1,063 matches
-
a vorbit primul. "S-a întâmplat un lucru rar. De multă vreme ascultăm aici texte bidimensionale. Textul domnului Popescu e tridimensional, are volum și asta nu se întâmplă decât la prozatorii pursânge." N-am să uit toată viața aceste cuvinte. Mârâind, killerii au început și ei să-mi găsească tot felul de calități... În seara aceea, Crohul, fie-i odihna ușoară, m-a băgat în literatura română. - În continuarea întrebărilor anterioare, ar fi interesant de făcut o paralelă între programul unei
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
în cap prin osul frontal și prin nări", zâmbește ca un drac, și ca și Umbra, care "nu tocmai tiptil" vă scoate "o bucată de creier și fuge cu ea într-un colț", în peisaj își face apariția Neliniștea, care "mârâie din lăcomie la piciorul Nebuniei de care e agățată" ș.a.m.d. Nu știu la ce vă folosește un astfel de exercițiu, cum probabil nici dvs. nu cred că știți. La fel de feroce la vedere sunt și cele două desene în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
caricatură a poeziei, o butaforie de doi bani: „O glorie tristă, domnilor, ca rochia/ unei prostituate/ pe care n-o mai rîvnește nimeni,/ ne tîrăște pe străzi,/ prin pulberea mulțimii lehamisite.// Cîinele, cel mai bun prieten/ al Poetului,/ cîinele Aron mîrîie la stele precare,/ la ultimii cititori de poezie.// Ce os fără gust, fără miros,/ poemul acesta! Aron aleargă tehui,/ udă statui eroice,/ se rostogolește/ pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
izvor al simțămintelor neîmplinirii. Monotoniei provinciale i se acordă onorurile cuvenite: „Această zi seamănă pînă la anulare/ cu cea de ieri; are aceeași coroană/ de paie supusă primejdiei și același cer/ spintecat de orgolii/ Orele sale mărșăluiesc docil/ fără să mîrîie, fără să iasă din rînd/ deși o dîră de sînge se insinuează în urmă” (O zi ca celelalte). La fel sînt cinstite alte figuri morale specifice: plictisul, dezabuzarea, scepticismul: „Dar cum să rezist în fața/ Acestor rafale de plictis și/ Surpare
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
cu trei poezii. La Familia, poeziile au ajuns în urma unei sugestii a lui... Adrian Păunescu. Încercînd să-și publice fiul, pe care-l considera genial, mama dlui H.-R.P. s-a adresat directorului revistei Flacăra, care, văzînd textele, "a mîrîit ceva aprobativ și [...] a dat dispoziție să fie distribuite altei revistei". În 1992, după aproape două decenii, s-a produs debutul adevărat ("Eu consider că am debutat cînd am vrut să debutez"), în Contrapunct, cu o... proză. Cel care a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
spune olena o privește la fel de verde cu ochii mijiți. „un cățel sălbatic în blană de mâță doamne ferește” a auzit-o uca zilele trecute pe femeia de serviciu povestindu-i în mare taină paznicului din parc despre pisoiul care chiar mârâie ca un câine și face aport. când corsetul din feșe ghipsate îi strânge prea tare pieptul și spatele tăindu-i respirația uca se gândește la sisi. așteaptă să-i simtă în preajmă valuri de păr arămiu răcorindu-i fruntea în vreme ce
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
pe trotuare întunecate și puștii. finând loc de orice s-ar fi putut spune, pașii lui Daniel băteau toaca pe asfaltul umed, ca și cum bocancii lui ar fi avut tălpi de lemn. Treziți din somn, câinii din fața casei mele ne-au mârâit scurt, apoi, recunoscându-ma, și-au băgat repede cozile între picioare Și s-au reîntors în culcușurile lor. Eram bucuros că nu revenisem singur între pereții aceia reci, care-mi treziseră dintr-o dată o mulfime de amintiri. L-am rugat
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
și sinucigașii din mine sînt sus pe stîlpi, sus./ Sst, tăcere! azi e noaptea nopților,/ sst, tăcere!/ Lăieții cu turmele lor trec calmi și calzi,/ pe alee sînt brazi/ și lumea-i ascunsă în cripte/ ssst, tăcere!/ în balonul orașului mîrîie vîntul/ închis și tăcut,/ balonul se sparge,/ toți hoții se aruncă și fură cu toții,/ toți vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile,/ cuțitele, apele, farmaciile sînt sparte,/ lumea umblă nebună/ se zbat și se bat/ se mușcă și mîrîie
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
mîrîie vîntul/ închis și tăcut,/ balonul se sparge,/ toți hoții se aruncă și fură cu toții,/ toți vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile,/ cuțitele, apele, farmaciile sînt sparte,/ lumea umblă nebună/ se zbat și se bat/ se mușcă și mîrîie/ Numai lăieții sînt domnii pămîntului/ și umblă cu turmele calmi calzi cu pletele" (Aia din noapte). în nu mai mică măsură prozele lui Gherasim Luca apar solidare cu exclușii sociali, învederînd gustul pentru senzațiile tari ale mizeriei, ale dereglărilor de
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
Expert în amestecarea cărților - as cu șeptar - ambuscatul din revoluție vorbește și te întrebi cum s-ar purta când ar fi mai departe pe cai mari, asemeni, de pildă, craiului de roșu Păunescu. Și-ți spui că, poate, n-ar mârâi cu semeția acestuia, gata să descăftănească pe oricine i-ar cauza cel mai mic neajuns, i-ar pricinui cel mai vag disconfort. De pe jilțul lui de senator, dispus să poarte dialog pe temeiul tiparului "când vorbești cu mine, să taci
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
altele nu. De fiecare dată, însă, traducătorul își explică alegerea și preferințele, rămânând ca tu, cititorul, să te pronunți, acceptându-i-le ori ba, dar în cunoștință de cauză. Critica universitară (din direcția aceasta tăcerea e și mai asurzitoare) va mârâi probabil în surdină, precum câinele grădinarului, care nici nu mănâncă, nici nu-l lasă pe altul să mănânce. Tălmăcirea lui Sorin Mărculescu va rămâne oricum o piatră de hotar în istoria echivalențelor românești ale Marii Opere. Și va rămâne evidența
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
piatră, cu lumina izvorând din palmă, femeia nu schiță nici un gest când bărbatul i-o luă din mână. Dar parcă nu i-ar fi luat-o. Din palma ei continua să se reverse lumină. Câinele se repezi la ciudații vizitatori mârâind. Hamilcar ! striga Georgescu vrând să-l oprească. Dar era prea târziu. Un fascicol luminos țâșni dintr-una din razele coroanei, spre țeasta câinelui dezlănțuit. Un schelălăit și trupul Îi căzu inert pe pardoseala holului, alăturea de covorul lung ce traversa
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă și de cerul boltit albastru deasupra lui, nu știe să facă decât zgomot, duhoare și maculatură.
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
dar incomod, grevat de servituți nepotrivite structurii mele păcătoase și o ciosvârtă de catedră de doi bani în schimbul unei libertăți, unei comodități ispititoare dar incerte - cadristul între timp se iritase, mă obișnuisem cu temperamentul lor coleric, „te-ai hotărât?” a mârâit descoperindu-și caninii îmbrăcați în viplă, i-am spus că da, simțeam fiori de gheață pe spinare, bărbatul a scos o hârtiuță din sertar, a iscălit-o, „să mergi la secretariat pentru ștampilă, a lătrat scârbit schițând un gest cu
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
acolo, îmi iau bilet la primul tren. După o stație, cobor și o iau înapoi către București. Pe jos, prin porumb, ca să nu fiu văzută de nimeni. La un moment dat, întâlnesc un câine. Se uită la mine ciudat. Și mârâie. Îmi îngheață sângele. Dacă m-a recunoscut? Îi arunc o bomboană și începe să o lingă fericit. Nu m-a recunoscut. Profit de ocazie și îmi iau tălpășița. Ora 3.00: Sunt ascunsă într-un canal la Universitate, așteptând să
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
lui Petru!Iar de la prefăcuta de maică-sa a luat viclenia elementară care i-a prins bine în așa-zisa viață politică de aici ! -... s-a cățărat în Parlament pe cadavrele nenorociților ăia de Branea care au putrezit în închisori! mârâie Petru. Nu îi amintesc niciodată lui Petru cât mi-a scos ochii pe vremuri cu unchii mei care au putrezit în închisori.Am uneori senzația că se consideră și acum victima dosarului meu de familie "care i-a blocat cariera
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
calvar... În această grea situație, după ce am urmărit la televizor nenumăratele reportaje, nu ne-a mai rămas decât nădejdea că Bunul Dumnezeu se va milostivi de noi, telespectatorii, aducând lucrurile la normalul bine împlântat în existența noastră, adică toată lumea să mârâie la toată lumea, talk-show-urile să fie, în majoritatea lor, la fel de insipide ca și înainte de marele eveniment; Ștefan Bănică jr. să se răscrăcăreze la Pro Tv la fel de pasional și de periculos pentru sănătatea sa; Andrei Gheorghe să continue emisiunile "Politică, frate" și
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
sau prinși în febra politicilor de tot felul. Acoperișurile abrupte, gangurile foarte înguste, turnurile de la cetatea breslașilor, toate sunt detalii prinse în cvartale aproape simetrice, biete monu mente arhitectonice ce se dezintegrează în igrasie și nepăsare umană. Cui îi pasă!? Mârâie pentru sine Mărțina, apoi salută din inerție, în dreapta și în stânga, inșii care privesc lumea reală prin lentilele ochelarilor cu rame de aur. Știe că apariția ei la spartul târgului dă bine. Se simte deja cu o clasă deasupra adunăturii care
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
cu propriii mei ochi cum un mare bulevard al Capitalei s-a transformat miraculos în-tr-o secvență din "1001 dalmațieni": la trecerea mea, simțind prezenta străină în spațiul coșmaresc al acestor desene animate aberante, simpatic-înfiorătoarele patrupede au apărut hămăind, lătrînd și mîrîind amenințător, de peste tot: din ganguri, de pe caldarîmul străzii, din gurile de canal ale căror capace fuseseră furate demult, din gunoaiele neridicate cu lunile, ba chiar de pe capotele unor splendide automobile occidentale parcate pe lînga zidurile delabrate și gardurile prăbușite! Acest
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
cît, odată cu vocea, pe discul imprimării la fața locului. Și am să dau la maximum difuzoarele pick-up-ului, să nu se mai audă zarva indecentă a contestatarilor de conjunctură. Cum se petrec cel mai adesea acest soi de isprăvi, cîrîie și mîrîie de toți drăcii cine încă nu și-a văzut numele pe coperta vreunei cărți mai acătării.
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
treburile publice. Marele hap ingurgitat la repezeala de oamenii Convenției Democratice a fost preluarea, fără cel mai sumar inventar, a contabilității dezastruoase a țarii. Cand, la câteva luni după revenirea din uluiala, unii dintre reprezentanții noii puteri au început să mârâie, realizând că fuseseră duși cu preșul precum ultimii fraieri, era prea târziu. Nu-i mai credea nimeni. (Gurile rele spun că starea de vraja și intervalul de împietrire coincid cu cele șapte luni cât l-au avut alături pe Virgil
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
ar execută un dans complicat în jurul unui pom, înainte de-a culege un fruct dintr-însul: "Trebuie să-mi învăț moartea cîte ceva despre mine/ în nopțile tulburi cînd scriu/ cu aceeași încrîncenare cu care as urca muntele/ fericit că mîrîi aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea./ Voi vă uitați în biografia mea controversată/ prin o mie de ferestre/ ne suspectam unul altuia spaimă frînghia din jurul/ gîtului oxigenul/ plecăm din noi ne întoarcem în noi
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
spune. Sângele ce degetele răsfirate de trupul tremurând al păsării. O apucă începuse a-i păta albeața trupului o irita la fel ca năframa ușor, îi strânse aripile, după care îl scoase cu grijă din găsită pe alee. Se apropie mârâind. capcana nedorită. O ridică la înălțimea ochilor și-o privi cu Trupul porumbelului se chirci înfiorat. Mișcarea lui o atenție. Zărind inelul, îl citi, apoi oftând îl slobozi spre irită pe cățelușă și mai mult. Înfuriată, prinse între fălci înălțimi
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
au imaginat că n-o să le observe nimeni ticăloșiile și că acoperiți de glasurile lor eternamente răstite își vor urma liniștiți planurile de izolare a țării - perfectă formulă a animalului de pradă: după ce și-a înfipt ghearele în beregata căprioarei, mîrîie agresiv pînă reușește s-o transporte în desișul pădurii, ca s-o înfulece netulburat. Stilul politicienilor apuseni diferă fundamental de gureșenia atotbiruitoare de la București. Faptul că nu intră în polemici și în certuri cu noi nu înseamnă că nu ne-
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
mai întîi să te îndepărtezi de el, ca să se asigure că nu va pați nimic, pe urmă înhață osul, carnea, ce i-ai dat și fuge cu ea în boț ascunzîndu-se, să nu fie văzut. Nu se gudura niciodată, doar mîrîie la tine cu ochii lui aurii încarcați de o cruzime greu de definit. Lătra fioros noaptea. Doarme între trei brazi înfrățiți, iarna, pe zăpadă, ca lupii, încolăciți în ei înșiși, păstrînd căldură. În spatele vilei numărul 10 de la Sinaia, cu ramele
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]