14 matches
-
populație nu deține o mașină ? 76. Știați că ... numele renilor lui Moș Crăciun sunt: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder și Blitzen ? 77. Știați că ... pomii de Crăciun erau odinioară împodobiți cu spumă de săpun ? 78. Știați că ... măcăitul unei rațe nu produce ecou și nimeni nu știe de ce ? 79. Știați că ... caii comunică între ei folosind peste 100 de sunete ? 80. Știați că ... broasca țestoasă din specia Testudo Radiata trăiește peste 200 ani ? 81. Știați că ... celulele moarte
ŞTIAŢI CĂ...? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_prezinta_stiati_ca_sergiu_gabureac_1354922730.html [Corola-blog/BlogPost/351675_a_353004]
-
acum mai încerc să evadez din hora de vise. Când un șezlong a obosit de-atâta dans partener l-a luat femeia-n brațe și zâmbea neființa făcându-i un avans, în timp ce briza îi punea pletele pe moațe în ritmul măcăitului nesfârșit de rațe... Stăteam pe malul zării cu picioarele în mare deșirând înserarea de pe-un ghem de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Hora șezlongurilor / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 574, Anul II, 27 iulie
HORA ŞEZLONGURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 by http://confluente.ro/Hora_sezlongurilor_al_florin_tene_1343392336.html [Corola-blog/BlogPost/351416_a_352745]
-
zâmbește încărcată de verdele bucatelor, care așteaptă pârguirea, iar mireasma florilor, îndeosebi a crinilor, te îmbată și îți dă o stare de euforie, vrednică pentru viața idilică de la țară. Liniștea tronează peste tot, poate un lătrat de câine sau un măcăit de rațe, care se zbenguiau în râul din spatele grădinii, mai rupea această tăcere, care te îmbia fie la somn, fie la visare. Laura privea pe geam pierdută, cine știe pe unde-i zburau acum gândurile? Și deodată, întreaga pace se
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/Luchy_Lucia.html [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
ei nu a putut, cine știe? Sau poate Iepurilă i-a apărut în vis și a rugat-o să nu mai fie tristă pentru că el o veghează de-acolo din cer. Se înveseli din nou, în câteva zile, grădina de măcăitul rățuștelor și de grija ce o manifesta Iepurica pentru ele. Un tablou emoționant care nu ne e dat să-l observăm în fiecare zi. Și astfel, din această întâmplare, Iepurica a înțeles că nimeni nu este nemuritor, că într-o
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_viju_1476557123.html [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
tovarășa învățătoare”. Și tot aici, îmi plăcea să ascult fanfara care, spre deliciul trecătorilor, cânta câteodată, în după amiezele de vară, în vechiul chioșc de lemn, pe care astăzi primăria îl folosește pentru oficiarea cununiilor civile. Din reverie mă deșteaptă măcăitul rațelor sălbatice de pe lac, „locatarele” insulei, și glasurile vesele ale câtorva prichindei care aleargă să le hrănească. Parcă mai ieri alergam și eu, să văd lebedele care își făcuseră cuib pe insulă. Azi, locul lebedelor de altădată, a fost luat
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1444059873.html [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
numai la ieșit în stradă și la bătut din palme, repartiza din planul lor de producție, care era făcut pe fabricile din țară ale Centralei. Și-mpingea: la Nicolina, la Arad, la Brăila, că ăia stăteau la, pe stradă, la măcăit... Și așa era treaba. Așa, eu, fiindcă mi-a plăcut sportul, am jucat volei și m-am făcut arbitru. Și mai plecam la arbitrat. Am fost arbitru, categoria I, în Lotul Național și, aproape, am fost prin toată țara, arbitram
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pe actuala soție și acolo a fost smuls primul sărut. Cu certitudine că multe povești s-au transmis în timp cu adăugiri, cu romanțări și, ruginind, au căpătat o anume savoare. Deodată, cum mergeam noi leneși și visători, auzim un măcăit în cor. Era un cîrd de rațe și rățuște care făceau mare tărăboi. Unele băgau capul în apă și rămîneau cu fundul în sus, fapt ce mă făcea să zîmbesc amuzat. Georges bate puternic din palme, pune apoi mîinile pîlnie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt altfel decît cele pe care le știam din iazurile din bărăgan sau din lacurile bucureștene. Dacă un animal sau o pasare imită locul în care viețuiesc, acestea sînt ratele englezești estetice și pe care turiștii le răsfăța. Umanizate. Și măcăitul lor, rar, sună altfel. Cîte firimituri nu am presărat peste ele strînse în jurul meu pe mal în St.-James Park... Dar smeele înălțate de copiii blonzi, rumeni la fața cu o pasiune de viitori piloți, urmașii celor ce au cîștigat
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
înseamnă, printre altele, nașă, cumătră, prietenă și vecină. Franțuzescul ragot înseamnă literal grohăitul porcului mistreț. Adică bîrfa cea mai abjectă, calomnia ticăloasă, ce îl pune pe cel care o răspîndește pe aceeași treaptă cu animalele. Franceza deosebește și între cancan (măcăitul rațelor) și potin, o bîrfă ce nu e neapărat calomnioasă ori înjositoare și se referă mai ales la viața altor persoane. Cuvîntul englezesc are o etimologie asemănătoare celui francez și spaniol: gossip s-a dezvoltat din god-sib, adică nașă. În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
nimeni nu-l claxonase. înțelese c-ar fi putut străbate toată această țară în lung și-n lat, fără să folosească claxonul. Aici claxonul devenise un instrument inutil, obsolet. Ajuns în sat, se așteptase să audă cântecul cocoșului, cotcodăcitul găinilor, măcăitul rațelor, mugetul vacilor, nechezatul cailor, lătratul câinilor. Alături de casa lui un vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
pumn zvâcnitura, înțepam. Așa am adus la mal vreo 8 știuci de un kilogram bucata, pe care le băgam într-un juvelnic de sârmă de la picioarele mele, în apă. Era o splendoare. Liniștea ireală care mă înconjura, întreruptă uneori de măcăitul unei rațe din stufăriș sau volta făcută prin aer a vreunei știuci plecată la vânat, care cădea în apă cu o plescăitură formidabilă, la vreo doi metri de mine, încât tresăream; tânguitul vreunui nagâț, care, de fapt, nu era tânguit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
De jucat însă se joacă mai toate. Uneori, stau în preajma gurilor de canal pe unde se revarsă în Someș dejecțiile din centru, de obicei însă dorm, se cufundă și se ciufulesc pe insulițele despre care am vorbit mai sus. De măcăit, așa cum fac rațele normale, nu prea măcăie, ci sunt silențioase. Nu sunt singura care am remarcat rațele de pe Someș: ceilalți ochi care le-au zărit și au comentat venirea și stabilirea lor la Cluj sunt bețivii întâlniți, uneori, prin tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
de soare. Din când în când apa clipocea, sunând grăbit; aproape de noi, o umbră neagră trecea printr-o șuviță de lumină, și pușcașul întorcea fața spre mine: —O lișiță... Și iar ne strecuram în tăcere un răstimp. Apoi deodată un măcăit aspru mă scutura din liniștea ce mă cucerise, aripi băteau și rața se înălța săgetând pe deasupra pămătufurilor roșcate, dincolo de bătaia puștii. După aceea, dintrodată plutirăm lin și intrarăm sub bolțile luncii mari de sălcii. Soarele da în asfințit, o pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-o taie imediat, ci o mai țin în baie, ori pe balcon, hrănind-o, bucurându-se de viața ei și amăgindu-se cu gândul că, de fapt, n-au plecat niciodată din mediul rural. Sigur, cântatul unui cocoș ori măcăitul unei rațe îi calcă pe nervi pe vecinii din bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ și nu se lasă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]