54 matches
-
casa lui un vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau, găinile nu cotcodăceau, rațele nu măcăiau. în marginea satului erau două lacuri. Se duse seara pe malul lor, să asculte broaștele. Dar broaștele nu orăcăiau. Iar greierii nu țârâiau, deși era mijlocul verii. în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
mormolocule, ‘tu-ți baba la ou! Băi, mai dă-mă dreacului! Cum și unde să-i zică așa tronului?! —Prin Moldova, măi pupăzoiule. Pe-acolo. Eu am făcut armata acolo și de-aia știu. Tu ai făcut armata în Cuca Măcăii, la cai de lemn, ‘tu-i în rât de boi, și când dădeai în ei făceau: „guiț!”, măi zootehnicianule.(sic!) Cam așa se petreceau nenumăratele discuții amicale între cei doi. Livu era un tip mai tot timpul zâmbăreț. Și beat
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
Nu te vor pedepsi surorile tale? Întrebă împăratul Păsărilor. - Probabil că da, dar nu le va lăsa mama să îmi facă prea mult rău. - Atunci, îți mulțumesc! - Drum bun, împărate și ai grijă să ocolești altă dată Codrul-fără-sfârșit. - Rămas-bun, Mira, măcăi rățoiul. Înainte de a se întoarce în întunecimea copacilor, fata se ridică pe vârfuri și îl sărută pe Petruș pe obraz. Împăratul o urmări prostit cum își pierde urma prin frunziș. Nu trecu mult și păsările care împânzeau văzduhul în căutarea
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
era cu macedoromânii și i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sunt români, sunt super români, români absoluți. Atât de năpăstuiți și goniți, au instinct național de fiară bătută. Iar eu și dumneata, pe lângă ei, avem forță domestică de rațe. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temniță. Îi băteau până îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbăție perfectă. MANIFESTUL COMUNIST Manifestul comunist e evanghelia roșie a comunismului. Chiar unul din autori îl numește „evanghelia“ lor: așa evanghelie la așa
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
lui Grațian avea un perete de foc În Întregime acoperit cu iederă. Privind-o Își zicea că n-ar locui pentru nimic Într-o asemenea casă. Într-o zi a găsit pe bancă, la adăpost de cârdul de rațe care măcăiau Încoace și-ncolo prin curtea pavată cu piatră de râu, o carte pe care scria Ghepardul. A deschis-o la Întâmplare. De fapt a deschis-o acolo unde o fotografie ținea loc de semn de carte. Ce caută Sahia aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anunțat curcanul audiența păsărească. După câteva minute grupul de jurați a revenit în completul de judecată și judecătorul a dat cuvântul reprezentantului lor să dea citire sentinței: -Insist să se păstreze liniște, în timp ce vom asculta sentința. -Domnule judecător, onorată instanță, măcăi o rață, în timp ce-și scutura de zor coada albă dar murdară, vă aducem la cunoștință următoarele: Pripone și Cocone vor fi vânduți la târg iar banii astfel obținuți vor fi dați fostului lor stăpân pentru a-și cumpăra
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cum era cu macedoromânii și i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sunt români, sunt super-români, români absoluți. Atât de năpăstuiți și goniți, au instinct național de fiară bătută. Iar eu și dumneata pe lângă ei, avem forță domestică de rațe. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temniță. Îi băteau până îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbăție perfectă. 61. A ști la scară umană, poate fi folositor - dar în nici un caz mântuitor. 62. Este mai mântuitoare o rugăciune într-
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
moale câțiva viermișori, la soare și să vezi, că de îndată, sub poiată, se arată ciocuri mici și pofticioase piuind cam zgomotoase! -Iată unde-ți sunt fugarii, dau năvală ca barbarii când e vorba de mâncare, fără nici o supărare, râde măcăind vecina, bucuroasă că găina poate să se liniștească și să se gospodărească toată ziua-n continuare, fără nici o supărare. Referință Bibliografică: AJUTORUL (POEZIE PENTRU COPII) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1419, Anul IV, 19 noiembrie 2014
AJUTORUL (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384625_a_385954]
-
de apoi. Și de aceea este „strict” necesară reclama comercială să știe tot omul ce nu-și poate permite să cumpere. Dar nici magazinele nu gem de mărfuri nevândute. Singura apă sănătoasă este aceea de Borsec, puțin sifonată la Cuca Măcăii unde se umplu sticlele. Toate celelalte sunt cel mai mare pericol pentru sănătate inclusiv apa de robinet care, cică, te trimite direct în rai dacă ai postit suficient. Tot cravatiștilor și reclamei comerciale le datorăm și unele „fapte de bine
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]
-
nu e tot ,aș dori să-nvăț să înot! Măi băiete nu mă miră că ești prost ca o găină , Cât am vrea să te ajutăm însă nici noi nu zburăm , De înotat însă am putea să te ajutăm cumva Măcăie milos rățoiul , de se-aude-n tot zăvoiul . Până s-ajungă la baltă au gasit o frunză lată Trasă de puii de rață ,e ca o plută pe apă . După ea ca un netot strigă puiul de gaină : -Vai ! Am învățat să
LA BALTA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382403_a_383732]
-
și coteț de găini, strânsă între calcanuri drișcuite gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe maidan roiesc copiii, jucându-și arșicele, țurca, poarca, șotronul și barul, pe când văzduhul vuiește de zbârnâitorile zmeelor. Pe băltoace măcăiesc rațele... Ulița răsună de lălăiala câinilor... Pe lavițele dinaintea porților se adună vecinii seara la taifas, ca să-și mai ușureze sufletul de povara vieții. Mi-a fost dragă grădina copilăriei mele, în care tovarăș îmi era credinciosul Azorache, iar maestru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
spui? s-a uitat sfidător la ea Firuța. Că magazinul nostru nu are vad comercial? --Doamne-ferește! s-a apărat vecina binevoitoare. Însă puteați să cumpărați chioșcul acela din capătul străzii, de la văduva lu’ Țăcănitu’. --Auzi? Las-o în petice că măcăie! s-a ofensat Firuța.Chioșcul ăla părăsit cu geamurile sparte și unde își fac nevoile toți vagabonzii? --Da, acela. Pentru că nu cere pe el decât două milioane. --Ha, ha, ha! Ați fi vrut voi să râdeți de noi, dar...n-o să
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
împotriva propriului popor, pe care-l mai și minte că-l bagă reformat (adică dat la reformă?) în Noua Ordine Mondială din Epoca Rațiunii Globale! Ei, aici avem o problemă: NOI, TURMA, NU VEDEM RAȚIUNEA CĂII ! NOI, CEI DINSPRE... CUCA MĂCĂII. Și, pentru că trăim cu toții într-o țară tristă, plină de humor să ne îndepărtăm puțin de „capul satului” și să privim un pic și-n „curtea statului”... Iar pe acest sens al mișcării lucrurilor am să evoc o întâmplare scursă
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
explică cu surle și trâmbițe Ponta și acoliții. Doresc să aflu că de ieri pot circula pe autostrada Sibiu-Colibași, că de ieri a intrat în funcțiune cel mai mare laser al Europei la Măgurele, că de ieri funcționează în Cuca Măcăii o centrală electrică pe gaze obținute din deșeuri agricole, că de ieri salariile profesorilor au fost sporite din lei în euro, că de ieri .... circulă cu 50 km/oră trenurile deoarece „nu” se mai fură șinele, că ... Avem un nou
TREI DOAMNE ŞI TOŞI TREI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369814_a_371143]
-
cu poftă la remarcile lui Eustace. "Era bine să bea din licoarea mătușii, poate nu mai vorbea așa mult", gândea Alma. Ajunși la destinație, au răsuflat ușurați. - În sfârșit, vom putea mânca. Sunt lihnită de foame! se răsfăța Mary. “Dacă măcăi într-una!” Alma nu se îndura să-l trezească pe Leon. Liniștea se așternuse pe fața lui. Dormea fără grijă. M.Joseph se urcă în trăsura, să-l ia pe băiat. - Ușor, sire! șopti Alma. Să nu-l treziți! - Mă
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
nr. 518 din 01 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Trei poeme în unul singur... A murit o rață înecată... 1 Iunie 2012 A murit o rață înecată, Era atât de tristă în decor! Privirea mea tot într 'acolo cată, Zadarnic măcăia dup' ajutor... Eram copil, cu lacrima curată Și astăzi amintirile mă dor, A murit rață înecată În ochii mei și-n văzul tuturor... E Ziua ta și ziuă să rămână... E ziua ta, copilule ce-ai fost, Copilule ce sunt
E ZIUA TA ŞI ZIUĂ SĂ RĂMÂNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357568_a_358897]
-
se cuvine teritoriul cuvenit fiecărei familii, în parte. Se mai isca câte o hărmălaie, din pricina vreunui nemulțumit, dar ciocul puternic al bătrânului pelican, venit tocmai din deltă, punea imediat rânduială, fără multe rugăminți, în neamul păsăresc al luncii. Două rațe, măcăind vesele treceau cu puii prin iaz, până la rădăcina de salcie, unde știau că se ascund peștișorii, să-și ia masa de dimineață. Bătrânul pelican, uitându-se îngăduitor pe deasupra ohelarilor la noii veniți, îndemnă la tăcere, să nu se strice buna
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
era deja consumat: De data aceasta, adversarul mai tânăr a învins și cu siguranță anul acesta, puii lor vor avea ceva și din genele acestuia! Rățoiul intrus, mulțumit parcă de reușita lui, și-a luat zborul spre o altă aventură, măcăind satisfăcut. Rămași din nou împreună, Lili l-a consolat pe Bill pentru lupta lui curajoasă dar pierdută, continuând să se împerecheze cu el în apa curată din bazin: Bill, pierduse o luptă și le v-a pierde cu siguranță și
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1316 din 08 august 2014 Toate Articolele Autorului Doamne de la `48 fir-ar dracului de viață poporul cică e copt moartea însă îl dezvață Fir-ar dracului de viață toți suntem unul și unul măcăim precum o rață omnivor însă e tunul Toți suntem unul și unul poporul degeaba-i copt rege ne-a rămas nebunul Doamne ca la `48 Fir-ar dracului de viață ne faci țara măgăreață Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică
ALARMĂ DE POST de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371530_a_372859]
-
singurul holtei, statut căpătat cu un an în urmă. În acest liceu profesorii erau riguros selectați. Majoritatea predau de ani buni materia pentru care erau specializați. Doar Minodora făcea excepția de la regulă, a apărut printre ei de niciunde, de la "Cuca Măcăii" cum spunea Dobrițoiu, profesorul de fizică, un umorist autentic. Scria și publica epigrame prin diferite reviste de cultură, nu neapărat numai bucureștene. Când s-a auzit soneria de pe holul cancelariei, Condurache și-a luat zambila în mână, catalogul și nelipsita
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
face numai troanțe sau...nu face nimic. Acum câteva zile l-a uitat Dumnezeu în fața televizorului. Moș Ion trebăluia prin grădină, iar orătăniile...în miting de protest: vacile mugeau ca locomotivele la stop, porcii guițau sălbatic, mușcând scândurile cocinii, rațele măcăiau, de parcă dăduse vulpea-n ele și găinile cârâiau la gard, lovindu-se una pe alta cu ciocurile. Moș Ion a lăsat treaba din grădină și a strigat de pe scara prispei: Lasă, mă, televizorul, că ne mănâncă vietățile astea! Ionică a
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
atunci când bătăile clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală, timpul părea să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se-ntunecă de-a binelea. - Ce lună-ngrozitoare, exclamă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
le consacrase o oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat odinioară pe filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]