258 matches
-
dărăpănată cu un cal alb costeliv hămesit înhămat singur la oiștea pentru doi și care biciuia cu furie animalul vrând să obțină din el maximum de viteză la o răspântie blestemată. Pofta ce o avea croind cu o nuia lungă mârțoaga fantomatică. Vrăjitoarea Țiplica, din Tecuci, ghicește numai în odăi întunecate cu ușa puțin întredeschisă. Georgică (Jurgea-Negrilești) către altă vrăjitoare, Prițcoaie, asta din Bârlad, care dezlega ploile și care ținea să i-l arate pe Împăratul Întunericului. - Nu, a spus el
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
umoristice, rostirea omului simplu. Așa se creează atmosfera dintr-un sat aflat în uimire (Uriașul), iar dialogul dintre un intelectual colecționar pasionat și niște țărani care-i cară acasă un prețios dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din acest volum. Vasile Datcu, Paznic la ușa nopților, București, Ed. Eminescu, 2002. 150 p.
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
nu se rezumă la evocarea devastatorului atentat sau la un periplu imaginar și real în același timp între Harlem și Lincoln Center. Autorul poemului O groapă pentru New York întrevede lumea din care el însuși provine, istoria arabă, sub înfățișarea unei "mîrțoage care pusă la jug își ară brazda". Între timp - harta lumii s-a schimbat, incendiul a luat proporții universale, Orientul și Occidentul sunt o singură groapă în care se află cenușa amîndurora. Anvergura apocaliptică a versurilor scrise cu peste trei
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
De-a lungul activității sale artistice, Tudor Marascu a creat aproximativ 60 de spectacole de teatru, printre care se numără: „Adio, Europa!”, „Doamnele domnului Caragiale”, „Doi pe o bancă”, „Dulcea pasăre a tinereții”, „Harvey”, „Hitler al XVII-lea”, „Omul cu mârțoaga”, „Ondine” și „Pădurea”. 25 ianuarie - actorul Emil Hossu Emil Hossu a decedat la vârsta de 70 de ani, pe scena Teatrului Nottara din București, din cauza unei maladii cardiace. Emil Hossu a fost actor la Teatrul Nottara din București și a
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
patru scamatori "locuiau într-un brad automat" (Diverse chestiuni). Uranus reia confuzia dintre Ciprian și Urmuz, care a dus la acuza de plagiat chiar de către Arghezi: Către Ionathan X. Uranus (autorul lui Totog) are în motto indicația "Urmuz: Omul cu mârțoaga". Textul este un răspuns (auto)ironic dat celor care îl consideră epigon al lui Urmuz. Argumentația, logică și absurdă în același timp, atestă premisa dedublării, nu și a alterării, personalității: "dacă acest Urmuz n-ar fi existat, nu existam nici
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
invers, față de cursele de hipodrom. Aici, competitorul cel mai slab se află pe ultimul loc de la bun început, iar cei cu pretenții justificate la primele locuri pleacă din poziții privilegiate. Cine așteaptă minuni, ca în piesa lui Ciprian, Omul cu mîrțoaga, are dreptul să viseze, cu condiția ca după aceea să nu se supere pe realitatea competiției propriu-zise. La startul acestei campanii, pe locuri aproape fără șanse se află majoritatea partidelor neparlamentare care și-au păstrat identitatea. Ele n-au găsit
Startul campaniei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16725_a_18050]
-
epocii, aș spune că Valjan reușește să îmbine patetismul unor scene din Idolul și Ion Anapoda sau Jocul de-a vacanța cu verva din Gaițele și Ultima oră, cu grotescul din Titanic vals și delicatețea ce străbate uneori Omul cu mârțoaga sau Capul de rățoi. Văzute însă în efervescența anilor dintre războaie, de altfel foarte asemănătoare celei din tulburile noastre vremuri, Generația de sacrificiu, Ce știa satul, Nodul gordian își pierd aerul desuet în favoarea unui soi de istoricitate dintre cele mai
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
sfaturi doar atunci cînd i se cer. Care își păstrează pentru sine dubiile și adevăratele reacții. Calul e cameleon și salamandră. E Pasăre Phoenix, renăscînd din propriu-i jăratec, gîscă devenită lebădă (mîncînd jăratec), lebădă ce cîntă înainte de a redeveni mîrțoagă, pentru ca, din nou, peste un timp nedefinit, să mănînce o tipsie cu jăratec și să îl învețe pe un alt ambiguu Făt-Frumos că, indiferent de preț, e preferabil să-și asume riscul. În românește, primele două volume din seria Harry
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
îi arată lui Inés descoperirea. - Cine e Don Quijote? întreabă ea. - Un cavaler în armură, din vremuri de demult. El deschide cartea la prima ilustrație: un bărbat înalt, slăbănog, cu câteva fire de barbă, îmbrăcat într-o armură, cocoțat pe o mârțoagă deșălată; lângă el, un individ bondoc, călare pe un măgar. În fața lor, drumul șerpuiește până în depărtare. E o comedie, zice el. O să-i placă băiatului. Nimeni nu se îneacă, nimeni nu e omorât, nici măcar un cal. Se așază la fereastră
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
în lume. Astfel s-au scurs zilele: prima, a doua, a treia, toate, până la capăt. Povestea a trecut de la el la mine. El a sărăcit, eu m-am îmbogățit. El a ajuns o umbră, eu parcă am mâncat jăratic, ca mârțoaga lui Harap-Alb, am devenit bidiviu cu aripi, gata să zbor. Mi-e și rușine. Știu că n-am niciun merit în chestia asta. Totul e-o întâmplare. Așa s-a nimerit. Așa a fost să fie. Astăzi mă pregătesc să
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
ceva, o activitate de pe urma căreia semenii să fi mâncat o pâine. Ploșnițe care au supt de la buget sau care, pe cont propriu, au preluat comerțul de stat, în virtutea vechilor atribuții galonate. Odată cu ei, colorații care până deunăzi trăiau de pe urma unei mârțoage și a unei căruțe cu fier vechi, le-au înlocuit cu limuzine de lux, parcate în fața unor vile arătoase cu și fără turnulețe de stil strămoșesc, dobândite de pe urma dezmembrării întreprinderilor vândute la kilogram. Mă uit și la bancnotele de-acum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
până la denudarea elementului primordial al însăși existenței umane: apa, acel ocean universal. Și de la aceasta până la drumul destinului nostru, biete paiațe ce ,,înaintăm țopăind’’ (Să mergem - p. 15) și râdem strâmb și hâd, biete fețe anonime și palide, ca de mârțoagă spălată de lacrimi, măști în fața unui adevăr gol-goluț, o lume de mănunchiuri de suflete între cer și pământ, până la drumul destinului nostru care merge umăr la umăr alături de noi. ,, Cine suntem noi?’’ Noi suntem cei care din lăuntrul sufletului nostru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
infernului, legat la ochi cu o balanța strâmba în mână, a adus injustiția în lumea rămasă pentru următorii cincizeci de ani, dând și România pe mâna comuniștilor pentru a-și păstra imperiul colonial. Ce injustiție! Ultimul apocaliptic, Roosevelt, pe o mârțoaga sura cu o coasă în mână, întruchipând moartea pe care a adus-o din Pacific până în Europa. A fost un sfârșit de lume pentru o sută de milioane de oameni din șaizeci de țări în timp de șase ani. O
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
noroi. Bătrâni în papuci, cu barba și părul ciufulite, băiețandri slăbănogi și fetițe în picioarele goale, împiedicându-se în pietrele drumului, ducând pe spatele încovoiat tot ce putuseră aduna din puținul lor avut. Tot așa de jalnice, șarete trase de mârțoage costelive, pline de copii îngrămădiți care țipă, se zbat în brațele mamelor înnebunite, alături de bătrâni ce trag de niște hățuri de sfoară și biciuiesc cu gesturi largi animale famelice, istovite..." Nu presimțim, oare, în acest pasaj descriptiv de o mare
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
Teodor Mazilu, regia Tudor Mărăscu (31 martie 1995). La Teatrul Național Radiofonic, Aurel Cioranu a jucat în "Drumul florilor", regia Ion Vova, "Moartea unui comis voiajor", de Arthur Miller, regia Sanda Manu, "Neguțătorul de minuni", regia Cornel Popa, " Omul cu mârțoaga", de George Ciprian, regia Mihai Pascal, " Să îmbrăcăm pe cei goi", de Luigi Pirandello, regia Elena Negreanu, "Triumful talentului" și "Cadou" de I. L. Caragiale, adaptare Ion Cojar, regia Ion Vova, și "Un as", regia Ion Vova. Actorul Aurel Cioranu a
Actorul Aurel Cioranu a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81467_a_82792]
-
Teodor Mazilu, regia Tudor Mărăscu (31 martie 1995). La Teatrul Național Radiofonic, Aurel Cioranu a jucat în "Drumul florilor", regia Ion Vova, "Moartea unui comis voiajor", de Arthur Miller, regia Sanda Manu, "Neguțătorul de minuni", regia Cornel Popa, " Omul cu mârțoaga", de George Ciprian, regia Mihai Pascal, " Să îmbrăcăm pe cei goi", de Luigi Pirandello, regia Elena Negreanu, "Triumful talentului" și "Cadou" de I. L. Caragiale, adaptare Ion Cojar, regia Ion Vova, și "Un as", regia Ion Vova. Actorul Aurel Cioranu a
Actorul Aurel Cioranu a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81466_a_82791]
-
rămîi acasă și să-ți pui inteligența la frigider. S-ar putea altera pe căldura asta. Vivat! Și porni iar fluierînd. Virgil rămase cîte va clipe rezemat de gard, apoi strigă hotărît: Stai, omule, oleacă! Ce pleci așa, ca o mîrțoagă deshămată? Așteaptă-mă, că merg și eu! Și intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre Bărzăun : Cît stăm acolo? Ei, cît! se strîmbă Bărzăunul. Ce-ntrebare și la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cred, e soare, frumos, cald, sfârșit de săptămână, văd că se pregătește și un fel de turnir aici, clinchet de săbii lovite în joacă, pentru ca turistele sensibile să ducă mâna la piepturi și să exclame aaaaaa, au venit și cu mârțoage, dar par bidivii focoși cu harnașamentul pe ele, ceea ce înseamnă, din punctul meu de vedere, strict personal, că autoritățile locale reușesc să atragă turiștii curioși prin tot felul de activități și spectacole, foarte frumos... Pictorul scoase din nou capul ciufulit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
potpuriu cu animale. Un profesor genevez publică un articol despre inteligența animalelor, pătruns de multe îndoieli. Lucrul îi dă, scriitorului care-l citește, prilej să caute în sertarul cu jivine. De la amintiri impersonale, ca acelea despre credințele indiene, cîinii Constantinopolului, mîrțoagele și dulăii literaturii, ajunge la Tuturuguță, pechinezul care lua o dulceață cu oamenii casei, pe urmă la foxul unui prieten, la corcitura din gara Sinaia și la animalele de București. Din viața colorată a orașului n-au lipsit asemenea "mascote
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
Așa că, dacă ne lăsăm de cărăușie, o facem amândoi odată. Imi iau și eu un cal, că așa mi-am dorit toată viața... Fie, Pâcule, dar cal să fie, pentru că eu mă tem că tu ai să-ți iei o mârțoagă și... Dumitre, dacă gândești așa despre mine, am să mă supăr foc! Ca să-ți treacă supărarea, am să-ți spun ceva vesel. Spune, Dumitre, că și așa sunt cătrănit. Un evreu avea o gloabă de cal și căra apă cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vedea mai departe de ale sale. Forurile conducătoare ale societății? Dar ce treabă aveau ele cu astfel de probleme? Fiecare ales își vedea de propria îmbogățire. Mai legal, mai ilegal, cum putea, fiecare. și viața mergea, mai departe, ca o mârțoagă aproape moartă, la deal, trăgând o mare greutate după dânsa. Au trecut câteva zile. Totul a reintrat în carapacea celor de dinaintea lor. În aceeași zi, cu sinistrul spânzurării copilei și a tatălui său criminal, tanti borșăreasa a strigat, peste gard
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vorbesc, reluă: -Nu-i nevoie, îți cunosc casa. Fii gata, ha! Se ridică. Eu m-am întors, am intrat în cameră și cu mare greutate am târât cufărul macabru până la prag. Mă aștepta un car mortuar vechi și rablagit, cu două mârțoage negre și slăbănoage. Bătrânul era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am întins pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
toate priveliștile pe care mi le oferă orașul, nu descopăr, de la lucarnă, decât prăvălia unui măcelar mizerabil, care-și taie cele două oi pe zi; îl văd de fiecare dată când privesc afară. Dis-de-dimineață, i se aduc în fața prăvăliei două mârțoage negre și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-ar fi mutilat cineva, după prescripțiile unei legi barbare, pentru a le arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-ar fi mutilat cineva, după prescripțiile unei legi barbare, pentru a le arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare dintre mârțoage poartă, atârnate pe flancuri, două carcase de oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
carcase de oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le pipăie corpurile sângerânde, cu gâtul tăiat, cu ochii sticloși, cu craniul violet din care le ies pleoapele însângerate. În sfârșit, ia un cuțit cu mâner de os, le tranșează cu grijă și, cu surâsul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]