42 matches
-
de a născoci creaturi fantastice, animale desprinse parcă din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
adus din trecutul magnific lăutăresc mult și va lua într-o zi cu el totul! Ce va mai rămâne atunci? Dacă n-ar mai fi într-o zi cântecele lui Nelu Ploieșteanu, vor fi în urma lor numai cântecele necântec de la măgăoaiele barurilor, din căștile înfipte în urechile copiilor care vor avea de suferit de pe urma asediului manelelor, din telefoanele mobile și ele încărcate de otravă sonoră...! Nelu Ploieșteanu e nu numai un artist, e un model! A muncit și a fost serios
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
o străduță de pe lângă blocul meu, în ciuda faptului că bănuiesc că nu i-a lăsat-o moștenire mă-sa. A avut omul o treabă în zonă, probabil, și nu s-a mai deranjat să-și caute loc de parcare. A oprit măgăoaia în mijlocul străzii, s-a dat jos și s-a cărat. De fraierii care, ulterior, s-au trezit în fundul unui camion abandonat și au fost nevoiți să dea cu spatele prin nămeți, ca să iasă de acolo, l-a durut la bască
Cel mai nesimţit om din lume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20130_a_21455]
-
film ca Mister Bean. Ăia, dacă plouă, trag pe dreapta. Și io eram singur cu toate barierele alea în față și acolo nimeni. Pe cine să întrebi? Stau și mă uit. Măi, nevastă, uite arată în dreapta trei bariere cu niște măgăoi de-alea mari de mașini. Interesant ce era? Că mai arăta și o mână cu un cartonaș galben și niște buline colorate. Pe urmă arăta vreo patru din astea cu mașini mici, două cu ceva, altele cu niște cerculețe. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ca un capac de cutie de râme, căci cu astea era, el, mai obișnuit. Se întrebă: ce să fie, oare, aia de acolo? și continuă. Ieși la iveală, ceva, ca un alt capac de cutie. Insistă. Dădu peste o măruntă măgăoaie, cu care se ascultă. Se întrebă: ce să asculte? Păi, ce altceva, decât ce spun unii și ce aud alții, își răspunse, curiosul. Scoase drăcia aia de acolo și coborâ. O studie, curios și neștiutor, după care o lăsă să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu vin negru, de ăla, brânca ursului, nu poșircă de alimentară, zeamă de pufoaică și surcele... mai ia mata o înghițitură, că face bine... îl iei, te întorci cu fața spre apus, cum ar veni de-aici te uiți la măgăoaia aia de combinat, de trei ori, făcându-ți cruce cu limba-n gură și zici să intre toate puterile-n el și-n mata... Îl lipești de trei ori de frunte, de trei ori îl duci la inimă și dup-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și a părăsit apartamentul în mare grabă, încercând să-și înghită nodul din gât. Să ai mare grijă de tine, Dinule! Și de noi! Din depărtare se auzea vacarmul mulțimii și scandarea Jos tirania!, Libertate pentru țară!, Noi suntem poporul! Măgăoaia din vârful unui stâlp de la colțul străzii răspândea în eter o nouă știre cu privire la marile izbânzi pe drumul construcției unei vieți tot mai fericite. În marea lui grabă, Dinu a distrus-o cu o piatră cubică bine țintită. Doi poterași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bine disimulată, dar prin aceasta nu mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați cu un zâmbet care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când măgăoaia aia a lui de spadă reteza, hârști-hârști, veșmântul unui client cu toată carnea de dedesubt. Surâsul acela era atât de monstruos de simpatic Încât te treceau fiorii. — Nu-i neapărat necesar, răspunse cel cu capul ca o bilă, după ce Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pilind bere până-și varsă mațele și caftindu-se cu cremă de ras în dormitoare. Ma-jo-ritatea oricum vor intra în afacerile părinților, așa că nu le pasă. Harry îi ignoră răspunsul și-l întreabă: - Te-ai gândit vreodată să te duci la măgăoaia aia de fabrică Firestone? Tot citesc prin ziare că au continuat să fabrice anvelopele alea cu fibre de oțel de tip radial, model cinci sute, chiar și după ce-au explodat o grămadă 1. - E tipic, confirmă băiatul. Toate produsele
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
borfași. "România va deveni al doilea stat din lume, după Maroc, la capacitatea de absorbție a enoriașilor într-o caderală. Marocul este pe primul loc, după moscheea de la Casablanca, Catedrala Mântuirii Neamului de la București va fi, se pare, a doua măgăoaie de genul acesta. Situată în spatele Casei Poporului, gurile rele spun că nu vei mai vedea Casa Poporului dacă te plasezi lângă măgoaia asta. Cel mai mare lăcaș de cult: 20 (!!!) de metri lungime, 70 de metri lățime, 120 de metri
Ce spune Radu Banciu despre Catedrala Mântuirii Neamului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54887_a_56212]
-
Pădurea Soarelui (5) Cotanele îi priviră îndelung pe moșii negri care se transformaseră în umbre, zburând spre înaltul cerului și îndepărtându-se. Când dispărură în zare, una din ele îi spuse stăpânei lor: - Oare am făcut bine că am descuiat măgăoaia asta de colivie și că i-am lăsat să plece? - Cine știe? răspunse cotanul care mai vorbise înainte de plecarea moșilor negri, cine știe dacă o fi bine sau rău? Mie oricum, nu-mi miroase a bine. Apoi gândindu-se puțin
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
fost de ajuns. Doar suntem romi din România, nu? Suntem cetățeni rromâni, și U.E. Dacă un român a făcut Eiffel-ul, apoi tot rromânii ar avea dreptul să-l dărâme! Toate aceste gânduri îmi sfredeleau creierul în timp ce treceam chiar pe sub celebra măgăoaie, care din când scârțâia pentru că avea o imensă cocoașă, semn al eroicei rezistențe contra unei ghiulele otomane. Vârful turnului înclina amenințător către clădirea Parlamentului. Avusesem o zi bună, căci găsisem o statuie de cupru a zeului Hefaistos. Lui Lepenis, directorul
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
de samurai ai lui Vili s-au aprovizionat cu pânze de bomfaier, jugăre, polizoare diamantate și alte unelte de tăiat eficient fierul din Turnul Eiffel. Telefonul mult așteptat sosi, aveam confirmarea, însuși Președintele Franței dăduse ordin oficial de dezafectare a măgăoaiei lui Eiffel. Am adunat echipa denumită acum „Gardu De Fier” în onoarea manelei lui Guță, și am plecat înarmați să tăiem temeliile faimosului Turn Eiffel. Ne așteptau o armată de TIR-uri. Băieții începură titanica muncă. Țiganii începură să taie
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
Turnului Eiffel! Mă zvârcoleam revoltat împotriva deciziei nimicitoare a planului al noului Herostratus, care eram eu, firește. Președintele Lefer nu putea să distrugă elementul căruia îi purta numele. Deodată, razele soarelui mă treziră. Cu ochii holbați de uimire, am văzut Măgăoaia lui Eiffel întreagă și neatinsă. Parizienii treceau liniștiți la muncă pe sub turn. Romii nu erau nicăieri. Atunci am înțeles că totul fusese un vis în alt vis. Un vis frumos în care eu fusesem un Herostratus modern. Trist, am plecat
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
neamului românesc. I s-a dat versul și doina, ca să plângă tristețea omului, ori să-i chiuie veselia, într-o expresie rafinată, din veac în veac, să apere în acest fel, folclorul autentic amenințat să plece în bejenie, izgonit de măgăoaiele cu muzică de factură kitsch. Câteodată, în viață, ochii ei au vărsat un râu de lacrimi, acei ochi, atât de albaștri încât, scăldați în râul de lacrimi, îl înalbăstresc! Și-a pierdut un fiu de zece ani, apoi au venit
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
chiar invidiați. Cuvântul „hoțule!”, rostit cu un zâmbet larg, plin de mândrie și bucuria speranței, era chiar unul de alint, cu ... VI. BANCUL, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012. - Gata, măi Mariane! Oprește dracu’ măgăoaia și hai să mâncăm, că-mi scapără ochii-n cap de foame! îi urlă în ureche Mitiță - buldozerist, ca și el - cocoțat cu picioarele pe scara utilajului, susținându-se cu brațul drept trecut prin fereastra deschisă a acestuia. - Ho, mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
privi către locul spre care se îndrepta colegul său. În stănga, pe iarbă, la maerginea fâșiei curățate de vegetație și acoperită parțial cu pietriș, care avea să devină în curând o importantă ... Citește mai mult - Gata, măi Mariane! Oprește dracu’ măgăoaia și hai să mâncăm, că-mi scapără ochii-n cap de foame! îi urlă în ureche Mitiță - buldozerist, ca și el - cocoțat cu picioarele pe scara utilajului, susținându-se cu brațul drept trecut prin fereastra deschisă a acestuia.- Ho, mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
aveau chef să culeagă (ăsta era verbul) un titlu nou sau să schimbe o știre în derulare pentru că era deja trasă în plumb. Când le spuneai că o să le treacă vremea că s-a inventat paginatul pe calculator, râdeau. Toate măgăoaiele alea din tipografie, mașinile de linotyp cât o bibliotecă plină cu litere de plumb, băile cu acid de la zincografie, ludlow-ul (mașina de titluri ca un strung), toate astea nu aveau cum să dispară. Iar fără ei, nu se mișcă
30 ianuarie 2017 – Ziua când știrea TV live a aflat că e pe ducă. A venit Facebook live peste ea () [Corola-blog/BlogPost/338806_a_340135]
-
și purcel, și motan, și bunic, și găină, și rață, și gâscă, și vacă, și vițel...Și nu rămâne nimic și nimeni acasă. Și toți și toate poartă veșminte curate, suflete proaspete, pantofi văcsuiți, seriozitate și hotărâre pe chipuri. Și măgăoaia satului umblă din sus în jos și din jos în sus. Și tot urlă vreo câteva cuvinte de poruncă și de înțeles pentru toată lumea: la ora când soarele-i exact pe ținta amiezii și când umbra-i dreaptă pe miazănoapte
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
m-a strâns cu palma bătucită de bușteni. Cu pas de voie-n luncă îl văd pe Niță-n opinteală cu țapinul sub buștean. Cu el trei țapinari și-un șef care strigau „Hei-rup!”. Toți pălmașii își sileau forța să rotească măgăoaia. Niță nu auzea comanda, dar când îi vedea în caznă sărea în opinteală cu tărie și punea bradu-n rostogol. Apoi râdea... Când n-auzea strigarea „Stai, bă!” se forța singur până venea unul să-l oprească. Și iar râdea, ștergându
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > BANCUL Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012 Toate Articolele Autorului - Gata, măi Mariane! Oprește dracu’ măgăoaia și hai să mâncăm, că-mi scapără ochii-n cap de foame! îi urlă în ureche Mitiță - buldozerist, ca și el - cocoțat cu picioarele pe scara utilajului, susținându-se cu brațul drept trecut prin fereastra deschisă a acestuia. - Ho, mă
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
constituit un șoc pentru cei din sat. Ca dovadă că lumea se învățase cu șicanele mele, a fost faptul că, văzându-mă liniștit așa deodată, oamenii au intrat la bănuieli: - Ce se întâmplă acolo sus pe deal? De ce a amuțit "măgăoaia" lui Marian? Și bieții oameni au început să-și facă tot felul de griji și presupuneri: O fi bolnav? O fi plecat acasă? Nu, c-am văzut lumină la Observator, aseară! Atunci ce-o fi cu el?... Când trecea prin
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
rău, cu carte! nimic de zis... Dar ce folos? Stă toată ziua acolo, în podul acela de la Observator, la un loc cu liliecii și cu șobolanii... în tovărășia lu’ moș Bursuc... Se uită și se tot uită la stele... cu "măgăoaia" aia urlând de-ți ia urechile, neamule. Ce tot faceți voi acolo, măi? O să vă zăpăciți de cap într-o zi!... - Nu-i chiar așa, nea Macovei! încercam eu să mă apăr cu demnitate. Am învățat carte, am niște idealuri
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
mai știu eu de pe unde. Mi-era milă de moș Bursuc când simțeam că-i stric liniștea, dar nici eu nu puteam sta așa, ca un pustnic!... Într-o zi a țipat la mine un țăran din vale să dau "măgăoaia" mai încet, că s-au speriat vitele din țarină, aleargă și își pierd laptele. Dar cine se putea înțelege cu mine? Puțin îmi păsa! După un timp însă, probabil că se învățaseră și vitele cu arma decibelică de pe culmea dealului
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
operetă și-i dădeam drumul la maximum. Apoi îmi închipuiam cât de nesuferite erau pentru urechile țăranilor acele sonate concertante, acele arii de operă, prea zgomotoase sau prea tânguitoare! Vacile rumegau dând mânioase din coadă, cu capetele des întoarse spre "măgăoaia" mea. Iar când, din greșeală, nimeream peste câte o emisiune de muzică populară, comutam cât mai repede să caut alta, tot cu arii de operă sau operetă dacă se putea... Amar i-am mai chinuit pe bieții oameni în acea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]