59 matches
-
băiatul nici nu Îndrăznea să-l deslușească. Fata luă un aer poznaș și-l Întrebă: Gata băiete, ce ai găsit și ce mă costă? Hai că nu prea am timp! Băiatul olarului avea fața mai roșie decât tricoul său cu mânici tăiate și guler scurt, Încheiat cu un șiret. Purta un pantalon alb și evazat și avea curea și pantofi aproape noi, lucruri observate de către fată la modul profesionist, la fel cum Îi apreciase spatele lat de voleibalist și mijlocul ca
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era atât de murdară! Lucrurile pe care le aveam zăceau în cea mai mare dezordine. Era greu de spus de cât timp nu se mai făcuse curat. Primul gând, care mi-a venit, era, firește, cel de a-mi sufleca mânicele și de a purcede la treabă. O dorință atât de mare de a-mi curăța casa se născuse imediat în sufletul meu. Nu o mai simțisem nicicând altădată. Hotărâsem să nu mai amân, ci să mă apuc imediat. Dar, când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atât de râvnită în anii dictaturii comuniste - a fost înțeleasă ca libertatea de a face orice sau de a nu face nimic. [...] Exemplul germanilor și japonezilor, care după catastrofele din anii celui de-al doilea război mondial și-au suflecat mânicile și au făcut ca țările lor să renască din ruine și, în domenii esențiale, să-i întreacă pe învingătorii lor, a rămas străin plaiului mioritic. Dacă economia capitalistă ar fi fost dublată, în România Mare de o democrație autentică (așa cum
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
voie sé deschidé ferestrele și se fécea un praf gros care putea a benziné și se vedea cum plutește În lumina ferestrelor. Șoferul se uită În oglindé și vedea totul. Nimeni nu putea sé deschidé fereastră, céci toți stéteau cu mînicile la nas. CÎnd coborau din autobuz, Angela și Sveta Își arétau batistele care erau negre acolo unde a fost nasul, și erau doué puncte și mai negre. Dar Șasa nu ținea nici mînecă la nas. El stétea pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de pe-un picior pe altul, dar atent, sé nu ne vadé nimeni. - Ți-a fost bine, Sonia, ți-a fost bine? Spune, cé poate vrem sé știm și noi! Spune cum ți-a fost! Sonia și-a dus amîndoué mînicile la ochi și a zis: nu! - Nu-u... zise Sonia și smiorcéi. - Cum? Nu ți-a fost bine? - Nu-u... zise repeté Sonia smiorcéind. - Și-ai sé mai faci? - Nu-u... și smiorcéi și se șterse cu amîndoué mînicile. - Vreau sé audé toaté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și-a dus amîndoué mînicile la ochi și a zis: nu! - Nu-u... zise Sonia și smiorcéi. - Cum? Nu ți-a fost bine? - Nu-u... zise repeté Sonia smiorcéind. - Și-ai sé mai faci? - Nu-u... și smiorcéi și se șterse cu amîndoué mînicile. - Vreau sé audé toaté școală. - Nu-u!!! - Mai tare, cé n-aude nimeni! - Nu! nu! nu! Sonia a Început sé plîngé tare și a vrut sé fugé În școalé, dar tatél ei a prins-o de mîné și i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu toporul și téia copaci simpli și-i lega cu sîrmé de spalier. Dar bine cé a aflat. Era fericit cé aflase șmecheria cu scară și abia aștepta sé vadé cum araté Dumnezeu. Își Închipuia un bérbat În cémașé cu mînicile suflecate, care merge prin pédure cu toporu-n méné. Avea și pantaloni și purta sandale că ale lui Ierofei Vasilievici. Cred cé se ducea sé cumpere pîine de la magazinul din satul vecin, unde erau mai mulți ucraineni și nu aveau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > ȘI IAR O TRAG PE... MÂNICĂ! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 520 din 03 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Cum astăzi e duminică Ori weekend - cum alții mai zic, Mă întind, la o adică, N-am niciun chef să mă ridic. Îmi trosnesc vreo
ŞI IAR O TRAG PE... MÂNICĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358270_a_359599]
-
întind, Și mă taie-o dulce lene... Niște brațe mă cuprind, (Nu-s Ilene Cosânzene!), E, desigur, tot moș Ene... Și iar adorm fără pricini, Că astăzi e duminică, Dar bat în țeavă doi vecini Și iar o trag pe... mânică! Referință Bibliografică: Și iar o trag pe... mânică! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 520, Anul II, 03 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ŞI IAR O TRAG PE... MÂNICĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358270_a_359599]
-
brațe mă cuprind, (Nu-s Ilene Cosânzene!), E, desigur, tot moș Ene... Și iar adorm fără pricini, Că astăzi e duminică, Dar bat în țeavă doi vecini Și iar o trag pe... mânică! Referință Bibliografică: Și iar o trag pe... mânică! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 520, Anul II, 03 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ŞI IAR O TRAG PE... MÂNICĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358270_a_359599]
-
în aerul uscat. Un motan împietrit pe colțul patului de bârne ce susținea stogul urmărea indiferent dansul lor. Câte-o găină mai curajoasă se tupila sub căruță ciuculing semințele și gângăniile ce se strecurau printre scoarțe și pomostină. Bătrânul, cu mânicele cămășii suflecate la cot, trebăluia împrejurul căpiței. Îndepărtă cu grijă fânul parfumat din căruță dezvelind o gramadă de fasole uscată de toată lauda. Cu furca transformată-n greblă, adună grijuliu fiecare smoc de paie, căzut aiurea, într-o pală sănătoasă
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
scotea tacticos acul din piele, și-și continua munca lui migăloasă. Iată, câteva roinițe deja se umplură de rame cu faguri aurii, încărcate cu miere. Atunci, bunicul închise ușile și geamurile de la odaia cea mare unde scotea mierea, își suflecă mânicile cămășii, luă un cuțit lat ca o daltă, și începu să des-căpăcească fagurii de ceara care astupa mierea din celule. Ionuț intrase și el în odaia unde bunicul scotea mierea, deși nimeni nu-l chemă, ros de-o mare curiozitate
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
acești din urmă au credinți constante, pe când ai noștri au cel mult apucături constante; cei dentîi sânt curajoși la caz de trebuință, ai noștri la primejdie s-ascund în gaură de șarpe; aciia refuză slujbe de la reacție, ai noștri rup mânicile reacționarilor când sânt la putere ca să le dea o slujbușoară cât de mică. Însă există și multe trăsături comune. Negarea oricării tradiții pe terenul vieții publice și naționale, neclaritatea de vederi în privirea proprietății altuia, maniera de-a considera averea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR[IO] Aci în cutie sunt ciorapi negri; așteaptă numai, o să vezi cum o să te-mpodobești preafrumos. (aleargă la scrin și scoate o cutioară cu ornamente vechi de teatru pe care le freacă cu mînica) Privește numai ce strălucitoare sunt pietrele astea. O Doamne, de câte ori a trebuit să mă-npodobească pe mine astea! Ți le dăruiesc, să, le porți tu astăzi; ia cată numai cât de frumos lucesc, cum scîntie. (șede) {EminescuOpVIII 433} FELICE Iți mulțumesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unui om care nu cunoștea să atingă gentil, mi-a luat palma în mâinile sale mari și mi-a întors-o foarte grijuliu, de parcă s-ar fi temut să nu se spargă, cu fața în sus. Apoi mi-a tras mânicile până mai sus de cot. Oare ce vroia? Să-mi vadă antebrațul? Nu pot să zic că nu era interesant spectacolul și tot ritualul ăsta, dar devenea într-adevăr plictisitoare toată acea examinare amănunțită pe care mi-o dădea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe cei ce veneau îi purta de-a rostogolu... Nimeni nu-i putea prinde. Îi lua sforul apei și-i mâna în Dunăre... Ș-apoi Dunărea cine știe unde îi ducea!... Moș Gheorghe tăcu. Flăcăuașii așteptară un timp, apoi unul trase de mânică pe celălalt, îi făcu semn de îndemnare cu capul și plecară. Așa stăturăm o vreme. Soarele asfințea departe, deasupra Siretului, luminând pâcla zării, împrăștiind pe luciu și înaintea noastră ca o pulbere aurie. Podarul se sculă, scuipă într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii cu albul mărit. M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și n-aveam cu ce-l îngropa... ș-am vrut să duc la târg un car de lemne. Începu să tușească... Își șterse domol cu mânica, de pe buze, sângele năvalnic. Și deodată avu o privire stranie, fixă spre boier. Acu ce să fac? zise el cu glas schimbat, jos, adânc. Acu eu zic așa: mă-nsor... Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și zise, înviorat, fetei: —Bună apă! Dumnezeu să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca apa nu-i nimica mai bun pe lumea asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întoarse la vatră ca să așeze în traistă merinde de drum, la lumina gazorniței. Când intră flăcăul, moș Calistru se încingea strâns cu cureaua peste cojocel. C-un zâmbet de înțeles arătă din cap spre mohorâta mătușă Varvara, apoi trase pe mânici și sumanul nou de noaten. După ce-și luă din fundul casei, de lângă cuptor, pușca și-i cercetă oțelele, apărate cu coadă de iepure, se întoarse spre icoane și-și făcu cruce. Apoi își îndesă căciula în cap și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Lăsă pe Vidra să stea alături. —A venit și te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei ajungea împuținată până la obrazul Anei. Din această umbră, Ana îi zâmbi. Mama avea grijă de tine, îi zise ea. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și căutând în toate cotloanele o sută de lucruri. Câteodată se oprea și gemea. Pornea iarăși să caute; uita ce o doare; după aceea se tânguia iarăși. Culi își stropi ochii cu apă și-și clăti gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mică le luați de v-or plăce Dară pe cea mijlocie - mi-o căzut dragă de foc Și nici ea nu zice baiu, bat-o hâtrul de noroc. Pe încet se stinge focul și s-acopere cu spuză... El de mânică o trage... și unind buză pe buză 515Ei șoptesc... ș-ar spune multe și nu știu de und-să-nceapă Căci pe rând și-astupă gura, când și gura se adapă; El o simte-n a lui brațe tânără, rotundă, tare Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acoperit; .................................. Cel din Neamț și de la Vrance Rezimat stetea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel jur împrejur Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel 108 {EminescuOpVI 109} Și cu mânici de oțel. Cei ce-n lume se înnalță Cisme roșie încalță, Cisme roși împintinate Și pieptare - mplătoșate, Cămăși de zale mărunte Ce par ca focuri de munte, Cine-n oaste are cârmă Poartă cămașă de sârmă... {EminescuOpVI 110} PESTE CODRI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se bucure - mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]