11 matches
-
deranj peste câmpurile Todireștilor. Zăpada ședea la locul ei, cumincioară, albind așternuturile înnegrite de arătura tomnatică, pădurile, drumurile și mai tot ce îi ieșea în cale. Nea Vasile, poreclit și Chițâgoi, mâna roibul în pas domol pentru a nu obosi mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după mânz. -Hai, copăcel, copăcel că mai avem oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda mai tare în zăpadă, se apuca de scâncit
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
am trăit Am iubit ci mi-o plăcut,măăăi! Mai merg o bucată în zornăiala alambicului, se apropi haita prea tare, iar stau: moșul gata să lovească cu toporișca, iapa fornăind încordată ca un arc, lovind amenințător zăpada cu copita, mânzocul mâlc lângă iapă, lupii pe labele de dinapoi, luna scriind pe colții lor și chiuitura care în sălbăticia nopții pare ca o rugă! -Scoală, mândruțo, din somn Nu mă vezi că eu nu dorm! Cerne o ninsoare blajină, nu-i
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
-și aminti de câți ani îl slujesc și-ar vrea un răgaz de odihnă. Se oprește. -Adică sunteți mai șireți ca mine? le strigă moșul lupilor. Vreți să mă sleiesc, să nu mai pot mânui toporișca, să vă îmbuibați din mânzoc fără trudă, fără luptă? Că nu oasele mele le vreți voi! S-au oprit și lupii. Nu dau semne că s-ar grăbi să atace, nici că ar dori să plece, doar mârâie la vorbele bătrânului. Bădia, mai mult decât
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
ultimul o fi-cum o vrea Dumnezeu, să-mi fie sfârșitul aici- da primul nicicum! De ăștia ca d-alde voi am mai țuguiat eu, treizeci de ierni în urmă să tot fie, da n-am uitat cum! Hai Steluțo, hai mânzoc, hai cu Dumnezeu-nainte, că nu mor, tăicuță, caii când vor câinii, chiar de-s lupi! îndeamnă bătrânul. Mai merg în zornăiala alambicului, mai poposesc, le mai ține moșul câte-o predică lupilor, scrijelind întunericul cu privirea, doar, doar o
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
doi cai și-un ghiuj s-o mai văzut, da făr de lună...hai, aburcă-te! De-ai putea să-l iei și pe năpâstorcu ista mic, mi-ar fi mai bine, îi spune bătrânul întorcând o clipă ochii spre mânzoc pentru a-l arăta lunii. În clipa următoare simte mușcătura în braț, iar ochii lupului în ochii lui. Din pricina izbiturii alunecă, îngenunchind. Toporișca-i cade. Un fel de bucurie pune stăpânire pe el; parcă aștepta momentul acesta! -Tu ai să
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
acelora. O jumătate de oră mai târziu eram pe drum. Amenințările lui Schmidt, dacă nu vă întoarceți la timp, vă dau dezertori, pramatiilor!, îmi trecuseră, în bucuria plecării, pe lângă urechi. Zi frumoasă, împrejurimi atrăgătoare, îmi venea să zburd ca un mânzoc scos la plimbare, după ce fusese ținut o iarnă întreagă legat la iesle. M-am simțit deodată ca acasă, liziera unei fâșii de pădure, mirosul de pământ reavăn, zborul unui cârd de grauri, întreg aspectul verii timpurii mă înnebuneau. De două
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1491751360.html [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
spelcă ac de cap agrafă ac de siguranță harbuz pepene verde pepene pepene galben murături moare zeamă de castraveți z. de varză a zice a spune a merge a se duce a umbla (rău întrebuințate) miel, noaten, cârlan, mioară, mânz mînzoc strâjnic tretin (confuzie) cotei, boldei, câne, dulău, zăvod, prepelicar capău (bogăție) pisică pisoi mâță, motan, mâțoc. colțun ciorapi palmă (om) labă (animal) brâncă (urs) căngi și ghiare poamă, perjă, .............., bardacă (Moldova) corcodușe (distincte) prune (Muntenia) corcodușe arbore, copac, pom la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de alună. Cunoscătorii limbii noaște știu că nu se pot amesteca noțiunile păstorești, noaten (miel înțărcat), cârlan (miel de un an), cu mânzoc, strâjinc, tretin, denumiri ale prăsilei cavaline (noaten și cârlan se spun în Muntenia căluților). Se cunosc deasemeni echivalentele moldo-ardelenești pentru pepene verde și pepenele galben ("lubeniță" "harbuz" și "pepene" "zămos"). La București n-am auzit decât o expresie pentru lemnele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și slab de-i numărai coastele. Și cum sta el în cumpene, să-l ieie, să nu-l ieie, calul se și scutură de trei ori și rămâne cu părul lins-prelins și tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia. Își duce stăpânul până în lună și se lasă în jos mai iute ca fulgerul. Izbutește în proba pe care nu o trecuseră frații săi mai mari și își convinge tatăl că este superior și primește
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
părțile noastre vreun cal fără coadă?.. Roibu meu îi numai unu... Îți trage bășina drept în față, dacă te-ar pricepe că vrei să-l cumperi! O fi vreun metis al unei iepe și-al unui urs! Nicidecum!.. Când era mânzoc de trei săptămâni, un armăsar i-a rupt coada și a mâncat-o, iar dacă rămânea cu ea, i-o mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai fi găsit prin vecinătate. Iritat de stinghereala continuă pricinuită de acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
oțetari sălbatici. În urma 59 cailor rămânea o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe șira ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]