259 matches
-
fi fost în acest caz dușmanul binelui. Dosariada abia începe și mi-a lăsat deja un gust foarte amar: suntem atât de troglodiți încât avem nevoie de o instituție de morală publică (CNSAS) care să elibereze certificate de păcătoși și mântuiți. Suntem atât de orbi încât avem nevoie să vină cineva deștept de la televizor să ne spună dacă mai contează acum că Mona Musca și-a văzut de treabă 16 ani în vreme ce alții au frecat mentă sau au făcut averi oneroase
Licheaua apelata nu se afla in aria de acoperire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83063_a_84388]
-
sau: "Vântul: o vânătaie/ pe obrazul văzduhului." Este o poezie nominală, prin excelență, în care accentul cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri. Așa cum o sugerează și titlul volumului, fundamentală pentru viziunea poetului este o percepție dihotomică asupra universului, "mântuită" prin revelarea consubstanțialității cosmicului cu miniaturalul. Idiosincratica înlocuire a adverbului de comparație "ca" prin "cum" devine marca formală a acestei viziuni neo-simboliste exprimate prin analogii sinestetice: "...argintăria transpiră cum pielea unei fecioare/ pântecul corăbiilor crapă cum merele coapte..." (Aventură). Substanța
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
metaforă, din punctul meu de vedere, a unei eternități de dincolo de noțional, înghițită de vid) se profilează neliniștile morții, însă moartea este pentru Valeriu Mircea Popa un fapt traductibil în imaginile cele mai vechi: un suflet ieșind pe limbă, curat, mântuit doar pentru că mortului i s-au spălat dinții. Moartea e și "propria ușă", care " atârnă în balamalele unei locuințe din vecini/ prin deșertul cu mumii din Peru/ și fără umbră/ ca o sită ce adună totul/ risipindu-se." Sunt metafore
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
termina definitiv cu socotelile, cu pisălogeala administrativă și cu scandarea zilnică a conturilor bancare. De partea cealaltă a mesei, cu traseele respiratorii vizibil obturate, bietul părinte cîntărește și el situația și se opintește să scoată, din neantul liceului său preistoric (mîntuit, evident, la seral!), toate cunoștințele despre artiști. Și ce adună viitura mîhnirii și a enervării, din mîlul stătut al unei memorii și ea destul de sedentară, nu este din cale afară de încurajator. Ba s-ar putea spune că dimpotrivă. Fără vocație
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
de bună seamă, să mijlocească receptarea unei lumi noi, mai profunde. Parafrazîndu-l ne îngăduim a zice că adevărata credință s-ar cuveni să aibă drept rezultat adîncirea vieții celei de toate zilele, care să îngăduie accesul la o lume nouă, mîntuită. Dan Ciachir e un personaj pe cît de plin de vitalitate pe atît de pios, într-o cuceritoare armonie a concilierii conjecturalelor contrarii. Dan Ciachir: Cînd moare o epocă, Ed. Anastasia, 2003, 134 pag.
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
dintr o singură mușcătură de leopard. Și îndată, la sfârșitul spectacolului, dându-se drumul unui leopard, dintr-o singură mușcătură a curs atâta sânge, încât poporul, întorcându-se spre el, îi striga în față mărturia celui de al doilea botez: Mântuit, spălat; mântuit, spălat. Într-adevăr era mântuit cel care se spălase în modul acesta. Atunci el a zis soldatului Pudens: Rămâi cu bine și amintește-Ți de credința mea; iar acestea să nu te tulbure, ci să te întărească. În
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
singură mușcătură de leopard. Și îndată, la sfârșitul spectacolului, dându-se drumul unui leopard, dintr-o singură mușcătură a curs atâta sânge, încât poporul, întorcându-se spre el, îi striga în față mărturia celui de al doilea botez: Mântuit, spălat; mântuit, spălat. Într-adevăr era mântuit cel care se spălase în modul acesta. Atunci el a zis soldatului Pudens: Rămâi cu bine și amintește-Ți de credința mea; iar acestea să nu te tulbure, ci să te întărească. În același timp
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
batjocoritoare și a suferit mai puțin atunci cînd a fost pur și simplu biciuit, torturat și răstignit...". Paradigma cristică invocată are însă două fețe. Crucificatul și-a devansat atrocea suferință fizică tot prin mijlocirea cuvîntului, de astă dată "bun, salvator, mîntuit, de IERTARE ABSOLUT|: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac". Nu tocmai ușoară, bănuim, e oscilația prelatului-scriitor în fața unor fenomene inconvenabile, a unor fapte și atitudini ce-l contrariază. Cum s-ar putea ajunge la o dozare optimă între aprobarea
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
apropie, în ciuda sfidărilor aparente din revoltele poetului, de matca lor originară: Cine vrea să înțeleagă imaginarul arghezian trebuie să-i citească poemele cu Biblia alături" (p. 188) - notează criticul, acceptând parțial doar glosele lui Nicolae Balotă. Arghezi este numit ,apostatul mântuit" (chiar în titlul capitolului), deși Al. Andriescu respinge interpretarea că poetul ar fi vreodată ,potrivnicul divinității" sau că ar ,face pasul decisiv al rupturii cu divinitatea" (p. 203 și 233). Arghezi nu oscilează între credință și tăgadă, cum spune el
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
Cel sfînt Și-apoi, credincioase, L-am pus în mormînt; În giulgiuri modeste L-am înfășurat, Aici, ah, noi peste Christos n-am mai dat. Corul Îngerilor Christos a-nviat! Iubitorul, fericele, Care-a trecut făr^ dezicere Prin încercări, cîte-s spicele, Mîntuitul bărbat. Corul discipolilor Din pacea mormîntului, La cer stă-nălțatul Deasupra pămîntului, Sublim înviatul; Cu el bucuriile Creației stăruie; Ah, chinuri cu miile Pămîntul ne dăruie. În urmă, țărîne, Ne lași în mîhnire, Ah, plîngem, Stăpîne, A ta fericire! Corul Îngerilor
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Pleșu publică niște rânduri adresate de un fan al domniei sale. Reiau aici partea cea mai ațoasa: “(...) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potentat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului sau. Iubita, femeia e mântuita de accesoriu, de penumbre incomode, de tusele banalității sterile. Idolatrizata, ea devine stridenta, rebarbativ păstoasa, vampirica. Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul dintre cei mai puțin prețioși vorbitori și scriitori de limbă română
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
Iubirea sau idolatria își obnubilează obiectul? Respectiv, care face ce? Și cum e obiectul - potentat sau obnubilat - de ajunge rebarbativ păstos? Că de fapt aici aș vrea să ajung. Sper că obiectul are și șansa unui ‘între’, că altfel, săracă... mântuita de tusele banalității sterile (NU FECUNDE!) sau urâtă și moale (nu frumoasă și tare că... spre exemplu... un falus roz?), nu văd cum i se mai poate fauri un destin, fie el și de obiect. Mie-mi place Pleșu, pe
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care trebuie, în același timp, identificat, sancționat și mîntuit.
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
calcă țanțoș, / până ajunge / în marginea ninsă, / de unde-naintează prudent, / pe partea de-argint-viu, / carosa bilă, logosabilă / și verbos-abilă / a hârtiei, / făcânduse apoi nevăzut / printre hematiile / din auriculul drept / al Poemului...“ Poezia, așadar, se naște din bucuria cântecului natural intrat în „mântuitul azur“, logosabil, al hârtiei în care pulsează inima Poemului abia născut. Oglinda este cea care invidează, dialogic, la modul paradoxist, cum aflăm din al doilea text: Dialogul invidării de pe malul oximoronului, un dialog între Avid (bucuria corului de vrăbii) și
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
geniul și idiotul sunt egali, daca nu cumva idiotul este mai iubit, în virtutea legii compensației, reflex al principiului analogiei inverse... Dar, cum nu se teme de contraziceri, autorul Oceanografiei susține, alteori, altceva, anume că geniul, ca și sfanțul, este un mântuit încă din această lume, în ambii manifestându-se "paradoxul ruperii de nivel" din "orice act religios", cănd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect... transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul... geniul cu nongeniul, cu mediocrul
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
geniul cunoaște alternante de inspirație și de disperare, vizitat de furor și apoi abandonat forței sale lăuntrice, nu intră în nici un tip admis; el interesează prin intensitatea dramatică a aventurii sale". Mircea Eliade socotea că geniul, aidoma sfîntului, e un mîntuit încă din lumea terestră, grație unui fenomen comun și anume "paradoxul ruperii de nivel", cînd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect (...), transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul (...), geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
644. Dacă Dumnezeul omului nu ar avea formă de om cu siguranță că omul ar fi mai fericit fiindcă ar fi obligat să caute forma propriului său Dumnezeu uitând de Ierarhia suferinței prin care omul devine propriul său Mântuitor și mântuit. 645. Suferința este cel mai mare învățat al acestei lumi. 646. Scrisul este arta de a îmbălsăma cuvintele. 647. Ce departe e Dumnezeu când ești fericit și ce apropiat când suferi. 648. Dacă pe viitor omul va schimba fața Lui
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe un cinic care, pentru a-și disimula fondul tarat, elaborează trăsături sensibile, simpatice, "mîntuite", precum o grimă. Oricum, trecerea de la paradiziac la infernal constituind trama compozițională a creației în cauză, punctul terminus e, în maleficul său, prevalent ca pondere textuală și totodată umorală. Din aranjamentul de interferențe al celor două medii se degajă soluția
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ceea ce am fost făcuți să fim și să voim, la gândul firii noastre celei dintâi, stricate de noi și refăcute de Iisus Hristos, la faptele vieții celei noi <<din apă și din duh>>, la cugetul curat al celui renăscut și mântuit, la destinul nostru dumnezeiesc, la asemănarea cu Dumnezeu 84. Atunci când au fost chemați să conducă Biserica, au părăsit pustiul și au venit în lume, mânați de insistentele rugăminți ale credincioșilor și de dragostea acestora. Sufletele lor înțelepte, curate ca fecioarele
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de jigăritele-mi falange/ și du-te prin birturi să mesteci pîine/ cu dinții tăi de acuma proscriși" (ibidem). Sacrificîndu-se prin abdicarea de la prerogativele unor țeluri pretențioase, ale unor ambiții ori deziderate impozante, "omul de prisos" ilustrează o paradoxală demonie mîntuită. Revanșa sa nu se așează pe tărîmul Răului, ci, așa cum am văzut, pe cel al reabilitării obiectelor și ființelor desconsiderate, vlăguite, învinse. Poetul se străduiește a alcătui un epos al anodinului, a înscena un senzațional al banalității moralmente reciclate, introduse
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
În același număr pe ianuarie, este sărbătorit dl Al. Andriescu, la o vîrstă rotundă. Sărbătoritul (căruia Cronicarul îi urează și el cu întîrziere La mulți ani!) e prezent în mai multe numere cu un studiu substanțial despre T. Arghezi, apostatul mîntuit. Să nu exagerăm! Marile subiecte ale cotidianelor au fost săptămîna trecută vizita Regelui Mihai și schimbarea președintelui Partidului Democrat. Înfrîngerea categorică a lui Petre Roman nu i-a găsit nepregătiți pe editorialiști care au cam prognosticat-o. În ADEVĂRUL Cristian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16136_a_17461]
-
vis bătrân, Miel al Durerii... / În paradis vor înflori iar merii/ Gustând sămânța cu amar ocult,/Cunoașterii altoiul vindecării/ Cel reprimit ca dar, prinos plăcut,/Se-nfrupte-n noi misterumpreunării?” cf. Miel al durerii (variantă). Iată cum apare Poetul eliberat/mântuit, prin Logos orfico-demiurgic imperativ și inspirat, chiar theogonic, întru a sa demiurgie: “Dați-i poetului pădurea vie/ O va sculpta și o va umple de zei/ Apoi va inventa o teogonie/la care să se-nchine discipolii săi” - cf. Dați
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
da lectură pasionanta este de foarte multe ori mai terifiantă decît viața. Sînt atîtea întîmplări în viața ta urîte, anodine, anapoda și doldora de potlogarii, încît, atunci cînd pui mîna pe o carte cu adevărat bună, ești un om salvat, mîntuit. Cărțile sînt viața veșnică, viața de apoi, mai bună, mai fericită a omului-cititor”. Lîngă îngerul lecturii, în cetele îngerești binefăcătoare omului-cititor, se află îngerul scrisului, cel care transcrie al doilea nivel al jurnalului lui Ioan Pîntea din Proximități și mărturisiri
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
aude un cor anemic apropiindu-se.) Iaca și ceata Sfântului Terentie! Nu prea le poartă de grijă cum s-ar cuveni, după câte am aflat. MAVRICHIE: Măcar dacă și-ar purta de grijă sieși... (Grupul trece prin fața lor. Cuprinde câțiva mântuiți îmbrăcați la fel, cu cămeșoaie de un alb îndoielnic, sunt rași pe cap și calcă târșit, cântând ca vai de lume. În fruntea lor, Sfântul Terentie, cu o aură asemănătoare celei a Sfântului Mavrichie, bate tactul cu toiagul înalt. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și cu vrerea lui Aizic - am hotărât... Da’ mai spune și tu Dumitre, că mie mi s-o uscat gâtlejul de atâta vorbă. Spunând acestea, Pâcu a și pus mâna pe țoiul cu rachiu și în minuta următoare treaba era mântuită... Apoi cu tine, Pâcule, oamenii iștia mor de foame și de sete, așteptând să afle cine va fi ajutorul lui Hliboceanu. Lasă că nici cu tine nu mi-i rușine. Vorbești ca cu gura mortului. Ca să nu fie cu supărare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]