86 matches
-
atunci oameni cu imaginație, oameni cu talent de povestitor. I-am rugat să-mi povestească. Și simțeam o plăcere nemaipomenită și inexplicabilă. Iar toate astea mă gândeam că se întâmplau cumva compensatoriu. Pentru că io, de fapt, îmi căutam un bunic. Măcinicii de după 8 Martie În primul rând că, în anii optzeciști ai copilăriei mele, nu li se zicea „mucenici“, ci „măcinici“, ceea ce sincer să fiu nu avea pentru mine cel puțin absolut nici o conotație religioasă. „Măcinici“ părea un substantiv înrudit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și inexplicabilă. Iar toate astea mă gândeam că se întâmplau cumva compensatoriu. Pentru că io, de fapt, îmi căutam un bunic. Măcinicii de după 8 Martie În primul rând că, în anii optzeciști ai copilăriei mele, nu li se zicea „mucenici“, ci „măcinici“, ceea ce sincer să fiu nu avea pentru mine cel puțin absolut nici o conotație religioasă. „Măcinici“ părea un substantiv înrudit cu „a mesteca“ de pildă. Sau din familia de cuvinte a lui „a măcina“. Mă gândeam la dinți scrâșniți și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fapt, îmi căutam un bunic. Măcinicii de după 8 Martie În primul rând că, în anii optzeciști ai copilăriei mele, nu li se zicea „mucenici“, ci „măcinici“, ceea ce sincer să fiu nu avea pentru mine cel puțin absolut nici o conotație religioasă. „Măcinici“ părea un substantiv înrudit cu „a mesteca“ de pildă. Sau din familia de cuvinte a lui „a măcina“. Mă gândeam la dinți scrâșniți și la o materie nisipoasă care să ți se scurgă printre dinți. De fapt, și Paștele avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ouă fără a ne face probleme de sănătate. În restul timpului însă, trebuia să te păzești. Ficatul, treburi grele... Ziua de 9 Martie se deosebea de restul zilelor doar din punct de vedere gastronomic. Și era o dilemă de ce pentru măcinici există în restul timpului un soi de interdicție alimentară. Oricum, pe 9 Martie trebuia să mâncăm. Imperativ inexplicabil, dar pe care îl acceptai pentru că n-aveai încotro. Pentru a nu da cumva de bănuit. Nu aveam o atitudine rituală față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mâncăm. Imperativ inexplicabil, dar pe care îl acceptai pentru că n-aveai încotro. Pentru a nu da cumva de bănuit. Nu aveam o atitudine rituală față de masă. Luam ca pe o bizarerie că tocmai asta trebuie să consumăm. Convențional. Până la urmă, măcinicii puteau fi înlocuiți cu orice altceva. Îmi amintesc o zi de 9 Martie 1987 sau poate 1986. Undeva pe acolo. Dimineața, cum am ajuns la școală, aveam nostalgia zilei precedente, în care nu se făcuseră ore sau o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
așa mai departe. Iar când intrase „tovarășa“, încercasem să o convingem că pe tablă se produsese o chestie irepetabilă și era un sacrilegiu să ștergem și să umplem cu fracții subunitare sau alte chestii de teapa asta. În ziua de „Măcinici“ încercaserăm să repetăm povestea de cu o zi în urmă. Și am umplut tabla cu măcinici rotunzi, mici și făinoși, care parcă plouau, curgeau de undeva de sus, iar în centrul tablei am desenat o creatură umanoidă mică și caraghioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o chestie irepetabilă și era un sacrilegiu să ștergem și să umplem cu fracții subunitare sau alte chestii de teapa asta. În ziua de „Măcinici“ încercaserăm să repetăm povestea de cu o zi în urmă. Și am umplut tabla cu măcinici rotunzi, mici și făinoși, care parcă plouau, curgeau de undeva de sus, iar în centrul tablei am desenat o creatură umanoidă mică și caraghioasă, care mesteca într-un cazan unde se putea deduce că fierb niscai măcinici. Am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
umplut tabla cu măcinici rotunzi, mici și făinoși, care parcă plouau, curgeau de undeva de sus, iar în centrul tablei am desenat o creatură umanoidă mică și caraghioasă, care mesteca într-un cazan unde se putea deduce că fierb niscai măcinici. Am reușit să umplem tabla cu tot soiul de grafii destul de penibile, încercând să ne convingem „tovarășa“ că „Măcinicii“ ar fi o zi mult peste Ziua Femeii și care trebuie sărbătorită printr-un chiul căruia tocmai ne scremeam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tablei am desenat o creatură umanoidă mică și caraghioasă, care mesteca într-un cazan unde se putea deduce că fierb niscai măcinici. Am reușit să umplem tabla cu tot soiul de grafii destul de penibile, încercând să ne convingem „tovarășa“ că „Măcinicii“ ar fi o zi mult peste Ziua Femeii și care trebuie sărbătorită printr-un chiul căruia tocmai ne scremeam să-i găsim o justificare superioară. În ciuda entuziasmului, tovarășa a luat la cunoștință destul de neutru opera noastră, apoi a suprimat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
hotărât că azi totuși trebuie să băgăm în cap care sunt formele de relief din patria noastră și să mai dăm o dictare, pentru că la ultima am cam „zbârcit-o“. Asta era formula consacrată. Apoi am mers acasă, am mâncat măcinici fără să știm de ce și probabil ne-am pus în cu totul alți termeni problema de ce oare o fi mai importantă o sărbătoare care angrenează o minoritate decât una la care ar trebui să participe cam toată comunitatea. Mâncam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
toată comunitatea. Mâncam în bucătărie unde calendarul laic și cel bisericesc coabitau pașnic pe un același perete, mânjite imparțial de picături de ulei încins sărit din cratițe, și eram împăcați cu gândul că asta trebuie să faci în ziua de „Măcinici“. Altfel cum? Tanti Cati Tanti Cati e dactilografă într-o dugheană. Colegul de serviciu e un moșulică de vreo 75 de ani. Un bătrânel decrepit cu bască cu paratrăsnet. Putem bănui că au fost amanți. Măcar amanți platonici. De 35
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]