161 matches
-
din Caragiale, să reconstitui desenul mare, probabil cu multe impreciziuni, poate cu multe lacune, al universului lui de gînditor. D.P.: Crezi că lui Caragiale i-ar fi plăcut ce ai făcut tu? M.P.: A, cred c-ar fi fost foarte măgulit. El avea pasiunea discuțiilor teoretice, a discuțiilor filosofice, s-au păstrat de la el, în scrisorile lui, tot felul de mărturii de genul: "Adu și un filosof la masă", " Adu și un filosof, puțină filosofie nu strică niciodată". D.P.: Vorbește-mi
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
deplângere ci din plâns de mic copil de când a murit tata mi-am dat seama cum eu nici în ruptul capului nu pot fi graniță sigur am încercat și noi să imităm granița dar ea nu tăcea nu se lăsa măgulită ci își spunea ale ei sârme ghimpate dar cine era dispus să fie zgâriat de evidențe poate muribundul aceste jalnice mimesisuri nu ne ajutau nici măcar să trecem unul prin celălalt abia doar bolnavi de moarte reușeam să tăcem unul pentru
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
a efortului ritmat și consecvent, a muncii, horribile dictu! Vulgaritatea a devenit o modă, politicianismul literar cu accente de răfuială de mahala, susținute, e drept, și de unele cotidiene naționale; în jurul cărora roiesc și unii dintre confrații noștri "de rasă", măguliți că editorialiști grosolani care îi înjură pe Călinescu și pe Nichita Stănescu, le acordă prețioasa lor amiciție. Sigur, și dacă unii critici ar ieși din amorțirea lor filozofică și ar citi și comenta cărți care merită a fi susținute, lucrurile
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
de la bibliotecă. Lucru ciudat, nu mi-a pomenit niciodată de Lovinescu. Se mulțumea să aibă în persoana mea un auditor, deși nu aveam decât treisprezece ani, și să poarte un dialog. La rândul meu, îmi făcea plăcere să-l ascult, măgulit că-mi acorda o atenție specială și bucuros că-mi oferea prilejul de a evada din atmosfera apăsătoare a internatului. Nu mi-a făcut vreodată confidențe cu privire la neplăcerile suferite din partea conducerii liceului în vremea scurtei sale activități de pedagog, neplăceri
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
haine faste și nefaste. Am să mă îmbrac ca la ultima noastră întîlnire". Metropola germană o ajută pe poeta noastră a se regăsi. Trăsăturile identității d-sale devin emergente, la un mod ,secret și difuz", fenomen încîntător, probat în ochii măguliți ai oamenilor cărora le adresează cîte o întrebare: , S-a întîmplat ceva, o prezență străină s-a insinuat în mine: mă înnobilează. Nu-mi vine să cred că sînt româncă! Doamna aceea atît de rasată, de graseiată, de Ťgepflegtť mi
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
numeroase televiziuni, inclusiv de Realitatea TV, post al fostului ei soț, Elan Schwartzenberg, dar încă nu a luat o decizie. "Am tot primit propuneri, nu pot să fiu nedreaptă și să spun că oamenii nu-mi fac oferte. Mă simt măgulită că sunt mereu propuneri. Dar, pe undeva, mă simt neluată în serios, eu le explic tuturor, a mia oară, că nu pot să mă înham la niciun proiect permanent câtă vreme am decis că trăiesc în altă țară, cu copilul
Elan Schwartzenberg vrea să îşi aducă copilul în ţară. I-a propus Mihaelei Rădulescu să vină la Realitatea TV () [Corola-journal/Journalistic/24722_a_26047]
-
poem scris în romgleză, care circulă în spațiul virtual: „I love you atât de tare/ încât I believe că mor/ You are so încântătoare/ Oh, my dear, cât te ador!/ When I go la braț cu tine/ Mă simt very măgulit/ Că se looking toți la mine,/ Oh, I am so fericit!/ All ar fi atât de bine? But you see, nu-i chiar așa/ Căci I tell ce simt în mine/ Do you want să fie așa?/ Dar tu smile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
Asta trebuie să facă, însă, artiștii. Neîncetat. Asta este lupta lor de a fi noi, proaspeți, disponibili, feriți de rutină și manierism, cu antene întoarse către fața mereu în schimbare a lumii și nu amplasate suficient către sinele prea mult măgulit. "Cum vrem să avem un teatru bun, dacă avem pretenții de mîna a doua, mulțumindu-ne cu puțin?" se întreba, cîndva, Liviu Ciulei. Domnia sa o face și astăzi. Dar noi? Programat sau nu, sînt destui artiști preocupați de ce li se
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
semne de satisfacție intimă în privire; rămăsese nemișcat cu ochii învăluiți în tristeță". Apoi, calm, îi cere Mitei un exemplar din Infernul lui Dante, din care un pasaj dă seama despre scena pe care tocmai o provocase. Mite se întreba, măgulită, dacă Eminescu o iubește cu adevărat, deși nu i-o spusese niciodată, cu toate că unele atitudini o confirmaseră. Apoi, mai tîrziu, Eminescu se trezește la realitate, regretînd gestul. Amîndoi realizează faptul că se iubesc. Poetul îi dărui de ziua ei de
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
în Bermude, pe marginea unei piscine cu apă albastră și, sugând prin pai un gin-tonic, și-ar împărtăși experiența lor de diversioniști. - Am auzit că nu sunteți un scriitor tocmai rău, - zâmbi James Bond. - Altul mai bun nu există, - râse măgulit Soljenițîn. - Cum o duceți acuma în Rusia? - se interesă agentul englez. - Ca un căcat, - se posomorî Soljenițîn. - De ce? Că doar Gorbaciov a readus Rusia în lumea liberă! - Liberă de ce? De morală? - se posomorî și mai rău scriitorul. Gorbaciov al tău
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
la primul tramvai. Dacă mă urcam în el, dusă eram! Cine știe când mai apărea oportunitatea de a fi cu Sebastian singură, singurică și unde mai ales, în mult visata lui locuință! - Ce să-ți răspund Sebi? Sunt surprinsă și măgulită. După prânzul de la restaurant, îmi mai oferi o masă festivă! - Ei, nici chiar așa. Te voi servi cu ce am eu pregătit pentru mine, nimic premeditat sau festiv. - Chiar și așa, nu vreau să te deranjez. - Hai lasă, nu te
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
la nimeni, că acesta e secretul nostru. Însă, trebuie să știi că prietenii nu-și fac supărări unul altuia. Nu e așa că tu ai să mă asculți mereu și nu ai să mă superi? - Daa! Am șoptit și eu misterios, măgulit că frumoasa zână dorea să-mi fie prietenă. - Sst! A ridicat degetul misterios domnișoara Iulia. - Acum scrie pe tăbliță bastonașe. - Bastonașe? M-am mirat eu. Îl văzusem deseori trecând pe ulița noastră pe moș Iordan târșiindu-și pașii sprijinit în baston
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
a imporviza fără seamăn de frumos. Regina citea din operele sale literare, iar Grünfeld la pian își dădea curs liber bogatei sale fantezii. Auzindu-mă cântând, insistă mult, mult pe lângă tatăl meu, să-i fiu încredințată ca elevă. Eram foaret măgulită de admirația marelui pianist, dar părinții mei găseau vârsta mea prea fragedă încă pentru a mă trimite în străinătate. Era un adevărat regal să îl asculți pe acest pianist, tușeul său era catifelat și avea un joc de o ușurință
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
ca două zvîrlugi. Bărzăunul, văzînd cu cîtă atenție e privit și ascultat, se simțea în al nouălea cer. Așa că lungi povestirea cît putu mai mult, făcînd și cîteva considerații strict personale, de care în mod categoric s-ar fi simțit măgulit și Sadoveanu. Cîteva din aceste considerații fură îndreptate spre Gheorghiță, care căpătă o aură mult mai însemnată decît în opera creatorului său. Cînd termină de povestit, toată făptura Bărzăunului radia de o bucurie aparte, un fel de trăire interioară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu cu această jupâneasă, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
obicei?" întreabă Zinzin. Nu, oamenii noștri preferă pita cu slănină ori câte un grătar, dar nu ciugulesc ca dumneavoastră. Am prevăzut asta și de aceea v-am compus un mic dejun mai complex, ca să aveți din ce alege". "Mulțumesc, sunt măgulită". În ochii lui Aide se citește o sclipire de bucurie, dar pe fața ei apare și o undă de nerăbdare. Zinzin a înțeles. "Te rog să nu ții cont de mine, du-te la treburile dumitale, eu o să mă învârt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
avut și ea abateri la viața ei, abateri pentru care a fost pedepsită pe drept. În tinerețea ei destrăbălată (care s-a consumat integral înainte de-a apuca eu s-o cunosc) s-a lăsat într-un rând aburită (adică, măgulită și umilită în același timp) de un agent de asigurări chipeș, inconștient, un coleg de-al tatei de la Boston & Northeastern, un pilangiu pe nume Doyle (nici că se putea un numai mai potrivit!) să mănânce un homar à la Newburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de acord? Înainte de-a se așeza, Iulian Barbu ia teancul de ziare și i-l întinde: Nu scrie nicăieri de nici un asasinat, poftim, citește-le. Nu, mulțumesc. Ai spus "mulțumesc"? Mă simt măgulit. Tovarășe chelner! strigă scurt, încet, dar autoritar. Da, vă rog! se întoarce Ovidiu spre actor. A, vă salut! Parcă... Nu parcă, ci sigur! confirmă actorul, intuind că a fost confundat ori, poate, recunoscut. Cu ce vă servim? Doamna mai întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sperase la un oarecare interes din partea femeii. Se înșelase în privința lui, era el capabil să se uite după altele? Ștefan nu i-ar fi dat, vreodată, un astfel de răspuns. Se culcă mâhnită, plină de îndoieli. Tânărul Noia se simțise măgulit văzând interesul și jocul din gene al Rebecăi. Îi tot alunecaseră ochii pe decolteul ei, fără să-i poată opri, inconștient că expresia chipului său îi trăda lipsa de experiență la femei. Ea remarcase asta și se simțise de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare dată, aproape cuvânt cu cuvânt, fraze amabile, fără să schimbe măcar tonalitatea vocilor. Le zâmbea măgulită și încurcată totodată, dar nu-i mai putea crede, cum o făcuse la început. Observase ea din reacțiile bărbaților că se schimbase ceva. Figura ei proiectată în vitrine nu-i mai atrăgea atenția. Fața ei parcă era asemănătoare cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare an struguri în pod, niciodată nu avusese impresia că îi sunt dăruiți ca acum, aduși ca o ofrandă pentru merite deosebite. Se simțea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multă liniște. Strânse pleoapele buimăcită. Cochetați cu ideea de vârstă, doamnă, îi spuse Dimitrie. Și nu-i cazul, deocamdată nu-i cazul. Bineînțeles că nu era cazul, asta știa și ea foarte bine, bietul naiv, cum căzuse în plasă! Zâmbi măgulită: uite că uneori sunt suficiente și armele minții. În pragul ceainării întrebă: Oare mai am dreptul să-mi fac vreo iluzie? El o privi pentru o clipă, aproape că-l bufnea râsul, se chinuia să-și mențină pe chip mimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi fost pentru ea dacă s-ar fi aflat din întâmplare împreună cu el acolo. Ea spuse zâmbind, abandonase rapid subiectul despre Trofin, îl întrebă pe Dimitrie ce vede el în pământul acela? Poate numai o promisiune, spuse el și zâmbi măgulit. Nu-l ispitea ideea s-o care după el pe câmpia proaspăt arată. Aici, în oraș, Sidonia se afla în elementul ei. Acolo n-ar mai fi fost ea. Și când mă gândesc, spuse fără nici o legătură Sidonia, că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
salutau Încîntate și amuzate, am numărat În joacă arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de simpatie a cîinilor mai slobozi. Ne-am minunat Îndeajuns că cele două biserici se Înălțau drept În fața colectivei agricole Drapelul Roșu, gîndindu-ne că toate așezămintele importante trebuie să se afle În același perimetru de vreme ce, În vecinătatea celor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru moment pre ședintele de Sfat comunal, deschizînd cartea la Întîmplare și dîndu-mi să pipăi paginile nimerite. — Le știe pe de rost, ăsta-i bandit mare! a insistat șeful de la raion. Mare bandit, nu-i așa? — Da, am făcut eu măgulit. — Nu, el nu e bandit, a intervenit necăjit tata, cum ar putea să fie?! În aceeași seară, m-a luat deoparte cu vorbele: Să nu mai spui niciodată că ești bandit, asta nu-i o glumă bună, să nu mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]