259 matches
-
mărșăluiește în fața ochilor mei, până la împietrire. În spatele lor se află doar zgomotul ventilatorului unui calculator prea mult conectat la rețea. Shut down! Vor fi și mâine acolo, daca nu le dau delete. Dar n-or avea curajul să se lase mângâiate, să se mire de îngălbenirea hârtiei și n-or ști să umple vise. Curând, cutiile de lemn pentru scrisori vor fi și ele doar povești. Eu încă o deschid pe a mea, în fiecare zi, sperând că voi trăi din
VREMEA STILOULUI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/clarissa_emanuela_1417679165.html [Corola-blog/BlogPost/360372_a_361701]
-
tânjească, Să-l păstrez ca pe-o comoară, Să suspine, să iubească; Mi-ai dat inima să-mi zburde, Să se-aprindă nebunește Și să-mi dea povețe-absurde: „Viața-ți trece, deci... iubește!” Mi-ai dat trupul să se ceară Mângâiat, atins, vrăjit, Să se teamă să nu piară Insuficient iubit. Mi-ai dat ochii să absoarbă Farmecul vieții, magia, Și iubirea lumii ˗˗ oarbă, Să-i învețe bucuria... Dup-atâtea daruri bune, Mai dă-mi un semn și-Ți dau pace
DOAMNE, SUFLETUL SĂ-MI IERȚI ! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1447914835.html [Corola-blog/BlogPost/375087_a_376416]
-
durea! Așa a părăsit compozitorul lumea îmbătată și-n tangaj pe valurile a altceva decât ce e fluviul muzicii, cu această durere! Azi spun despre durerea aceasta fiul artistului, Rareș Dragomir, prezentatorul Octavian Ursulescu, soliști, confrați muzicieni, o simte publicul mângâiat cândva, grație atâtor fermecătoare cântece pe care le-a creat compozitorul Marcel Dragomir! Mâine, dacă istoria muzicii ușoare va avea dreptul ei la mărturie, o va spune iarăși, atunci când va fi momentul! „Cum Marcel Dragomir a debutat cam odată cu mine
MARCEL DRAGOMIR. S-A STINS UNUL DINTRE CEI MAI MARI MELODIŞTI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1426219300.html [Corola-blog/BlogPost/348696_a_350025]
-
întreaga ei ființă momentul dăruirii totale. Dispăruse oboseala lungului drum petrecut în tren, a mersului pe jos, cu geamantanele în mână, până la vilă și a jocului din zăpadă. Semănam cu două animale tinere, prinse în hârjoneli, păduricile noastre erau ciufulite, mângâiate, sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să se încordeze, iar eu
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444995235.html [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
și credință, dar mai ales cu dragoste! “Genunchii mei pe versurile tale/ Irump în aurore boreale./ Răchitele în mine se îndeasă/ Să-ți plângă poezia preafrumoasă./ Fântâna izvorâtă din cuvinte,/ Înrăurita dorului fierbinte,/ Îmi năpădește inima săpată,/ De fiecare strofă mângâiată./ Pe fruntea ta cerneala se răcește/ Și-n brazdele luceferilor crește./ Așază-se pe foile iubirii,/ Din toată plinătatea zămislirii./ Și mă zidește tainic printre rânduri,/ Sfințindu-mi mănăstirile din gânduri.” (Mănăstirile din gânduri) Tatiana Scurtu Munteanu Coperta I de
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1455968852.html [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
un ududoi aproape. Să n-o devoreze ciorile, coțofenele, vulpile sau câinii prea repede, am băgat-o sub mal și am surpat pământ peste ea. Vântul din frunze de arbori intonează marșul funebru. - Rămâi în Împărăția Naturii, veșnic să fii mângâiată și să ai deplină liniște, că odraslele tale au ajuns pe mâini bune, i-am zis. Urc piscul, leg pulovărul cu cureaua, îl iau în brațe ca pe un prunc înfășat și apuc alt drum către casă. Ce bucurie pe
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1403779517.html [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
la vârsta inocenței pierdute, ca și prilej de transcendere dincolo de limitele cotidiene. ” Prof. drd. ANDREEA-MARIA DĂNILĂ, Șugag - Alba „ Versurile unei poezii ajung la sufletul cititorului dacă reușesc să se facă înțelese. A pătrunde mesajul, e ca și când tu, cititor, te lași mângâiat, de bună voie, de gândurile curate ale autorului. Dar când este vorba despre versuri pentru cei mici? Ludicul îți dă târcoale, dar constați cu ușurință că poezia e treabă serioasă și te scuturi repede. Citești, zâmbești și iar citești și
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_la_mul_george_roca_1376299480.html [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
întreaga ei ființă momentul dăruirii totale. Dispăruse oboseala lungului drum petrecut în tren, a mersului pe jos, cu geamantanele în mână, până la vilă și a jocului din zăpadă. Semănam cu două animale tinere, prinse în hârjoneli, păduricile noastre erau ciufulite, mângâiate, sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să se încordeze, iar eu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399829280.html [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
divină. Și ca o contrapondere a liricii feminine, Alexandra Mihalache își revendică un destin androgin, rostind în locul bărbatului cuvinte de iubire în poeme tulburătoare. Ori, sunt mesajele pe care ar dori să le audă de la iubit: „Frumoasa mea de doruri mângâiată/ Eu am rugat ninsoarea să te cheme,/ Mătase să aștearnă în poeme -/ Privirea ta e-o rugă preacurată.” (Am rugat ninsoarea). Ori, în alt poem: „Ești vinovată că trăiești în mine,/ Sunt vinovat că mă ascund în vreme,/ De neguri
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
așezate-n inimă Doamne, vino... și Te așează-n sălașul Tău care este... sufletul și trupul meu... Binecuvântează... altarul Tău care este... inima mea... Și lasă-Ți Lumina Duhului Tău Sfânt peste mintea și inima mea... acum... de Dragostea Ta... mângâiate. +++ Amin +++ 25.11.2009 Romeo - Nicolae + ASiIiVRo 20.02.2010 14:20-14:25 Mânăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de sus LUMINA IUBIRII DOAMNE, te rog... revarsă LUMINA IUBIRII TALE... peste ființa mea... și DUHUL TĂU CEL SFÂNT, ACUM... să-mi umple inima
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Romeo_Nicolae_%C5%9Etef%C4%83nescu.html [Corola-blog/BlogPost/341499_a_342828]
-
acoperită cu vegetație luxuriantă și cu ieșire ușor accesibilă la drumul principal care ducea spre mijocul orașului. În partea opusă, panorama era superbă, dedesubt marea de verdeață se unea cu un golf mititel acoperit cu nisip fin de culoarea aurului, mângâiat lin de de apele albastre ale oceanului Pacific care te invitau parcă la un voiaj sau la aventură pe intinsul lor. Casa era semisuspendată peste malul abrupt al prăpastiei fiind așezată pe o fostă platforma de observație. Platforma o construiseră
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > FLORICICA MAMEI-4 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1445 din 15 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului S-a pomenit luată în brațe, cu crizantemă cu tot și mângâiată : -Hai, nu mai plânge! Nu mai plânge! Nu s-a întâmplat nimic. Au aruncat pocnitori copiii cei răi. Încetă cu țipetele dar tot mai plângea cu sughițuri. Domnul care o ducea în brațe, un tânăr înalt, cu palton de blană
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418678691.html [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
nr. 1986 din 08 iunie 2016. Apoi, n-a mai fost nimic, degeaba mi-am albit dinții și am surâs zilei, gândul despărțirii, ca un sfredel mic, aștepta în frunte, ca la ușa milei. M-am închis în pielea mea mângâiată și n-am lăsat nici un por deschis, m-am scuturat de toate, eram vindecată, murisem cu tine, atunci m-am decis. Citește mai mult Apoi, n-a mai fost nimic,degeaba mi-am albit dinții și am surâs zilei,gândul
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ca în cazul lui Viorel Croitoru: Mi-alunecă privirea pe curbele-i feline, / Pe formele ce-alintă simțirea de bărbat, Le-aș săruta dar somnul o prinde-atât de bine! Că nu mă-ndur să-l tulbur nici c-un mângâiat...". De aici, însă, până la dezamăgire nu-i decât un pas și de aceea multe pagini ale antologiei conțin în ele nostalgia unei iubiri trecute, durerea unor cuvinte calpe, rănirea eului de bisturiul ascuțit al trădării. Elocvente din acest punct de
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_recenzie_realizata_antologiei_valentina_becart_1327091078.html [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
care mi s-a plâns de același lucru! Cozile la care stăteam, ore întregi pentru niște cartofi mici îmbrăcați în pămînt sunt ultima imagine pe care mi-o amintesc de la Iași. Vânzătorii ajunsese cei mai bine cotați oameni. Trebuiau cultivați, mângâiați, pupați în f... ca să te anunțe că au primit ceva la aprozar. Nu mai vorbesc de celelalte... Să ai relații la restaurantele de partid unde toți membri lor aveau intrare liberă, în timp ce eu priveam prin de afară cum se lăfăiau
FILE DE JURNAL (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 by http://confluente.ro/bianca_marcovici_1460763518.html [Corola-blog/BlogPost/380169_a_381498]
-
tânjească, Să-l păstrez ca pe-o comoară, Să suspine, să iubească; Mi-ai dat inima să-mi zburde, Să se-aprindă nebunește Și să-mi dea povețe-absurde: „Viața-ți trece, deci... iubește!” Mi-ai dat trupul să se ceară Mângâiat, atins, vrăjit, Să se teamă să nu piară Insuficient iubit. Mi-ai dat ochii să absoarbă Farmecul vieții, magia, Și iubirea lumii ˗˗ oarbă, Să-i învețe bucuria... Dup-atâtea daruri bune, Mai dă-mi un semn și-Ți dau pace
DOAMNE, SUFLETUL SĂ-MI IERȚI!... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1472877011.html [Corola-blog/BlogPost/384802_a_386131]
-
a tot ceea ce este nemărginit, galbenul, apa și văzduhul. Luna e lumina ce aduce cu ea imaginea bătrânului „dascăl“ uitată într-un colț, dar absolut neceasară universului, a tot ceea ce mișcă, pământului ce a prins formă și a devenit energie mângâiat de lumină și scăldat în albastru. „Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată / Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, / Pe-atunci erai Tu singur, / Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,“ spune scriitorul în „Rugăciunea unui
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1452428909.html [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
la vârsta inocenței pierdute, ca și prilej de transcendere dincolo de limitele cotidiene. ” prof. drd. ANDREEA-MARIA DĂNILĂ, Șugag - Alba „ Versurile unei poezii ajung la sufletul cititorului dacă reușesc să se facă înțelese. A pătrunde mesajul, e ca și când tu, cititor, te lași mângâiat, de bună voie, de gândurile curate ale autorului. Dar când este vorba despre versuri pentru cei mici? Ludicul îți dă târcoale, dar constați cu ușurință că poezia e treabă serioasă și te scuturi repede. Citești, zâmbești și iar citești și
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 by http://confluente.ro/Aniversare_in_familia_armonii_gheorghe_stroia_1376159869.html [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
aducă, măcar în vis. În luptă încleștată cu Singurătatea, acum, singura lui prietenă (de altminteri, toți poeții și-o aleg parteneră și muză statornică!) - martoră mută la toate evenimentele, dar și parteneră de dialog nocturn și diurn, poetul se lasă mângâiat, învăluit și chiar învelit de această misterioasă făptură, într-o emoție aproape tangibilă. În această atmosferă tainică “Când viorile dor” - “semn de tăcută tristețe” poetul “lasă arcușul / să lunece liber, / pe coarda gingașă”. Tot ce-i mai sfânt se adună
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Pe_aceeasi_struna_de_vioara_marian_malciu_1381769101.html [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
de proțap. Din când în când se apleca cu o mână ținând rarița și cu cealaltă aranja porumbul culcat din greșeală de copita boului. Boii, parcă știind lecția, se întoarseră cu fața spre ogorul pe care crescuseră destul de măricei porumbii, mângâiați ușor cu bicul ,împodobit cu ciucuri roșii. Înainte de a intra în brazdă, se închină, și ținând vârtos coarnele prășitoarei strigă la boi. Aceștia porniră încet printre rânduri. Ținând de coarnele prășitoarei și cu grija de a nu tăia lăstarii de
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Statuia_din_amurg_al_florin_tene_1329554894.html [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
și că au un Dumnezeu care conduce istoria, numai că nu intervine cu forța în viața nimănui. Duhul Sfânt nu se află în locuri unde nu este chemat Dumnezeu”, a fost de părere un interlocutor. Da! Vrem să fim fericiți, mângâiați, dar prin propriile noastre căi, excluzându-l pe Dumnezeu din ecuația vieții. Rezultatul? Necaz, furtuni, nemulțumire și deznădejde, fără nicio șansă de mângâiere și speranță. Clătinați de al vieții, ori al deciziilor proaste val, unii cad de oboseală și se
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1447156606.html [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
sau pe ceva atractiv, pentru a afla cât mai multe despre acel punct de interes ce-i captase atenția. Părul îl era ondulat și avea deja un bust bine dezvoltat, doi sâni ca doi pepenași drăgălași, ce se doreau admirați, mângâiați și sărutați. Mugureii stăteau ridicați, gata sa iasă la atac la orice atingere. Era o fată frumoasă și de aici interesul băieților pentru ea. Care mai de care și-o dorea în brațe, mai ales că se aflase în sat
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prima_lectie_de_viata.html [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
își imaginează el că se întâmplă în viață? Înțeleg că suntem moderni, însă nu pot pricepe cum se pot schimba rolurile în așa situații!! O fată sau o femeie trebuie să fie curtată, să fie privită cu dragoste, admirată, complimentată, mângâiată, iubită... Dar... dacă are pe altcineva?! Permanent lasă împresia că îmi ascunde ceva... Dacă el s-a despărțit de o altă iubire și îi vine greu acum? Și mie mi-a fost greu cândva. Și n-am mai putut accepta
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/marian_malciu_1497562767.html [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
întreaga ei ființă momentul dăruirii totale. Dispăruse oboseala lungului drum petrecut în tren, a mersului pe jos, cu geamantanele în mână, până la vilă și a jocului din zăpadă. Semănam cu două animale tinere, prinse în hârjoneli, păduricile noastre erau ciufulite, mângâiate, sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să se încordeze, iar eu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1422882055.html [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
și întorcându-mă la ale mele. Tu, ca flăcăiaș ce te aflai, țupăiai încolo și-ncoace pe-alături, făcându-te că m-ajuți. Îți plăcea-n ograda mea de pe malul Oltețului! Grozav ce-ți mai pria! Iar în ziua aia, mângâiat și de căldura soarelui, erai atât de fericit, de zvăpăiat... Din pragul căsoiului te năpusteai chicotind spre malul râului, râzând prietenos stropilor de apă, și ei săltăreți ca și tine, ca să te-ntorci tulburat de zvâc spre casă și s-
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443940172.html [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]