuie să fie Onix,câinele lui Nic. Ușa se deschise și Onix ridică botul spre ei. Emil își aduse aminte de versurile lui Heine și recită: „...m-a-ntâmpinat un dulău Mândrețe de câine altădată. Azi colții îi cad,știrbește de tot... Doar udă copacii și latră”. Onix ascultă impasibil tirada.îi mirosi,apoi linse mâna Alintei.Aceasta îl mângâie pe urechi și pe urmă,îl expedie în bucătărie. -Să ne facem
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
auziră niște pași În sala mare. Împăratul miji ochii lui bătrâni și văzu un flăcău vânjos și lat În spate, cu ochii ageri și strălucitori, cu plete negre, dese, până pe umeri. Era Înalt și bine legat și purta sabia cu mândrețe. Împăratul Îi spuse și lui de cele trei probe și nerăbdator, cerea mereu știri despre Anul Nou. Flăcăul nu a stat mult pe gânduri, ci plecă să se Întâlnească cu ursul. Și era ursul acela o namilă nemaivăzută, cu dinții
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
găsit. Prințul nu mai mânca, nu mai bea, nu mai dormea, slăbise și Îmbătrânise de grija dragilor lui cai. Îi veni Însă o idee: să se urce pe cer ăi de-acolo de sus să vadă cine i-a furat mândrețile de cai albi și ce au făcut cu ei. Așa că Soarele se urcă pe cer și privind spre pământ spera să-și afle caii pe undeva. Dar nu i-a găsit nici după un ceas, o săptămână, un an, o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe șesuri și munți, scoți din desaga-fără-fund toate ramurile de baobab-bătrân-capricios pe care le găsești acolo și toate sforicelele pe care le ai la dispoziție, te pui serios pe treabă, împletești și legi până la miezul nopții fără întrerupere, faci o mândrețe de plută, e tocmai bună pentru străbătut lacul acesta colorat, pe a cărui față nu se ivește nici o încruntare, adormi imediat pe mal, cu genunchii la gură, ca după o muncă făcută ca lumea. nouă în al patrulea loc: după
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe a cărui față nu se ivește nici o încruntare, adormi imediat pe mal, cu genunchii la gură, ca după o muncă făcută ca lumea. nouă în al patrulea loc: după o înviorare consistentă, cu exerciții complicate de tai chi, lansezi mândrețea ta de plută pe apele roz ale lacului și vâslești cu mânuțele și piciorușele tale, testezi din nou forța și abilitatea zeilor corpului tău, benzaiten se întrece cu bishamonten, iar ebisu cu daikokuten, tu îi strunești, să nu ajungi în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iese lucrul început. DĂNILĂ: S-o mai fi întâmplat și-așa, da'asta mai demult... ONOFREI: Și, zi, ai plecat să vinzi boii... DĂNILĂ: Plecat. ONOFREI: Se vede treaba că ai mare trebuință de parale, dacă te desparți de-așa mândrețe. DĂNILĂ: De parale aș avea mai puțină trebuință, pentru că nici nu-s prea învățat cu ele. Mai mare nevoie aș fi avut de-un car, iară dumneata, cumetre Onofrei, m-ai cam pus pe gânduri. Zici că nu prea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit ea. Bag seama că nu mai are nici nume. Am șters-o din inimă, vreau s-o șterg și din ogradă. Ce mândrețe de copac! Face niște cireșe!... Un timp Costache nu mai zise nimic, apoi își continuă gândul: Făcea, Maria! Făcea! Ca apoi să zică: mă duc la finul Petrache să-i cer beschia. Poate vine și el să mă ajute. Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acesta i-a ales o Cale grea, dar că la capătul acesteia țiganul nu mai era atât de țigan. Va fi fiind și el om în rând cu lumea. Coborând dealul, se gândea în sinea lui: oare Ilie a dat mândrețea asta de mânz cui trebuia? Mă uit la tata și mă întreb dacă cei care militează pentru drepturile omului pot recrea povestea bunicului. Era un om fără școală și nu avea habar de drepturile minorităților. 16 noiembrie 2009, Sydney,ora
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trebuia sa fie prilej de veselie devine scandal, bătaie, nenorocire. - Și duminică?... - Duminică nunta va avea loc, e o nepoată de-a mea, pentru care pun mâna în foc că e fată curată!... Și flăcăul, să-l vedeți, e o mândrețe de fecior! Ne pregătim ca de o mare sărbătoare! Acum mă odihnesc și eu o țâră... am dat toate poruncile și țiganii mei au plecat după cumpărături. Dumneata ai văzut vreodată o nuntă țigănească? - Nu, nu am avut ocazia, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi drept că au făcut cărămida în dealul La Cărămizi, pentru că și acum se cunoaște locul unde o fost cărămidăria. Numai să sapi acolo și dai de resturi de cărămidă - a precizat Cotman. Dacă lucrurile s-ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și, când pășesc în cameră, să-mi culeg răsplata, încă zbiară că am trișat. Ea stă în furou pe canapeaua din celălalt capăt al încăperii cu linoleum pe jos, are ca la vreo șapte’ș’cinci de chile și o mândrețe de mustață. Anthony Peruta e numele pe care mi l-am pregătit în caz că mă întreabă cum mă cheamă. Dar nu mă întreabă. — Uite care-i treaba, mă previne Bubbles, ești singurul pe care-l frec. Tu și-atât. — Cum zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am căsătorit nu am avut copii. Apoi a rămas gravidă și mi-a născut un fiu. Am fost foarte mândru, singurul lucru pe care l-am regretat a fost că tatăl meu nu mai e în viață să-și cunoască mândrețea de nepot. Fiul meu nu-i foarte deștept. L-am dat la școala primară de lângă casa noastră și tot ni se raporta că trebuie să învețe mai mult și că scrie foarte neîngrijit și face greșeli cu toptanul. Soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prin câte-am trecut... Dacă am vreme, pot merge imediat la vizionare. Mi-au îndesat în mână cărți de vizită, să mă mai gândesc, să nu dau cu piciorul oportunităților... - ...of... Dar nu mi-ai spus, cum o cheamă pe mândrețea ta de ploadă? - Să ți-o prezint: o cheamă Paulina, ca pe bunică-sa dinspre tată, care tată a decedat, vai, în floarea vârstei, într-un accident la Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar el stătea în blocurile de la Agigea, pe când ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
grav. — Bine, bine, încerca el s-o îmbuneze și se așeza supus. — Planul vostru stupid a ținut până la un punct. Agentul lui Adrian... Se opri și se uită lung la Șam. Unde ți-e mesa? se minuna ea, văzându-i mândrețea de chelie din creștet. Am aruncat-o la gunoi, răspunse Șam, nițel stânjenit. — De ce? Era o bătaie de cap acolo, în California. Mi se desprindea ori de câte ori intrăm în piscină... Continuă. Eleanor îi povești cum a fost pus la cale interviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ei inconfundabil de-a pleca brusc) și trage jacheta pe ea. Ne mai vedem. Cînd? În viitorul îndepărtat, glumește Magda U., à propos de vîrsta comună. Toate astea ia-le ca pe acumulări gestante din care să se nască o mîndrețe de roman. De dragoste. Tano o conduce cu destulă cuviință. Cum a plecat, mi se și face dor de vitalitatea ei contagioasă, deși vitalitatea asta provoacă tensiune. Zapez la întîmplare. Las' să mai cîștige și... civilizația iconică! Antofiță (sub numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
murdară de tuș, strecurîndu-mă printre baloturile de hîrtie și printre muncitorii palizi, ca drogați. Ușa cu arc, dintre "cămara" corectorilor și zețărie, pocnește, făcîndu-mă să tresar. Mă așez la masa mîzgălită. Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țiglă și cu tablă, câteva, care fiind de curând tăbluite, străluceau În lumina unui soare ce se Îndrepta către amiaza seninei zile de toamnă. O clădire mare și Înaltă, care impunea respect, l-a convins pe băiat că era o mândrețe de biserică. Drumul urma cursul unui râu mic și leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de tufe și arbuști pitici. Pe măsură ce Înainta, Va era cuprins de o emoție greu de explicat și tocmai se Întreba: „Ce-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de dialoguri anoste: „«Da, doamna doctor. Așa îl cheamă, Șerban. Îl cunoașteți cumva?» «Nu-l cunosc, dar mi-a vorbit Răducu despre dânsul. L-a lăudat foarte mult.» «Bine a făcut, doamna doctor, că are pe cine lăuda. Este o mândrețe de băiat, nu altceva. Ca el aș vrea s-ajungă Răducu, dar de!» «Poate să ajungă, domnule Mănescu, fiindcă are un cap destul de bun. Creier ca al lui Radu nu se găsește pe toate drumurile. Important este să asculte de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]