149 matches
-
în căile Tale, și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veșnic, sau putem fi mîntuiți? 6. Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mînjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul. 7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și închis și poate să i se usuce și limba în gură, că nu are cu cine grăi. Măcar gazete, dar știu că într-un timp nici gazete nu-i dădeau, iar dacă-i dădeau erau scrise așa ia și mânjite, ca să nu poată citi nimica. Numa’ că-i bătaie de joc , aici este Moscova cu Smirnov și apoi mai sunt și la noi, toți acum sunt prin ambasade, prin America, Franța, doar ei au fost cei mai mari comuniști, acuma
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost mai bine să-l dezarmeze totuși. Acum va fi nevoit să-și dea în vileag capacitatea de apărare. Furios, Kent își șterse cu o mână fața mânjită, iar cu cealaltă își căută arma. Țeava acesteia se ridică brusc, iar raza albă a trasorului țâșni spre capul masiv al lui Corl. Perii de pe urechile acestuia vibrară, anulând automat energia. Ochii lui negri și rotunzi se îngustară, privindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
eternă, dar vârstnicul știe că fericirea nu există decât în rare și norocoase clipe.“ „Nu există asociere de durată între oameni. Foarte rar se încheagă prietenii care să dureze o viață. Mai devreme sau mai târziu totul e tulburat, stricat, mânjit, pentru că răutatea din mintea omului izbucnește devastator“ etc. Culmea este că autorul însuși detestă banalitatea: „Mi se întâmplă să scriu o frază și îndată după aceea să o șterg. Nimic mai deprimant în literatură decât locul comun, clișeul, banalitatea. Adevărul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scufundă o vreme În simplă sociabilitate. Sammler trebui să se uite pe scrisori trimise de Bruch la Post, Newsday, Times, În care Îi ataca pe cei care le făceau recenziile muzicale. Iarăși partea gâlcevitoare, ridicolă a lucrurilor, iarăși Bruch cel mânjit grosolan, complexat, dat În stambă, bădărănos. Tocmai când Sammler voia să se odihnească. Să-și revină puțin. Să se pună În ordine. Iar spectacolul dadaist neastâmpărat, gutural al lui Bruch era contagios. Du-te, Walter, du-te odată ca să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
departe în vechea locuință. Numai Mika-Le, contimporană cu aripa cea nouă, are 1S1 mintea spune Lina conversația asta. din senin. Mini se o predilecție pentru ea. Se juca aci când era mică, și chiar acum! . . și Hallipa arătase pereții albi, mânjiți ici-colo cu ciudate dcsemnuri în cărbune, fără perspectivă, nici modelare, lipsite de viață, desenuri primitive și absurde de felurite închipuiri: oameni, draci, animale, flori, făcute de Mika-Le. Așadar, vestibulul era, în adevăr, pădurea acelui Puck, cu părul ca o iască
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
noapte, de ce nu-ți hotărăști o EVADARE ASTRALĂ PE UN CER DE FERICIRE SUBLIMĂ. O, tu, cel ce m-ai mințit în toată voința ploilor, din ce parte vii și unde vrei să-ți întorci privirea rece și calmă a mânjitelor vieți. Nu vei înțelege, că poți fi dacă vrei, un PĂMÂNT DE SENTIMENTE SFÂȘIETOARE, peste o IUBIRE STINSĂ, într-o viață aproape ruptă din legendarele nopți de iubiri imposibile. GLASUL NOPȚILOR DE GERURI Domnul meu din acea noapte tristă, când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de primul bărbat ce pătrunsese În viața ei. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Și, când bărbatul ridică toporul ca să-i aplice o lovitură fatală În țeastă, cocoșul cântă de trei ori și totul pieri ca În ceață. Bărbatul și muierea lui stăteau unul În fața altuia, unul ținând În mână un joagăr, celălalt toporul mânjit de bălegar... „Ei, ce ziceți”, Își Încheie relatarea Satanovski, „nu-i așa că istorioara asta nostimă conține un mare adevăr? Morala ei e simplă: nu te pune c-o femeie, că-l vei vedea pe dracu’ gol...” „Vorbiți de funie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
citindu-ne operele. Șlefuindu-ne poveștile. Ultimul care a urcat la bord, după ce-am mai trecut de-o intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de gaz. În orice caz, lampa de stafii aduce noroc. Până azi-dimineață. Mai întâi ne trezesc strigătele. Apoi mirosul. E mirosul dulceag de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită, amestecată în stomac. Mirosul de cartofi vechi topindu-se într-o băltoacă neagră sub chiuvetă. Ținându-ne respirația, încercând să nu inspirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să fi avut unele rude în Vest! Mircea își trecu mâneca lui cafenie, de la costumul gri-fer (adică, fost gri-fer!), peste fruntea încinsă și sudoarea lăsă pe stofă o pastă, ca de sânge învechit. Probabil, pe față, oi fi fiind tot atât de mânjit, ca și Babița! cugetă el, înainte de a lua seama la șiroaiele fluide, care pâlpâiau din nasul și din buzele acestuia, înnodându-i-se sub bărbia enormă. Apoi, făcu un salt, trecând culmea de dărâmături de tot felul și tropăi printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
treningul ei bleu, nu explorez cu mâinile, febril, nu bag degete nicăieri, ca instalatorul care verifică dacă nu picură apa pe la îmbinări și coturi și nu-i roasă garnitura, n-am stofă de Ultimul Tango la Paris. Iar faza cu mânjitul pe piept și prin alte locuri cu mâncare nu-mi mai spune nimic de când, pe la vreo patru ani, m-am scăldat în troacă și-aveam terci amestecat cu cartofi în fund și-n urechi. N-o fi macho după rețetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe paliere sau în curți. De asemenea, uneori mureau și izolat, în holurile administrative, în curțile școlilor, pe terasele cafenelelor. Concetățenii noștri, uluiți, îi descopereau în locurile cele mai frecventate ale orașului. Piața Armelor, bulevardele, promenada Front-de-Mer erau, din ce în ce mai departe, mânjite. Curățat în zori de guzganii săi morți, orașul îi regăsea încetul cu încetul, din ce în ce mai numeroși, în timpul zilei. Pe trotuare i se întâmpla de asemenea nu numai unui trecător nocturn să simtă sub talpă masa elastică a unui cadavru încă proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ia ? De ce ? — Șterge-te ! strig, aproape plângând de frustrare. Șterge-te, lua-te-ar naiba de... lua-te-ar naiba de... — Samantha. Mă opresc brusc din frecat și-l văd pe Nathaniel stând în ușă și uitându-se la oglinda mânjită. — Cu oțet ai încercat ? — Cu oțet ? Mă holbez la el suspicioasă. — Atacă grăsimea, adaugă. E bun pentru geamuri. — A. Bine. Îmi pun cârpa jos, încercând să-mi regăsesc calmul. Da, știam și eu asta. Nathaniel clatină din cap. — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă șterg la gură, îmi dau părul transpirat de pe față și-l privesc. Crezi că... ar face asta ? — E genul de om căruia îi plac provocările. Zâmbește. O să te învețe cum să descurci în bucătărie. Se uită ironic spre oglinda mânjită. Mă trece instantaneu un val de umilință și-mi feresc privirea. Nu vreau să fiu o neajutorată. Nu vreau să am nevoie de meditații. Eu nu sunt așa. Vreau să pot face asta singură, fără să cer ajutorul nimănui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care aș vrea să mă scald ca să devin liber. Căci de prea mult timp nu, fac decît să-mi aduc aminte și să-mi fie frică. Văd numai ceea ce vrea memoria mea; mîinile mele pline de sînge, chipul mirat și mînjit de sînge al mamei mele Clitemnestra, trupul Însîngerat al tatălui meu Agamemnon. Peste tot numai sînge. SÎnge și nebunie. Electra mi-a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
spre clasele Liceului de Artă. Un scriitor local nu putea fi ridicat la cer pentru că era alcătuit dintr-un aliaj neferos. Cei ce dirijau cu brațele pe macaragiu aveau căști de protecție de sub care pletele slinoase pluteau pe umeri. Salopetele mânjite le trădau proveniența: Combinatul de Prelucrare a Sufletelor. Câțiva îngeri urâțiți de neputința misiunii lor încercau să se spele cu zeama cântecelor din greierii adormiți ai copilăriei sau cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii făcuți în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să toarcă înfundat, zgâlțâind tabla capotei, peticită cu chit, ca o hartă a globului, cu continentele și țările epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un loc mânjit, un pește înfoiat și-n care întâmplător, da, cu totul întâmplător, rugina săpase un punct în tabla capotei, ochiul peștelui, calcan zâmbi ea în care va trebui să fie, dacă nu e, îl ia mama dracului, Satelitu. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru patria asta în care am văzut lumina zilei, ura față de cei care pândeau la granițele țării pentru a specula orice slăbiciune a noastră, acceptarea cu nonșalanța tinereții a morții pentru această cauză. Oricât s-ar zbate spurcații zilelor noastre, mânjiții slugoi ai occidentului, să demonstreze contrariul, pot să jur alături de milioane de oameni că atunci l-am simțit pe Ceaușescu alături de noi, un om de al nostru, un om care cu un adevărat patriotism a ales ca să ne împotrivim
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
după linguriță, în timp ce-l priveam pe Marius care înfuleca și el, lua cu lingurița bucăți atât de mari că de-abia îi încăpeau în gură, trebuia să se ajute de degetul mare să nu-i cadă, bărbia-i era toată mânjită de frișcă și piure de castane, iar când a terminat de mâncat, din nou s-a uitat la mama, și mama i-a mai tăiat o felie, între timp am primit și eu o a doua felie, iar pe platoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-o să spună niciodată. Și, ținând între noi făclia care încă mai arde, Nash zice: — Promit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i viața, uneori miza e greșită. Dacă la Timișoara situația v-a scăpat de sub control, era de așteptat ca la București să fie și mai groasă. Vorba Bătrînului, gașca voastră era cea mai dezavantajată, toată lumea știa că erați cei mai mînjiți, știau de complicitățile tale cu Piticul din ’60 încoace, știau cum l-ai luat sub aripa ta pe Cap de Piatră, cum l-ai făcut tanchistul numărul unu al țării, cum l-ai trimis la Timișoara să facă ordine. Hai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tare de sub control, încât le-am interzis Lindei și lui Carol să se mai joace cu fetele Sprague. Într-o zi Carol a venit acasă cu niște fotografii pe care i le făcuse Georgie. Făcea pe moarta și era toată mânjită cu vopsea roșie. Asta a fost picătura care a umplut paharul. Am dat buzna în casa Sprague și l-am făcut pe Georgie cu ou și cu oțet, știind că Ramona nu-i chiar în toate mințile. Bietul om mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]