1,105 matches
-
antologii de poezie românească în limba germană, comentată, în nr. 31/2002, de Ioana Pârvulescu. Observațiile critice ale colegei noastre, toate la obiect, l-au scos din sărite pe autorul antologiei și ne-am trezit de la el cu o "replică" mânioasă, și de o lungime care o întrece, cam de trei ori pe aceea a recenziei stârnitoare de supărări. Nu doar mânioasă este replica dlui Matei Albastru, dar prezintă și unele defecțiuni de logică. Domnia-sa nu va polemiza cu autoarea
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
la obiect, l-au scos din sărite pe autorul antologiei și ne-am trezit de la el cu o "replică" mânioasă, și de o lungime care o întrece, cam de trei ori pe aceea a recenziei stârnitoare de supărări. Nu doar mânioasă este replica dlui Matei Albastru, dar prezintă și unele defecțiuni de logică. Domnia-sa nu va polemiza cu autoarea recenziei, ne anunță, "pe considerentul că dintr-un spirit cavaleresc ce ne este specific n-o să provocăm la duel un reprezentant
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe. Autorul editorialului a reproșat dlui Borbély că socotește foiletonismul retardat metodologic și pe foiletoniști, incapabili să înțeleagă literatura de după 1989, care ar pretinde alte competențe de lectură. Ce crede dl Talcioc că a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
Cei mai mulți intelectuali români (nici nu mai vorbesc de autorități!) văd această reparație imagistică în două feluri, așezate la două extreme. Prima este discursul encomiastic, autolaudativ, pompos (să nu spun pompieresc) și găunos, cealaltă este apărarea stridentă, defensivă, plină de reacții mînioase, furia adversarială, resentimentul simplist al milei de sine, mania persecuției. Cele două sînt simetric opuse și, bineînțeles, tocmai din această cauză înrudite". Să însemne asta o secretă înrudire între, bunăoară, unele aspecte ale lui H. -R. Patapievici și C. V. Tudor
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
ale personalității lui Sartre revelate de introspeția propusă de Cuvintele sale, salută publicarea Manualului de descompunere a "gânditorului crepuscular" Cioran, "venit din România", care "contra optimismului senin prin care omul triumfă asupra absurdității lumii și a propriei condiții (...) se ridică, mânios și disperat, iar ca răspuns la ’întrebarea fundamentală’ clamează un nu furios". El crede încă în ceva, fiindcă scrie, se confesează și își cântă nefericirea" - adaugă comentatorul din 1949. Pentru că o modulează într-o limbă cu atât mai admirabilă cu
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
expresiei, literatură veritabilă. Așadar: ficțiunea nonficțiunii. Am citit sute, mii de jurnale, articole... și am încercat să definesc o poetică a spontaneității. Am lăsat critica de întâmpinare deoparte. Stimulat și de viața noastră literară dominată de pamflete, injurii colorate, demascări mânioase, demitizări vesele etc... Elitismul? O prostie, o formă grețoasă de ciocoism... Elita, da, trebuie să existe într-o societate (inclusiv în cultură), elitismul este filosofia unui primar rural care se crede cel mai bun din satul lui. Să fie!.. Reinstaurarea
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
de vară, iar în acele portrete era atât de mult negru încât din cele două chipuri, al bărbatului încruntat și al femeii sfrijite și triste, nu izbutea să zărească, oricât și-ar fi strâns ochii, decât tocmai și numai încruntarea mânioasă a domnului și zbârciturile obrazului chinuit al doamnei. "Mein Grossvater; er war Pastor" - îl lămurea prietena bunicii, observând privirea sa ațintită asupra portretului. "Und die ist meine Grossmutter". Copilul înțelegea că fiorosul domn în haine negre cu un mic guler
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mele Cu măruntaiele ei. Când mă voi trezi Îi voi da înconjur privind mirat cauciucurile sângeroase și Oscioarele roz ale turmei de miei alte planuri Îmi tot fac planuri cu porumbeii de iarnă. Ce Dumnezeu văd ei? Ăla Negru e mânios pe porumbița albă cu pistrui stacojii În viața lor de noapte de tot neîmplinită Am fumat și ultima țigară în imperiu, ei gânguresc și parcă vor ceva Va veni Dumneaei , iar domniile lor Vor schimba doar locul somnului vineri de
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
la Tosca jumătate Sîngeorz. de la gât în jos, omul e de ponegrit iar în cap îi huruie neîncetat o betonieră. deunăzi o copilă precoce l-a pândit între cărți. o pasăre înfricoșată i s-a pus dinainte omul a trebuit mânios să o alunge. de acum era sigur: când ea va reveni, toate vor fi sub zăpadă. și-a scufundat fața în palme. se făcea mai frig. își dorea să adoarmă. mușterii întărâtați scrijeleau cu briceagul metri cubi de snoave. Naufragiul
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
De câte ori n-am trecut Pe alături, nepăsător) Am regăsit fiorul De dimineață al frunzelor, Și-am văzut, ca atunci, larg deschisă, Palma monstrului ruginită Aplecându-se fioroasă Din creangă. În bătaia vântului Ca întâia oară m-am întrebat Ce gigant mânios suflă oare? Încotro pleacă norii, întins? Încotro zburătoare? Cum bunicul nu mai era, N-am aflat Ce se-ntâmplă cu focul care s-a stins... Margarete surorile soarelui, Macii sfetnici îmbujorați, Câte înmiresmate covoare De pomișor și de mușețel Le-
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
Ibidem, col. 832D. footnote>. Firea omenească a fost făcută În stare să primească „cele voite În libertate și să meargă spre ceea ce o duce pornirea liberei alegeri și după aceea să se și prefacă. Astfel, primind patima mâniei, se face mânioasă; când ajunge stăpână pofta, se descompune În plăcere; când i s-a Îndreptat pornirea spre lașitate și frică, precum și spre toate celelalte patimi, Îmbracă chipurile fiecăreia dintre patimi, precum și dimpotrivă, primind În sine Îndelunga răbdare, curăția, pacea, nemânierea, neîntristarea, buna
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Moysis, PG XLIV, col. 362AB și 813AB. footnote>. Deci, toți cei ce trec prin apa tainică și sfințită a Botezului, trebuie să omoare toată tabăra răutății în apă, și anume: „lăcomia, pofta desfrânată, cugetul răpitor, patima înfumurării și mândriei, pornirea mânioasă, furia, pizma, bârfirea, toate acestea și cele asemenea. Deoarece aceste patimi obișnuiesc să urmeze firii noastre, trebuie să le omorâm în apă”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, PSB, vol. 29, p.
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și vite. Da, Bacovia. Chiar așa. Și cerul. Frumos, pur și simplu, e cerul, - senin sau mânios. Și toate Profețiile îndeplinite. Și Timpul. Cactus - Uită-te bine la floarea asta, îmi atrage atenția fiul meu pasionat colecționar de cactuși, - nu trăiește decât o zi. - Mă uit, îi spun, e ca o mână scoasă de-un deținut din
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
pregătite parcă pentru a te-ngheța nu mișcau deloc în viscolul de-afară. în casă îl așteptau cu mîncarea pregătită de mai bine de-un ceas. cînd a deschis, lampa trasă încă fumega, iar lupul scîncea sub fereastră, dar nu mînios ca pe vremuri, ci mai degrabă plin de resemnare. îl văzură intrînd, dar picioarele lui nu se opriră la masă, ci trecură cu aspră delicatețe peste covor. chiar și costumele osteniseră și nu mai păreau atît de tăioase pe el
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
că nu va mai citi niciodată un rând din asemenea volume, oricâte s-ar acumula în rafturile librăriilor". Scriitorul se simte lovit în plin văzând lipsa de bunăcredință și argumentația sofistică a criticului-biolog. I-a răspuns ("era răspunsul unui om mânios") și mai târziu a regretat c-o făcuse, deși tabloul sinoptic" al lui H. Sanielevici era de un simplism izbitor "în care puteau fi încadrați toți scriitorii tuturor literaturilor". Sadoveanu recunoaște că era aprig la mânie, care s-a manifestat
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
am spus că și noi eram "jidani": ne-a fost prea rușine de rușinea lor. Ținînd seama de această propensiune populară spre generalizare facilă, rămîne convingerea mea fermă că, mai mult decît toată retorica aprinsă, decît toate argumentele și izbucnirile mînioase împotriva "celuilalt", a "dușmanului", a tuturor celor care nu ne înțeleg, care nu ne împărtășesc părerile, care nu se situează împreună cu noi de aceeași parte a baricadei, actul patriotic realmente benefic rămîne acela legat de comportamentul nostru față de necunoscutul din
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
cei care aleg să facă asta. De asta sunt și mai puțini cei care aleg să facă asta o viață întreagă. Cine l-a cunoscut pe doctorul Arafat știe că e un om care n-are rețineri în a fi mânios. Numai că acum mai bine de 20 de ani, când apelul la Ambulanță avea aceleași pronostic de succes ca o extragere 6 din 49, tânărul medic Arafat nu s-a oprit la a-și spune cu năduf că așa ceva e
După furie, truda by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82367_a_83692]
-
de Aur. În Pateric ni se istorisește că la avva Efrem, din îndemnare oarecare a venit o păcătoasă, cu măgulire să-l tragă spre împreunare urâtă, iar de nu, măcar să-l pornească spre mânie, că niciodată nu-l văzuse cineva mânios. Și a zis ei: vino după mine! Și apropiindu-se la un loc întru care era mult norod, a zis ei: în locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea văzând norodul, a zis lui: cum putem aceasta să facem, atâta
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
fi pus la respect împrejurarea de-a fi găsit un adversar pe măsură, capabil a-l sfida. Avem serioase motive să ne îndoim. Logica evenimentelor istorice ne arată cu totul altceva: ,Antonescu venise la Berlin nu ca să-i țină piept mîniosului Cancelar, nu prevedea nici o încleștare a forțelor. El năzuise să-i mărturisească lealitatea și spera să obțină sprijinul prețios al unui complice în coliziunea cu legionarii, care era inevitabilă. Preopinentul său nu-l trata ca pe un inamic, aprecia devotamentul
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
Cristian Teodorescu Mă sperie adversitatea pe care o provoacă oamenii de cultură printre cetățenii mînioși din publicul românesc. Huliganismul de stadion și de România mare se revarsă și în lumea, pe care o speram altfel, a celor interesați de cultură. Descopăr pe forumuri huiduieli cu care sînt întîmpinați oameni care înseamnă ceva în cultura română
Atacul securistilor orfani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10126_a_11451]
-
bolnave, fiecare în felul ei: una era șchioapă, alta oloagă, iar ultima era oarbă. Luându-se cu treaba, Crăciuneasa n-a auzit când a sosit soțul ei și nu i-a ieșit în întâmpinare să-i deschidă poarta, după obicei. Mânios, Crăciun i-a tăiat mâinile. Văzând isprava aceasta, Fecioarei i s-a făcut milă și i-a pus Crăciunesei mâinile la loc, iar acestea s-au vindecat imediat. Prin minunea pe care a înfăptuit-o, Maria a reușit să înmoaie
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Ursachi. Este apogeul scriptic al refuzului cultivat de acest poet atît de comprehensiv și de tolerant, refuz virînd spre fantezie că spre o neutralizare. Falsă logică, pletora de detalii, gravitatea simulata par a fi paratrăznetele așezate în calea unei umori mînioase, neînstare însă, pînă la urmă, a se manifestă. Electricitatea norilor se scurge în stratul unor stihuri, în fond, bonome: Fiind o întreprindere cu totul arbitrară,/ această școală există din timpuri imemoriale,/ în afară de orice cancelarie/ domneasca, fanariotească// Plecînd de la constatarea terna
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
porcește/ mestecam, înghițim/ din dumnezeul pe care l-am avut n-a mai rămas nici un zgîrci. l-am mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele e aducător de noapte ("soarele-oprit la zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și resurecției: "totul, e urlet aici/ despicare-n bucăți, înviere și iar/ despicare" (ibidem), în timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
opus atitudinii negatoare, iconoclastiei: nevoia de model, corespunzînd chiar voinței de emancipare, nevoia de adorație, corespunzînd chiar complexului de inferioritate. Ce se putea astfel, paradoxal, dezamorsă. Marea revoltă se asociază nu o dată cu o sete de supunere. Oare revoltă profeților biblici mînioși, la care a fost raportat Arghezi, n-are că fundament o paradigmă divină, o adorație mistica? Oare acel profet modern care a fost Léon Bloy - negreșit o sursă de inspirație pentru poetul român - n-a pornit, în fastuoasele-i diatribe
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
fonduri pentru spitale, daca nu și pentru medicamente. În sprijinul bietului om va veni, izbăvitor, mărțișorul, vestitorul primăverii. Că în vechile pasteluri ale lui Alecsandri, vom renaște o dată cu natura, nu toți, căci vor rămâne să suspine cu fetele la perete mânioșii care se și vedeau mărșăluind, în afară oricărei primejdii, sub mândrul stindard al lui Vadim-Furo-Mitzura Arghezi. Ei au pierdut, deocamdată, o rundă.
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]