76 matches
-
o specializare semantică. Desigur, aceasta nu e înregistrată de dicționare, care furnizează doar sensul general al cuvîntului și un șir de sinonime mult mai rar utilizate. În DEX, mămică e "diminutiv al lui mamă; mămiță, mămițică, mămucă, mămulică, mămuliță, mămușoară, mămuță". Valoarea afectivă din oralitatea familiară e uneori sursa unor folosiri ironice: "ar fi putut ocupa aceste posturi dacă nu aveau «tătici» sau «mămici»?" ( nepotism.org). În uzul actual, o mămică este însă în primul rînd o mamă ( de obieci tînără
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
trezește.„ Nene măr, văzut-ai poateCin ne-a mângâiat pe spate?C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defelCătre micul zărzărel.Spuse răsucindu-și creanga:„I-auzi? Cică..primăvara?!Și se-ntoarse-n amorțire... XXI. DOR DE MĂMUȚA, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Copil mă văd scriind scrisoare, mămuței ce-am lăsat în sat... E singură și toarce lână sub un opaiț pe înserat. Când mâna sfântă-i obosește să mângâie
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Mărul nu privi defelCătre micul zărzărel.Spuse răsucindu-și creanga:„I-auzi? Cică..primăvara?!Și se-ntoarse-n amorțire... XXI. DOR DE MĂMUȚA, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Copil mă văd scriind scrisoare, mămuței ce-am lăsat în sat... E singură și toarce lână sub un opaiț pe înserat. Când mâna sfântă-i obosește să mângâie fuiorul fin, Mai coase maci și margarete pe pânza-i albă de poplin. O văd cum se îndreaptă-ades
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
glas de câine. Tresare și grăbit se-ndreaptă spre poartă unde stă poștașul, Care-o salută cuviincios scoțând din geanta lui răvașul. „Mătușă Lină, iar ți-au scris nepoții cei plecați departe!” Citește mai mult Copil mă văd scriind scrisoare, mămuței ce-am lăsat în sat...E singură și toarce lână sub un opaiț pe înserat.Când mâna sfântă-i obosește să mângâie fuiorul fin,Mai coase maci și margarete pe pânza-i albă de poplin.O văd cum se îndreaptă-ades
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
de particule, se culege din miliarde de firimituri, împarte vina până la ultima zecimală, iar pentru că se pretinde întreg, nu își atribuie nici măcar intenția de a greși. Dumnezeu îi întorcea spatele până și în ușa bisericii. Mergea în fiecare duminică cu mămuța la cimitir. "Cea mai mare filozofie a vieții este gândirea la moarte", spunea părintele Stăniloae. După ce trecea prin suflet 86 de cruci (morții satului), după ce-și lua porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din uz: Put a neamț nespălat, le storc și curge untură dine ele, fuge apa peste textilă, precum ploaia pe acoperișul casei, sunt ignifugate cu grăsime, zile și nopți de patimi în fibrele acestea (coton suta de procente). Bundița de la mămuța parcă este o aripă de Dumnezeu; ghemotoc sub cap, noaptea, aduna îngeri înghețați dincolo de fereastră, vara mirosea a levănțică și a peliniță, iarna a grâu încolțit; mămuța a rămas cu mine și cu îngerii ei zgribuliți, mămuța doarme acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și nopți de patimi în fibrele acestea (coton suta de procente). Bundița de la mămuța parcă este o aripă de Dumnezeu; ghemotoc sub cap, noaptea, aduna îngeri înghețați dincolo de fereastră, vara mirosea a levănțică și a peliniță, iarna a grâu încolțit; mămuța a rămas cu mine și cu îngerii ei zgribuliți, mămuța doarme acoperită cu frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
procente). Bundița de la mămuța parcă este o aripă de Dumnezeu; ghemotoc sub cap, noaptea, aduna îngeri înghețați dincolo de fereastră, vara mirosea a levănțică și a peliniță, iarna a grâu încolțit; mămuța a rămas cu mine și cu îngerii ei zgribuliți, mămuța doarme acoperită cu frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alergi, alergi și simți respirația lui în ceafă, când stai cu spatele la zid și cineva te țintește în șira spinării? Primul remediu al lașității de "nu se mai poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu sfinți spuse de mămuța, în minunile bunicului confundabil cu Moș Crăciun. Foarte devreme, Dumnezeu, suferind de lombosciatică, s-a mutat la cer. Moșul și-a făcut azil de bătrâni în Eden. Imponderabilul Atotștiutor nici acolo nu știa ce vrea cu adevăratelea. Uneori cobora în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la 15 ani. Este Dragoste! El 15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul meu de la circ, ridică cortina! 8. Într-o lume confuză, doi copii își definesc reciproc semnele. Tu parcă ești poarta ce dă spre grădina cu flori. Pe când trăia mămuța, în gardul dinspre livadă, decupase vreo șapte porți. Pentru fiecare nepot câte o trecere. ,,Eu când o să mor să nu bateți drumul până la cimitir, puneți sub cireș o lumânare aprinsă și mămuța o să vă vadă din cer. Pentru fiecare lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce dă spre grădina cu flori. Pe când trăia mămuța, în gardul dinspre livadă, decupase vreo șapte porți. Pentru fiecare nepot câte o trecere. ,,Eu când o să mor să nu bateți drumul până la cimitir, puneți sub cireș o lumânare aprinsă și mămuța o să vă vadă din cer. Pentru fiecare lumină aprinsă o să-l rog pe Dumnezeu să desfacă un mugure. Dragii mămuței, numai voi o să aveți un copac plin cu flori în grădină." ,,Lențucă, ce dar să-ți fac de Sfinții Împărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câte o trecere. ,,Eu când o să mor să nu bateți drumul până la cimitir, puneți sub cireș o lumânare aprinsă și mămuța o să vă vadă din cer. Pentru fiecare lumină aprinsă o să-l rog pe Dumnezeu să desfacă un mugure. Dragii mămuței, numai voi o să aveți un copac plin cu flori în grădină." ,,Lențucă, ce dar să-ți fac de Sfinții Împărați? Mâine este 21 aprilie?" ,,Iacove, mai fă o fereastră la odaie, spre drum, să văd primăvara cum urcă..." Ești ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Lențucă, ce dar să-ți fac de Sfinții Împărați? Mâine este 21 aprilie?" ,,Iacove, mai fă o fereastră la odaie, spre drum, să văd primăvara cum urcă..." Ești ultima fereastră săpată de bunicul: privesc prin ea spre dealul cu mușuroaie, mămuța a uitat drumul spre casă. Tu parcă ești roata caruselului de la răscrucile drumului. Se învârtea doar în ziua de hram. Sfântul Dumitru purta la brâu cheile. Niciodată secretarul de la primărie nu a reușită să i le fure. Sfântul descuia lacătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fântânile în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bancă, extemporal din toată materia. Cruciulița mă-ti, 700 pe lună internatul, mai bine-i dădeam la curve. Nu mă interesează! Bani de tren și atât! Te duci, iei examenele și vii repede să scoți pârleala, ai înțeles? Noroc de mămuța, Sfânta Lențuca, cum îi spuneau satul, mai ales după ce au dezgropat-o să-i facă de 7 ani: parcă era vie; preotul chiar a făcut o glumă: "Încet, oameni bun, încet că o treziți." Mămuța i-a strecurat în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pârleala, ai înțeles? Noroc de mămuța, Sfânta Lențuca, cum îi spuneau satul, mai ales după ce au dezgropat-o să-i facă de 7 ani: parcă era vie; preotul chiar a făcut o glumă: "Încet, oameni bun, încet că o treziți." Mămuța i-a strecurat în buzunar 10 fise de 5 lei (cu o fisă cumpărai o pâine și un pahar de sifon, cu două un borcan de tocană fără ulei). Satul își amintea bine: bătrâna era plăcută Cerului ca o mironosiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-al patrulea copil și tot acolo l-a lăsat. Petru avea 6 ani când, pe sobă, la lumina opaițului, seară de seară, cu mămuța repeta Tatăl nostru. Nu înțeleg, bunico, cum putem spune amândoi aceeași rugăciune către același tată? Este tatăl tău sau tatăl meu, al cui este? Toată biserica repetă la fel. De ce al nostru? Adică el se împarte la toată lumea? Dacă se împarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să te ierte! În curtea mânăstirii era liniște, sub un plop bătrân, părintele arhimandrit Ioan, pe o lespede de piatră, cu o cruce în mână. Dumnezeul om asculta mărturisirea omului. Sub epitrahil, Petru se destrăma precum un pulover împletit de mămuța Lențuca. Avea 87 de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-un album de familie cifre. "Copăcel puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel, te ține mămuța de mână!" Prima orbire a cerului în furtuna sângelui se întâmplă, ultima... of, Genia, ultima... ochii tăi însenină aparențele omului singur! "Copăcel, puiule, copăcel!" Viața este precum o funie întinsă, pășește în arenă, lupta își stabilește eroii înainte să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște bucăți de carne crudă, apoi scuipă jar până în magaziile chelăriei. (Starețul nu a cunoscut niciodată cum arde a secetă esofagul în postul mare.) Acareturile se topeau unul câte unul. ("Bogățiile ard cu flacără albastră în noaptea de Înviere", spunea mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două umbre aprinse se țineau de mână. Desculț, dansul pe jeratic este invocarea supremă: "Doamne, coboară din cer și vezi, și cercetează viața aceasta pe care a plantat-o dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
justifica pauza dintre cuvinte. (Primăvara o circumstanță a reversibilității.) În paranteză pătrată, inconștiența lui Petru întregea firul de nisip și Doamne! cât loc mai rămânea pe de lături! Când era mic, dormea la mijloc: mâna lui tătuța îi cuprindea inima, mămuța un brâu de pământ cald în jurul mijlocului; dragostea lor ca o liană înălțată spre cer. Spațiul, dimensiuni suprapuse ermetic; singurătatea leagă mai ceva decât cuiele. Acoperișul bisericii, capac de sicriu. "Lăsați-mi mâinile slobode după ce mor! a poruncit Macedon. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
far. Astăzi Dumnezeu și-a cumpărat lanternă să cerceteze ruinele. Peste mine nu a trecut Dumnezeu pesemne, m-a confundat cu vreo movilă de pământ sau cu vreo piatră desprinsă de pe versant. "Petrele se roagă mai ceva ca oamenii", spunea mămuța. Inimă de piatră, Doamne, zidește întru mine să nu-mi rătăcească sângele în nelegiuire! Cu o movilă de pământ, posibil, m-a confundat. Furnicile răscolesc mușuroaie sub piele, sub frunze, nicio diferență; roua asta de sânge îmi ascunde intențiile tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fost frig. Foamea, la început, s-a întâmplat ca o revoltă a sângelui. Tot mai fluidă era curgerea între două posibile felii de pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca pe o furtună până la capăt după ce-l beau! Au trecut 2000 de ani și încă nu te-ai epuizat. Peste câteva zile, uitarea, precum o îmbrățișare de frunze, se va așterne peste mine. Doamne, deschide-mi fereastră în dreptul inimii! Mămuța spunea că în cer grâul face spic fără să fie ascuns sub brazdă. Mămuța! Maică Preacurată, ce se ascunde pe partea nevăzută a lunii, dar pe partea portocalie de ce sunt riduri ca pe fruntea Ta? Care jumătate mi-ai promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]