8,611 matches
-
autoacuzării, recunoscând crime și trădări care nu erau plauzibile. Cu toate că era corespondent de război, prin urmare protejat de un cod international cu privire la presă, A.K. fusese azvârlit în temniță de Franco și condamnat la moarte. Ca prin minune se ivise mântuirea, grație unui protest semnat de cărturari de vază europeni. Informat de tribulațiile tânărului A.K., autorul Muntelui vrăjit reținuse în special un amănunt, pe care i-l comunicase în epistolă expeditorul. Alături de expresia de admirație, solicitantul mai amintea că în
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
medieval": penitenta. , Chiar dacă nu este călugăr, penitent prin excelență, chiar dacă nu este obsedat de ideea că munca este o pedeapsă, omul medieval, condiționat de concepția asupra păcatului ce i-a fost insuflata, caută în penitenta mijlocul de a-și asigura mântuirea" spune Jacques Le Goff. Omul Evului Mediu este gata oricând să răspundă la o calamitate, dar și la un șoc evenimențial de tipul pasiunii amoroase, printr-o penitenta excepțională - cum este și cazul cuplului din volumele în cauză. În plus
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
apostazia. Consecința fundamentală a unei asemenea apostazii este că orice formă de consolare pe care religia, arta sau expedientele traiului în huzur ți-o pot da dispar fără urmă. Nimic nu te mai poate mîngîia, nici nostalgia paradisului, nici perspectiva mîntuirii și nici elogiul opiniei publice. Ești în afara oricărei forme de flatare a amorului propriu, adică ești invulnerabil. Amăgirea a pierit, iar dezamăgirea s-a preschimbat în revoltă. Și abia acum, într-un moment cînd dezastrul părea încheiat și destrămarea ființei
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
al vieții care tinde să se manifeste exploziv, ca singură alternativă la neant. Pictînd pînze mari, suprafețe care se substituie realului însuși, Dan Bota încearcă o reproiectare a lumii, o reconfigurare a acesteia printr-un scenariu aproape mistic - adică prin mîntuirea imaginii brute și prin transubstanțierea culorii. Ordine și voluptate Aureliu Răzvan Ionescu administrează, în structurile intime ale gîndirii sale artistice, un conflict foarte special, rece și seducător în același timp. Pictorul este, simultan, un spirit auster și voluptuos, un contemplativ
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
ocazia, pe Ion Iliescu & Adrian Năstase (,un politruc de care am ajuns să-mi fie silă și milă"), e dezamăgit de oportunismul postelectoral al UDMR, îl intrigă la culme faptul că artizanii corupției de azi sînt exact ,crocodilii trecutului", Catedrala Mîntuirii ține de ,gigantismul totalitar", antiamericanismul i se pare o modă prostească, România nu e pregătită cu adevărat să intre în UE, sanctificarea lui Ștefan cel Mare și cea a lui Eminescu țin de propaganda cea mai ieftină făcută de ,maneliștii
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
intramundane (innerweltliche Religionen)" (p. 87). Desigur că și această distincție care sprijină definiția, trebuie la rândul ei sprijinită de o lărgire semantica corespunzătoare a doua noțiuni-cheie în argumentația lui Voegelin: "Prin religie se înțeleg creștinismul sau alte mari religii ale mântuirii; prin stat se înțeleg organizațiile politice de tipul statului-națiune modern. Pentru o înțelegere adecvată a religiilor politice, conceptul de "religios" trebuie extins pentru a include nu doar religiile mântuirii, dar și toate celelalte fenomene care însoțesc dezvoltarea statelor, fenomene pe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Voegelin: "Prin religie se înțeleg creștinismul sau alte mari religii ale mântuirii; prin stat se înțeleg organizațiile politice de tipul statului-națiune modern. Pentru o înțelegere adecvată a religiilor politice, conceptul de "religios" trebuie extins pentru a include nu doar religiile mântuirii, dar și toate celelalte fenomene care însoțesc dezvoltarea statelor, fenomene pe care le credem a fi de natură religioasă. Mai mult, trebuie să ne întrebăm dacă într-adevăr conceptul de stat este limitat la relații organizatorice definite de o dimensiune
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
această derivă. Ea nu vrea să relativizeze valorile sau să surdineze adevărul. Vrea însă scoaterea din joc a cu certitudinile lui (mitocănești sau fanatice), cu mărginirea lui inamovibila. Există , mereu înarmat împotriva trădătorilor din Opoziție, , care are în buzunar rețetă mântuirii naționale, dar nu înțelege s-o pună la dispoziția derbedeilor... e, în România, un personaj cu tradiții: de la Conul Leonida care explică tot, la eroii lui Pintilie care știau că “americanii sunt timpiti” și femeia română “a opta minune a
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]
-
de sezon, în faptele bune făcute în fața camerei de filmat, în sarmale, caltaboș, sîngerete și, mai ales, în Cristian Tabăra. Pentru că cine nu crede în Cristian Tabăra de sărbători? Cu acesti cruciați care propovăduiesc veselia generală că singura formă de mîntuire în luna decembrie se războiesc nervii mei. Le primesc felicitările și le trimit altele, le fac cadouri și vizite și le primesc cadourile și vizitele, merg la petrecerile lor de Crăciun, unde le cunosc soțiile și le laud Craciunițele, îi
Decembrie sincer by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83026_a_84351]
-
unde se întâmplă lucruri. Dacă e abonat la lista începem, știe deja unde, cine, ce, cum. În după-amiezele cu soare, merge la www.mnac.ro, pentru o gură de wireless pe terasa Palatului Parlamentului, cu vedere spre viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului. În viitorul suprarealist în care MNAC se va învecina cu pioasa construcție, intrebarea “De ce trag clopotele, Mitică?” va căpăta un raspuns demn de calamburul de acum 100 de ani: “E un performance, monșer.” Dacă locuiește în Bükres, urbanul e
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
se obișnuiască cu starea de creatură căzută. Noi nu trăim în paradis. Capitalismul are multe hibe, dar este perfectibil și permite critică din interior. Liberalismul creează sisteme de perfectibilizare a capitalismului. Pentru speranța, omul are la dispoziție religia și promisiunea mântuirii. Violență nu trebuie acceptată sub nici o formă. Pentru mine este de neconceput cum poate o ființă umană să pălmuiască altă ființă umană, care este motorul care mișcă palmă și o lipește de epiderma celuilalt. Indiferent în numele căror idealuri nobile este
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
în limba franceză a bibliografiei necesare. Datorită acestor lucrări, el poate descoperi "firul roșu care subîntindea în taină esența iconografiei paleocreștine": acesta este conceptul de Slavă (care abia în reflectarea medievală a crucificării va fi, treptat, înlocuit de cel al mântuirii prin suferință). Mai departe, este necesară o cunoaștere exhaustivă a originilor imaginilor creștine studiate și, implicit, o foarte bună stăpânire a istoriei ideilor. Descrierea acestor imagini se bazează pe analogii cu altele similare, iar sensurile multiple ale simbolurilor, deconcertante uneori
Metodele lui Frédérick Tristan by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14792_a_16117]
-
realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
miracolele sunt trucuri, că a crede în îngeri înseamnă a fugi de realitate. Aidoma luptătorului, războinicul luminii își cunoaște propria forță uriașă: nu luptă niciodată cu cine nu merită onoarea luptei." O anecdotă zen pare a fi această imagine a mântuirii prin forța calmă, abstinența care ți-o dă o credință îndelung și trudnic ucenicită. Ea amintește însă, palid, și de acele povestiri franciscane, din celebrul Fioretti al lui san Francesco, indiciu al unor interferențe narative surprinzătoare: ,,Un grup mare de
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
22 (nr. 31), care îl întrebase dacă nu regretă onorurile cu care a fost copleșit de regimul comunist. Și precizează: "Mi-a fost rușine și silă. Lasă că e bine să-ți fie din cînd în cînd rușine. Crește șansa mîntuirii!" Ehe! Rușinea ca rușinea, dar pînă la mîntuire e drum lung... * O perfectă ilustrare a expresivității involuntare ne oferă versurile dlui Dan Zăgănescu din ORIENT LATIN (nr. 2/ 2002). O poezie se cheamă Avid de divin. Atîția d și v
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
regretă onorurile cu care a fost copleșit de regimul comunist. Și precizează: "Mi-a fost rușine și silă. Lasă că e bine să-ți fie din cînd în cînd rușine. Crește șansa mîntuirii!" Ehe! Rușinea ca rușinea, dar pînă la mîntuire e drum lung... * O perfectă ilustrare a expresivității involuntare ne oferă versurile dlui Dan Zăgănescu din ORIENT LATIN (nr. 2/ 2002). O poezie se cheamă Avid de divin. Atîția d și v în două cuvinte te fac să te gîndești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
semințiile imperiului, al căror unic cusur era că toate casele de-a lungul șoselei - altele nu erau - aveau un singur perete. Folosind aceeași droașcă, împăratul Iosif al II-lea, poftit să participe la punerea pietrei fundamentale a unei catedrale - a mântuirii? -, nota că împărăteasa pusese prima cărămidă, iar el pe cea din urmă. De imagine era obsedat și fanariotul cu sania trasă de cerbi, vara, peste hârtoape acoperite cu zahăr - tos! Și la fel groful ce poruncise a i se lipi
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
sancționează necruțător și demn și ceea ce interiorizează, de multe ori, dureros și chinuitor, ceea ce, cu alte cuvinte, umanitatea poartă în sine ca stigmat ontic și ca eșec istoric, Marin Gherasim proiectează într-un plan al triumfului, al eliberării și al mîntuirii. Dovadă peremptorie că în artă, adică în expresia autentică, sacrificiul și triumful, jertfa și mîntuirea sunt simultaneități estetice și nu trepte doctrinare abstracte.
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
alte cuvinte, umanitatea poartă în sine ca stigmat ontic și ca eșec istoric, Marin Gherasim proiectează într-un plan al triumfului, al eliberării și al mîntuirii. Dovadă peremptorie că în artă, adică în expresia autentică, sacrificiul și triumful, jertfa și mîntuirea sunt simultaneități estetice și nu trepte doctrinare abstracte.
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
cu fervoare... Iar răul este mlaștina sexualității... acea tenebroasă și umidă noapte a Femeii primordiale, de care Cristmas fuge cu oroare, după ce, tot cu oroare și cu ură, s-a apropiat de ea și a cunoscut-o, ca femeie... Secretul mântuirii ar fi repudierea actului sexual și refugierea în sfera androginului pur... Halucinanta goană a lui Cristmas, după omor, noaptea, gol, sub cerul înstelat, - sălbatica nuditate astrală; apoi, pe șosea, fasciculul brusc de lumină care îl proiectează alb ca un negativ
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
13.De mine, Doamne, bietul, fie-Ti milă ! Mă sting de ură celor plini de ură - Smulge-ma, Doamne, din a morții gură 14.Să crească iarăși vocea mea umila La porțile Sionului, dând știre Că doar În Tine este mântuire. 15.Popoare-ntregi se surpa, cad În groapă, În sântul ce-l săpaseră altóra. Aceasta este soarta tuturora
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
stărilor prezentă la toate nivelurile, atât la nivelul lexicului, (plumb, aur, nisip, fosfor, cât și prin toate celelalte elemente ce pot configura o operă la roșu, un fel de stare de grație a existenței, echivalentă cu elevația și poate cu mântuirea. Pe de altă parte, se poate vorbi în cazul poemelor lui Valeriu Mircea Popa de un univers aproape de concret, poate de aceea și asocierea cu optzeciștii. însă punctul de diferențiere apare în momentul în care aceste obiecte nu se constituie
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
în complexele studențești se înaltă biserică după biserică. N-aș avea nimic împotrivă dacă în felul acesta s-ar diminua cantitatea de droguri care circulă nestingherită pe sub privirile indiferente ale preoților. Numai că "ostașii Domnului" au alte preocupări decât grija mântuirii enoriașilor. Proliferează cu o viteză demnă de Iran, Irak sau Afganistan școlile religioase, totul culminând cu ciupercăraia de Facultăți de religie ortodoxă. N-am nimic împotriva acestor facultăți - în fond, cu cât preoții se școlesc mai mult, cu atât mai
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
Vechiul Regim), Ispita lucrurilor (despre ctitorirea de biserici și mănăstiri ca practică socială specifică, în strînsă legătură cu o anume concepție despre lumesc și veșnicie), și Etica umanității (în plină criză a modelului societal, modificarea concepției tradiționale despre salvare, de la mîntuirea exclusiv prin apartenența la creștinismul ortodox la cea prin fapte proprii). Modernitatea românească, pe cale a se naște odată cu revoluția de la 1848, pare să ignore dura realitate a fondului pentru care caută forme: "tradiția religioasă cunoaște un avansat proces de uzură
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
dar nu mai puțin legitim moștenitoare a Antichității târzii decît sora apuseană. Scara de valori a acestei lumi era cea a medievalității ortodoxe, dominată de sacralitate, în care individul, simplă creatură și în nici un caz creator, își căuta, fără istov, mîntuirea sufletului. De aici toate deosebirile fundamentale față de lumea Renașterii. Or, din istoria noastră lipsind marea ruptură pe care o produce aceasta din urmă în partea apuseană a continentului, cu toate frământările, crizele de conștiință, răsturnările de viziuni care i se
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]